"O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții", de Mark Haddon, a apărut în 2014 la Editura Trei, cu o traducere din engleză de Constantin Dumitru-Palcus. Născut în 1962, în Northampton, Anglia, Mark Haddon este scriitor, grafician și ziarist. Locuiește în Oxford, a scris numeroase cărți pentru copii și a câștigat două premii BAFTA.
Scrisă în 2003, cartea "O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții" a fost un real succes la public, fiind tradusă în numeroase limbi și recompensată cu 17 premii literare.
Fără să dramatizeze, dar obținând un efect imediat în plan afectiv, cartea lui Haddon impresionează prin originalitatea construcției, prin autenticitatea scrierii. Eroul romanului este un adolescent de 15 ani diagnosticat cu Asperger, un sindrom din spectrul autist. Christopher are o memorie fotografică, interpretează logic evenimentele, excelează la matematică, înțelege știința. Însă nu înțelege oamenii și reacțiile lor.
Aveam de-a face cu un băiat extrem de inteligent, ceea ce face ca scriitura la persoana întâi să impună cititorului un fir al evenimentelor bazat pe logică, pe senzații clare, bine definite, chiar dacă acțiunea pare oricând gata să se prăbușească și eroul să clacheze.
Rezolvarea misterului morții unui câine devine pentru Christopher un prilej de a scrie un roman polițist, o aventură care îl va determina să își depășească multe limite, să se confrunte cu propriile angoase, frici, temeri. Matematica este colacul de salvare, modalitatea de a se rupe de lumea reală, un soi de autoapărare conștientă.
Concentrarea pe detalii, pe clipa prezentă, pe palpabil și, mai ales, încrederea în propriile simțuri, fac din copilul Christopher un personaj complex de la care noi toți, cei ai lumii reale, avem a învăța.
Personajul Christopher este un studiu de caz fascinant, povestea unul băiat cu care empatizezi imediat tocmai pentru că eroul este extrem de sincer, o sinceritate care de multe ori devine incomodă pentru ceilalți.
Lumea lui are reguli stricte, ceea ce o face să funcționeze după alte criterii decât cele cu care noi suntem obișnuiți. Băiatul de 15 ani este un bun observator, validând un cod al percepției care, chiar dacă ne este străin, poate fi oricând aplicat.
"Nu știu să spun glume pentru că nu le înțeleg", spune Christopher, și cu toate acestea parcurgem o carte impregnată de la un capăt la altul de umor ironic, relatări emoționante, de o duioșie surprinzătoare.
Ceea ce impresionează cu adevărat în cartea lui Mark Haddon este capacitatea lui Christopher de a-și depăși limitele, determinarea în a găsi soluții la problemele ivite, perseverența cu care își duce mai departe planurile. Introspecția, poziția de observator la care apelează de fiecare dată când trebuie să își analizeze propriile acțiuni sunt redate de la nivelul gândirii unui adolescent de 15 ani afectat de Asperger, o tulburare care, spun specialiștii, afectează în special relațiile interumane și adaptarea la mediul social.
"Când merg cu autobuzul la școală mă uit la mașinile care trec de noi și le rețin culorile. 3 mașini roșii la rând înseamnă că va fi o Zi Destul de Bună. 4 mașini roșii înseamnă că va fi o Zi Bună. 5 mașini roșii înseamnă că va fi o Zi Foarte Bună. Iar 4 mașini galbene la rând înseamnă că va fi o Zi Neagră, adică o zi în care nu vorbesc cu nimeni și nu mănânc la prânz nimic și Nu-mi Asum Riscuri, fiindcă galbenul e culoarea cremei de ouă, a liniilor duble galbene și a frigurilor galbene, care e o boală mortală. Dar dacă văd 3 mașini roșii la rând sau 4 mașini roșii la rând sau 5 mașini roșii la rând, mă simt în siguranță și este o zi bună pentru un proiect".
Cartea lui Haddon poate fi un instrument de bună înțelegere, de acceptare a persoanelor diferite și, mai presus de toate, de a identifica aspectele pozitive și de a aprecia un mod de gândire diferit de al nostru. Pentru că autorul cărții știe foarte bine să scoată în evidență caracteristicile pozitive ale personajului său. Concentrarea pe detalii, capacitatea de a persevera, de a lucra independent, fără a fi influențat de factorii care intervin pe parcurs, modul original și asumat de a gândi sunt câteva dintre aspectele care se observă la Christopher. Acest mod diferit de a gândi ar putea însemna, într-o zi, identificarea unor soluții la probleme care astăzi par fără ieșire.
"O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții" este o carte care te conduce spre un final neașteptat, optimist. Pentru că povestea continuă în tine, te surprinzi în nevoia de a-ți depăși limitele, de a-ți neutraliza marginile. Pentru că ceea ce credeai despre tine nu este decât rezultatul unor convenții sociale, senzațiile tale nu sunt trecute prin filtrele sinelui, ci percepții-șablon, încărcate artificial cu informații primite de-a gata. După cartea lui Haddon începi să cauți infinitul, să explorezi ceea ce până ieri părea imposibil de atins.
La finalul acestei cărți, autismul nu mai este o boală, ci o provocare. Merită să faceți acest drum!
