Toate aceste manifestări în care este prezentă EPIGRAMA demonstrează, dacă mai era nevoie, faptul că această SPECIE LITERARĂ a genului liric animă mișcarea literară și că U.E.R. se face MAI SIMȚITĂ PRETUTINDENI DECÂT BREASLA SCRIITORILOR DIN U.S.R.
Cred că cele prezentate mai sus sunt tot atâtea argumente pentru a da răspunsul ferm la întrebarea pusă: DA, există statutul de EPIGRAMIST, cel puțin în România și Republica Moldova.
Cât privește PĂREREA U.S.R. despre existența acestui statut, răspunsul meu este unul nuanțat. Mulți scriitori din U.S.R., făcând parte și din U.E.R., colaborează frecvent cu epigramiștii, atât la festivaluri, cât și în publicații , deci, implicit, recunosc statutul de epigramist (de exemplu scriitorii din ALPI). Însă, din păcate, reticența conducerii U.S.R., manifestată prin neacceptarea volumelor de epigramă (alături de cele de poezie) în dosarele de primire în U.S.R., trădează evident negarea subiectivă a statutului de epigramist, ca potențial „scriitor cu acte-n regulă” (adică din U.S.R.). Față de această aroganță a U.S.R., epigramiștii au reacționat, așa cum numai ei știu:
LA UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA....
DE ZIUA CONSTANTEI EULER