Greu de păstrat măsura decenței, a logicii, a firescului în aste zile. Dar dacă am putea lăsa deoparte tot ce e neimportant în această ecuație spre a înțelege cu adevărat care ne e rostul poate că am reuși o clară privire în viitor. Poate nu e timpul pierdut să re/vedem ce a fost Școala de la Frankfurt (cu revenirea ei în forță în anii din urmă), ce înseamnă Convenția de la Istanbul (cu implicațiile ei în România), ideologia de gen care se instalează rapid și la noi de câțiva ani (care spune că sexul și genul nu mai reprezintă același lucru: cu sexul te naști, genul îl alegi!). De re/văzut Declarația de la Paris (un excurs cutremutător al intelectualilor europeni despre pericolul în care se află Europa tocmai din această perspectivă a amenințărilor ideologice - click aici). Și să ne amintim de celebra Strategie a Ministerului Educației (retrasă acum câteva luni - nu anulată, doar retrasă! - în așteptarea unui moment propice care ar putea fi, da, chiar și săptămâna viitoare).
Ca să înțelegem cam unde ne aflăm, să redăm două momente istorice: unul din 1917-1918, celălalt din 2018. Că tot e an Centenar!
Decembrie 1917: V.I. Lenin emite decretele „Cu privire la abolirea căsătoriei” şi „Cu privire la căsătoria civilă, copii, şi despre modificarea actelor de stare civilă”. Rostul acestor decrete era de a stabili că „uniunea sexuală” (până atunci era „uniunea prin căsătorie”) se încheie rapid şi se desface. „Tirania căsătoriei” este astfel abolită. Se pledează și de dezincriminează relaţiile homosexuale, „amorul liber” în grup, relaţiile cu minori. La un an de la decret, în 1918, la Petrograd are loc o paradă a lesbienelor. Troţki scrie, cu privire la parada amintită: „Lenin a afirmat cu satisfacţie la auzul acestei veşti: „Ţineţi-o tot aşa, tovarăşi!”.
Și acum 2018: Fragment din Strategia naţională de educaţie parentală 2018-2025: "Deseori, noile ideologii promovate în special în domeniul protecţiei copilului întâlnesc mentalităţi conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informaţii noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor. De aceea, familia din societatea actuală are nevoie din ce în ce mai mult de un sprijin extern pentru a se adapta acestor cerinţe, în condiţiile în care părinţii rămân ataşaţi valorilor care s-au transmis tradiţional şi pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaţionare intrafamilială. (...) Această atitudine (...) este prezentă uneori şi în discursul profesioniştilor, care idealizează familia tradiţională, pe care o consideră drept o formă perfectă de organizare. (....) Sistemul de educaţie parentală trebuie să vină în sprijinul dezvoltării unor principii esenţiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate şi încurajarea activă a egalităţii de gen”.
Plus: chiar dacă pare greu de conceput, Referendumul nu redefinește familia (monoparentală, frați, bunici etc.). Căsătoria ia naștere printr-un contract civil, familia nu este controlată/organizată prin lege decât atunci când drepturile sunt încălcate (în special ale minorului), situație în care un părinte cade sub incidența legii (și asta chiar dacă părinții sunt/nu căsătoriți, indiferent dacă minorul rezultă/nu dintr-o căsătorie).
Oferim spre citire un document lămuritor și de folos (click pe link). Paginile de final oferă multe răspunsuri mai ales celor care încă nu fac distincția între căsătorie și familia ce rezultă din căsătorie, pe de o parte, și raporturile de familie, pe de altă parte. Or propunerea de modificare a art.48 alin (1) din Constituție se referă exclusiv la dreptul la căsătorie și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie.
Curtea Constituțională: "În anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepțiunea sa tradițională, de uniune între un bărbat și o femeie. Această idee este susținută de evoluția ulterioară a legislației în materia dreptului familiei din România, precum și de interpretarea sistematică a normelor constituționale de referință. Astfel, art.48 din Constituție definește instituția căsătoriei în corelație cu protecția copiilor, deopotrivă din afara căsătoriei și din căsătorie. Este evidentă, deci, componența biologică ce a fundamentat concepția legiuitorului constituant în privința căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat și o femei, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naște copii".
La întrebarea: Era nevoie de o astfel de clarificare, răspunsul se află în același link de mai sus, la pagina 3, punctul 8, unde mai multe entități aduc drept argument împotriva revizuirii cauza Coman, în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat că termenul "soț/soție" include căsătoriile între persoane de același sex. Despre cauza Coman există, pentru cine nu știe, destule referințe pe net.
De ce acum, deși inițiativa există din 2015? Răspuns: Din cauza 1) parcursului legislativ greoi și 2) din pricina deselor piedici, inițiativa cetățenească fiind atacată în mod constant la Curtea Constituțională.
În Senat, în septembrie 2018, inițiativa de revizuire a fost votată de TOATE partidele parlamentare, cu EXCEPȚIA USR. Tocmai pentru că nu mai exista niciun motiv de amânare, Curtea Constituțională constatând că inițiativa de revizuire a Constituției îndeplinește toate condițiile legale.
Iubirea nu se votează! De acord. Nici Moartea (care, apropo, nici ea nu e tradițională, ci naturală!). Dar căsătoria nu e despre iubire, fie că ne place sau nu. Căsătoria este un contract civil, înfăptuit cu acordul celor doi (bărbat și femeie), la care adăugăm martorii. NU există nicio întrebare despre iubire, nici o condiționalitate în acest sens, ci consimțământul liber exprimat.
Iubirea ține de intimitatea celor doi, de spațiul privat, de modul personal de manifestare etc.
Altfel, cum spuneam, de acord: Iubirea nu se votează. Doar că e din altă poveste.
.jpg)
