Pe o stradă oarecare din Botoșani, un chioșc mărunt adună zilnic zeci, probabil sute de cumpărători. Ridichi aproape să plesnească în roșeața lor primăvăratecă, pătrunjel proaspăt, spanac mustind în resturile de pământ prinse pe un rest de rădăcină, morcovi strâmbi, dar dulci și parfumați. Abia se termină un sac de ceapă verde că un bărbat hâtru se și înființează în ușă cu marfă nouă, adusă de la câțiva kilometri de târg. Spanac de Hudum, citește alăturea o gospodină, pe o etichetă improvizată... Dacă ar avea de ales între marfa din supermarket și cea din micul chioșc de pe o stradă oarecare din Botoșani, oare ce ar alege cumpărătorii?
Un deputat social-democrat din ținutul geniilor a găsit soluția prin care să îi determine pe români să consume "hrană sănătoasă, produsă aici pe pământ românesc": campanii la posturile de radio și televiziune. De ce avem nevoie de o asemenea strategie? "Avem obligația să asigurăm cetățenilor noștrii o informare corectă și permanentă cu privire la consumul de hrană proaspătă și sănătoasă", ne spune dom’ deputat, care este și secretarul Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților.
Dom’ deputat e convins că, de îndată ce vom ciuli urechile și ne vom clăti ochii în campanii-de-promovare-minune a produselor tradiționale agroalimentare românești, vom avea mărețe rezultate nu doar în sănătate și agricultură, ci și în dezvoltare rurală și economie.
Pe scurt: nu vom mai fi bolnavi, agricultorii vor avea piață de desfacere a produselor agricole, românii nu-și vor mai lăsa casele și copiii de izbeliște pentru a munci pe plantațiile străinilor, plus că locurile de muncă vor curge gârlă după ce investițiile din agricultură vor atinge cote de neimaginat.
Ce ne lipsește, așadar, ca să avem toate acestea? Ați ghicit: o campanie media. Susținută și noncomercială, zice deputatul "noștrii" din județul geniilor.
Dar cum… gura deputatului adevăr grăiește, argumentul final al prețioasei luări de cuvânt de la Tribuna Parlamentului României este chiar "interesul producătorilor români": "Consider că este absolut legitim ca Parlamentul și Guvernul României să urmărească interesul producătorilor români, la fel cum parlamentarii francezi, olandezi sau germani se gândesc la producătorii lor".
Domnule deputat de Botoșani, parlamentarii francezi, olandezi sau germani nu au venit în sprijinul producătorilor autohtoni cu campanii media, între două-trei reclame-beton la produse ale companiilor străine.
Obiceiurile consumatorului sunt determinate - este adevărat - într-o foarte mare măsură de reclame, iar aceste reclame nu sunt nici pe departe în interesul nostru, ci servesc firmele producătoare. La fel de adevărat, reclamele se folosesc de toate trucurile (uneori la limita legii) pentru a ne face să cumpărăm un produs. Câți dintre noi avem capacitatea de a filtra informațiile? Câți dintre copiii care privesc o reclamă se gândesc că acolo este un truc, o iluzie, un produs care se joacă perfid cu organele lui de simț? Avem informațiile necesare pentru a da jos ambalajul strălucitor de vorbe și a înțelege că în spatele acelei iluzii se află un produs dăunător sănătății? Prea puțin!
Scopul firmelor producătoare este creșterea profitului cu costuri cât mai reduse. De aceea produsul trebuie să pară perfect, în comparație cu pipernicitul măr românesc, în comparație cu morcovul contorsionat și nu tras la dungă și învelit frumos în pungi cu desene și mesaje care mai de care…
A interzis statul reclamele la produse care dăunează grav sănătății? S-a luat statul la trântă cu marile corporații care "fac legile" în spațiul nostru românesc?
De partea cealaltă se află, desigur, educația. Sau lipsa de educație. În România avem reacții de interes public imperative, seci, neatrăgătoare. Ați auzit de atâtea ori: Pentru sănătatea dumneavoastră, evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi! Și cam atât!
Revenim la vorba deputatului care adevăr grăiește: Parlamentul și Guvernul României trebuie să urmărească interesul producătorilor români… Doar că prioritatea Parlamentului și a Guvernului României nu este campania media. Ci trebuie să emită legi, să construiască strategii pe termen mediu și lung, să pregătească fermierii pentru negocieri cu lanțurile de magazine, să vegheze asupra discriminărilor concurențiale.
Controversata Lege 51%, adoptată și promulgată anul trecut, s-a împotmolit în propriile-i ambiguități, iar Comisia europeană a declanșat o procedură de infringement, ceea ce înseamnă că riscăm amenzi uriașe, pe motiv că această impunere – ca supermarketurile românești să aibă pe raft 51% produse românești - ar încălca prevederile referitoare la libera circulație a mărfurilor.
De ce aminteam de ambiguități? Legea 51% impune supermarketurilor cu o cifră de afaceri de peste 2 milioane euro să cumpere 51% din volumul de marfă pe raft de la lanțul scurt de aprovizionare. Ce înseamnă un lanț scurt de aprovizionare? Adică implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori. Nu ați înțeles nimic, așa cum nu au înțeles nici producătorii noștri (nu noștrii, domnule deputat!)
Prima percepție și ideea principală a acestei legi este că ar fi vorba despre o obligație: supermarketul trebuie să cumpere de la producători români. Dar nu numai atât: legea impune supermarketurilor să organizeze festivaluri și festivități de promovare a produselor românești, la cererea consiliului local, consiliu local care stabilește și frecvența acestor manifestări, precum și orarul de funcționare. Comisia europeană a sărit în sus, legea nu se aplică. Ba mai suntem pasibili și de amenzi.
Legea 51 este, ca de obicei, o fâsâită cireașă pe pleașca politicii românești. Este, altfel spus, carul înaintea boilor.
La aproape 30 de ani de la Revoluție, producătorul autohton nu face din agricultură o afacere. Un supermarket nu va cumpăra 100 de lăzi de roșii, 50 de ceapă sau 300 de saci de varză, pentru că are nevoie de 50-100 de ori mai mult și, de aceea, producătorul român nu va fi un furnizor acceptat. Un alt criteriu extrem de important este și constanța asigurării mărfii: care producător autohton va semna un contract prin care își asigură partenerul de afaceri că peste o săptămână va mai avea cel puțin la fel: 100 de lăzi de roșii, 50 de ceapă sau 300 de saci de varză? Nu spunem că nu există și astfel de producători în România, dar cazurile sunt foarte rare și aproape deloc în Moldova.
Așadar, treaba statului, domnule deputat, nu este să ne dea mesaje la radio sau la tv. Trebuie, cum spuneam, să își educe mai întâi producătorii cu privire la funcționarea pieței, de la condiții de livrare la condițiile contractelor de vânzare-cumpărare. Să îi învețe să facă din agricultură o afacere rentabilă. Să asigure consultanți agricoli, să înființeze un fond de garantare a creditelor pentru fermieri pentru achiziția de semințe și de îngrășăminte.
Este nevoie, de asemenea, de o autoritate care să monitorizeze chiar și marfa autohtonă. Specialiștii atrag atenția că multe produse românești nu sunt conforme, tocmai pentru că producătorul român apelează la pesticide, dar o face depășind cu mult concentrațiile admise.
Câte tone de usturoi chinezesc ați scos din comerț (sunt atâtea atenționări cu privire la consecințele pe care consumul acestui produs îl are asupra sănătății populației!) pentru a face loc usturoiului de Copălău?
Odată reglementate aceste aspecte, marfa românească va ajunge pe rafturile supermarketurilor. Atunci nu va fi nevoie de nicio reclamă, pentru că produsele tradiționale vor fi fără îndoială preferate de cumpărători!
O soluție ar fi și înființarea magazinelor mici care să achiziționeze doar fructe și legume autohtone, din livezile, serele și grădinile dintr-o anumită zonă geografică. Aceste magazine ar aproviziona grădinițele, spitalele, internatele școlare, instituțiile de îngrijire bătrâni. Desigur, aici apare o altă problemă: în România, o afacere cu statul, oricât de bune ar fi intențiile, va colcăi de corupție, de licitații dubioase și de mici șopârle contractuale, astfel că aceste magazine vor sfârși strivite de falimente neașteptate și fără vinovați.
Până atunci, piața din centrul târgului și micul magazin din cartier sunt cele mai bune reclame pentru o viață sănătoasă!