Georgică Manole: S-au adunat ceva ani de când v-aÅ£i ataÅŸat toposului prahovean. Ce ar trebui să aflăm despre perioada în care, zilnic, luaÅ£i pe tălpi solul spaÅ£iului natal?
Stelică Romaniuc: Mai întâi de toate, vreau să vă salut pe dumneavoastră ÅŸi pe cititorii dumneavoastră ÅŸi să vă spun că sunt onorat de găzduirea în paginile publicaÅ£iei dumneavoastră.
Într-adevăr, sunt peste 32 de ani de când trăiesc ÅŸi muncesc pe meleaguri prahovene, momentan fiind ofiÅ£er în rezervă sau pensionar, cum spune toată lumea, trăind dintr-o PENSIE, adică:
O sumă dată prin ucaz,
Lunar, de la împărăţie,
Ce îmi produce-o zi extaz,
Iar restul lunii... agonie.
Copilaria mi-am petrecut-o într-o localitate de la graniÅ£a cu fosta URSS, respectiv în comuna Dersca, din judeÅ£ul BotoÅŸani. Un loc mângâiat de Dumnezeu, cu oameni harnici, primitori ÅŸi respect pentru semeni. Vremurile acelea n-au fost prea generoase cu noi ca români ÅŸi, implicit, cu derscanii, deoarece aveam:
TOVÄ‚RÄ‚ÅžIA RUSO-ROMÂNÄ‚
Pe rus când foamea îl rodea mai tare,
Ca buni vecini noi ne-am adus obolul
Åži gratis, ani la rând i-am dat mâncare,
Iar el, identic, ne-a luat petrolul.
Cu toate acestea, părinÅ£ii noÅŸtri – Dumnezeu să-i ierte ÅŸi să le fie ţărâna uÅŸoară – au muncit din greu pentru ca noi, copiii, fratele ÅŸi sora mea, să nu simÅ£im acele greutăţi. Ne-au transmis cultul muncii ÅŸi strădaniei susÅ£inute pentru a ajunge „oameni mari”, cum zicea regretata mamă. Au muncit amândoi părinÅ£ii pentru traiul zilnic, iar eu îi voi avea pentru totdeauna în minte ca două:
SEMNE DE PUNCTUAÅ¢IE
Părinţii mei erau la nuntă
Mai drepţi ca semnele mirării,
Dar cocoşaţi de viaţa cruntă,
Azi sunt ca semnul întrebării.
AÅŸa a fost la noi în familie: tata aducea pâinea, iar mama o înmulÅ£ea ÅŸi apoi o împărÅ£ea. Cu toate că făcuse doar ÅŸapte clase, mama avea acea dăruire de ţărancă moldoveancă ce-ÅŸi doreÅŸte copiii la mai bine, străduindu-se din răsputeri să ne trimită la ÅŸcoli. Atunci, sau cel puÅ£in nu ÅŸtiu eu, nu existau ca astăzi acele:
PERCEPÅ¢II
Proverbul spune cum că parte
În viaţă ai când ai ÅŸi carte,
Dar astăzi mulţi aşa-nţeleg:
Când nu ai carte... ai întreg!
Am absolvit ciclul de învăţământ gimnazial în comuna natală sub îndrumarea unor extraordinari dascăli, în faÅ£a cărora mă înclin cu smerenie ÅŸi le mulÅ£umesc ori de câte ori am ocazia pentru înÅ£elegerea ÅŸi răbdarea lor de a mă modela ÅŸi a-mi arăta drumul drept în viaţă. Ei mi-au insuflat că:
Limba noastră-i o comoară
Åži îi face mai bogaÅ£i
Pe acei ce n-o „omoară”,
Pe ceilalţi... nişte rataţi.
Acum foarte mulÅ£i dintre ei sunt pensionari, trăind din pensii indecente stabilite arbitrar de niÅŸte imbuibaÅ£i sau sunt plecaÅ£i în lumea celor drepÅ£i, iar eu le aduc de câte ori am ocazia, în stil propriu, un meritat omagiu:
TUTUROR DASCÄ‚LILOR
DeÅŸi bătrâni, le vezi grimasa
Acestor blânzi pensionari,
Că i-au trecut din milă clasa
Pe foarte mulţi parlamentari.
Nu pot uita prima zi de ÅŸcoală ÅŸi bucuria de a mă reîntâlni cu educatorii ÅŸi colegii, dar ÅŸi regretul că s-a cam terminat cu joaca, începe regimul spartan impus de dumnealor (jur că astăzi nu-l mai regret) ÅŸi împăcarea cu sine că:
A SUNAT CLOPOÅ¢ELUL
De facem bine socoteala,
Descoperim o discordanţă:
De azi încep elevii ÅŸcoala,
Iar toţi părinţii iau vacanţă.
Albert Einstein spunea că „Scopul educaÅ£iei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acÅ£ioneze ÅŸi să gândească independent ÅŸi care, în acelaÅŸi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieÅ£ii lor”, dar după marea „îngrămădeală” din decembrie ‘89 lucrurile s-au schimbat prin reforme de dragul schimbării în fiecare domeniu, iar educaÅ£ia este, după părerea mea, unul dintre cele mai afectate sisteme, alături de sănătate. Astfel că:
Reforma-n şcoli arată net
Un salt de-a dreptul colosal,
Că până ÅŸi-un analfabet
A devenit... funcţional.
După plecarea iubiÅ£ilor mei părinÅ£i la cele veÅŸnice, trec mai rar prin sat, în special să pun o floare ÅŸi aprind o lumânare la mormânt, dar nu pot să observ că satul a îmbătrânit, deoarece majoritatea tinerilor ÅŸi-au căutat un rost prin alte părÅ£i ale lumii. SituaÅ£ia derscanilor este la fel cu:
STAREA NAÅ¢IUNII
Din raţiuni de stat oculte
Sau poate dintr-un stil excentric,
Noi am schimbat în Å£ară multe,
Doar chinul a rămas identic.
Acum, satul este înfloritor, se găsesc aproape toate facilităţile dintr-un orăşel mai mic, iar acest fapt se datorează zecilor de derscani care, din cauza lipsei locurilor de muncă ÅŸi aÅŸa insuficiente înainte de 1989, au fost nevoiÅ£i să muncească în străinătate, situaÅ£ie ce se prezintă cam aÅŸa la un:
BILANÅ¢
Pe toate le-am privatizat,
Urmând a Vestului poruncă
Sau alte raţiuni de stat
Şi-am devenit privaţi... de muncă.
Vizitând Italia, Å£ara unde s-au stabilit fratele ÅŸi sora mea, ÅŸi discutând cu mulÅ£i români care au emigrat despre viitorul lor în satul natal, majoritatea mi-au indus aceste:
SENTIMENTE
Prin lumea largă călători,
MânaÅ£i de doruri sau ocară,
Ai noştri educaţi feciori
Se-ntorc... din drumul către ţară.
În Dersca am trăit ÅŸi primele iubiri adolescentine petrecute în vacanÅ£e, când mă întorceam de la Liceul militar din Câmpulung Moldovenesc sau Åžcoala militară de ofiÅ£eri din BraÅŸov. Amintite după atâÅ£ia ani, le-am tratat cu umor ÅŸi îmi doresc, pe cât se poate, să fie trăite fără:
RESENTIMENTE
Pe-al tinereţii mele drum
Mai multe dame am curtat,
Dar una nu mă iartă-acum
Că eu atuncea le-am... iertat.
„Destinul nu este legat de noroc; este mai degrabă legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie să îl aÅŸtepÅ£i, este mai degrabă un lucru care trebuie realizat”, spunea William Jennings Bryan. Cum viaÅ£a este, după credinÅ£a mea, o sumă de alegeri mai mult sau mai puÅ£in inspirate, unii dintre colegii sau amicii mei derscani au mers spre triumf, iar alÅ£ii spre:
DECÄ‚DERE
Dormea chircit pe-o bancă-n gară
Şi am rămas profund uimit:
Ştiam ca banii-l dau afară,
Dar nu credeam c-au reuÅŸit.
În popor se spune că „ce Å£i-e scris în frunte Å£i-e pus”, iar unele dintre frumoasele noastre au reuÅŸit să-ÅŸi influenÅ£eze destinul ÅŸi se descurce ca în catrenul adresat:
UNEI POLIGLOTE
S-a descurcat prin lume bine
Åži satul o bârfeÅŸte-ntruna,
Că ştie multe limbi străine,
Dar foloseÅŸte numai una.
Åži eu am avut ambiÅ£ii mai mari sau mai mici, unele s-au îndeplinit, altele dimpotrivă, dar tratându-le cu ironie, pot spune că am avut ÅŸi o ascunsă:
DORINŢĂ
Vă recunosc, deşi n-am chef,
Că nu-s vreo somitate-n ţară,
Dar vreau să fiu ca alţii - şef,
Că-mi place mult o secretară.
Ce-am povestit aici e doar o frântură din amintirile mele despre „satul dintre dealuri”. Mai multe, poate cu altă ocazie, dacă aceasta se va mai ivi. Să mă ierte consătenii mei că nu am dat nume, dar riscam să uit pe cineva ÅŸi făceam o nedreptate. Cum vremurile sunt după oameni, am să închei răspunsul la întrebarea dumneavoastră cu:
CONCLUZIA REVOLUÅ¢IEI
Pentru sfânta libertate
Ne-am luptat cu dictatura
Åži-am schimbat în Å£ară toate,
Mai puţin... nomenclatura. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
ROMÂNII ȘI GLOBALIZAREA
La cât se pleacă, fără glume,
Eu cred că-n ordine firească,
Vom altoi întreaga lume
Cu gena noastră, românească.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SPECIFIC NATIONAL
Românii râd: la ochi, la guri,
Li-s altfel trăsăturile;
Se-aude râsul ÅŸi-n păduri
...Cât or mai fi pădurile.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
CELUI CARE NE IMPUNE CULTURILE
Când dealurile sunt pustii,
Sub ordinele tale seci,
Plantăm tot felul de prostii...
De ce nu vii? De ce nu pleci?
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SALT CALITATIV
Având succes, de niÈ™te ani,
În operă, cu arii grele,
Mi-am strâns o groază de duÈ™mani;
De-acuma pot să cânt manele.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
GÂSCA PRIN APÄ‚
De-ai căpătat o diplomă – o coală,
Dar pregătirea-È›i este la pământ,
Rămâi, dacă-È›i dispare coala-n vânt,
Ca regele din basm, în pielea goală!
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SPIRITUALITATE
Trăim, paradoxal, sceneta
A unei vieÅ£i în plin tumult:
Cu cât s-a încălzit planeta,
Cu-atâta ne-am răcit mai mult.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
NUANÅ¢E
Albu-i alb ÅŸi negru-i negru,
Pentru omul cel integru!
Pentru un parlamentar,
Negru-i albul mai murdar!
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
ORÂNDUIRI
Dictatura grea, nedreaptă,
Te-auzea vorbind şi-n şoaptă;
Vremurile-s azi mai crude:
Strigi ÅŸi nimeni nu te-aude.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
DEGEABA
Soacră-mea a fost la mare
Pe durata estivală
Åži oricât s-a copt la soare,
Tot mai are o acreală.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
ELECTORALÄ‚
De naiv ce eşti, mai porţi
Teama vechilor peceţi:
Cu „potcoave de cai morÅ£i”
Åži „cai verzi de pe pereÅ£i”
(VASILE LARCO)
ALEÅžII, DUPÄ‚ INUNDAÅ¢II
Sfaturi dau cu ochii rouă
Guvernanţii laolaltă,
Semn că nu se fac că plouă…
Numai că o lasă baltă.
(VASILE LARCO)
CREÅžTEREA PENSIILOR
Recalcularea este bună,
Pensionarul să-nţeleagă:
Doar cu ce ia el într-o lună
TrăieÅŸte ÅŸi o… zi întreagă!
(VASILE LARCO)
UNUI CRITIC LITERAR
Lovind cu fraze ca de bice
Åži-n scriitorii cu talent,
EÅŸti nemilos cu toÅ£i, amice…
Cu tine numai…indulgent!
(MIHAI HAIVAS)
INFLAÅ¢IE DE SCRIITORI
“Românul e născut poet”,
S-a spus demult ÅŸi nu-i secret,
Dar azi ce văd, mă trec fiori:
Se nasc pe bandă…prozatori!
(MIHAI HAIVAS)
CONFRATE PERFID DIN CENACLU
C-un zâmbet discret studiat,
Apare tiptil pe la noi
Åži-n vârful picioarelor moi
Ne calcă pe nervi…delicat!
(MIHAI HAIVAS)
SOMNUL RAÅ¢IUNII ELECTORALE
Când doarme raÅ£iunea toată
Åži la scrutin o dăm în bară,
Se nasc mulÅ£i monÅŸtri câteodată,
Dar şi conducători de ţară!
(GHEORGHE BÂLICI)
LAÅžUL POLITIC
Omul, suportând dresajul,
Ce din toate se înfruptă,
Pentru c-a avut curajul…
De a renunţa la luptă.
(GHEORGHE BÂLICI)
OPORTUNIŞTII ŢĂRII
Trăind din dragostea de ţară,
AtâÅ£ia se încrâncenează
ÎndrăgostiÅ£i de ea să pară,
Chiar dacă doar… o violează.
(GHEORGHE BÂLICI)
SFÂRÅžITUL UNUI BOSS PARTINIC
Ortacii cu elan mormântu-i sapă,
Căci ÅŸeful va lua spre mângâiere
Păcatele partidului în groapă,
Lăsând pe mal întreaga sa avere.
(ION DIVIZA)
BOLÅžEVICII LA PARADÄ‚
Îi văd în piaţă defilând:
Ei sunt o forţă de temut
Având în cap un singur gând,
Căci două n-ar fi încăput.
(ION DIVIZA)
FIULUI AVANSAT ÎN POST
Fii cu ochii pe escroci
Åži pe indivizii duri:
Ai intrat în horă, joci!
Åži la guvernare, furi!
(ION DIVIZA)
ODÄ‚ FEMEII
Femeia, ÅŸtim prea bine,
Se zbate ca un val;
SE-neacă-n unde line
Åži-adesea chiar la mal.
(ELENA MÂNDRU)
FRUMUSEÅ¢EA ÅžI PROSTIA
LA O FEMEIE
Pe faţă dai cu fond de ten,
Dar mintea-Å£i pierde-ncet teren;
Cu timpul, prima se-ofileÅŸte,
Iar cea de-a doua…înfloreÅŸte!
(ELENA MÂNDRU)
DEZILUZII FEMININE
Îl credeau că-n pat e “taur”,
Dar s-au prins de ÅŸiretlic:
Inimă, avea de aur
Însă-n cont, n-avea nimic!
(ELENA MÂNDRU)
NIMIC NU SE PIERDE
Se-ntâlneau cei doi mereu
Într-un han de la ÅŸosea...
El venea ceva mai greu,
Ea pleca ceva mai... grea!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
EVOLUÅ¢IE
Pe mal la Pontul Euxin
El a făcut întâiul pas:
I-a dat parfumul cel mai fin
... Acum îl duce ea de nas.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
FEMEIA NUD
Goală, cum se-arată mie
Ea atât de mult îmi place,
Că ar fi o nebunie
Să-i iau straie să se-îmbrace!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
AUTOSTRADA SIBIU-NÄ‚DLAC
Pus fiind pe măsurat
Mi-am spus că sunt într-o dungă
Când uimit am constatat
Că-i mai lată decât lungă!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EXPLOATÄ‚RI PRIN FRACTURARE
La exploatări cu fracturare
DeÅŸi o facem noi pe calmii
Am constatat cu-nfrigurare
C-au fracturat întâi jandarmii!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
VINUL ÅžI APA
În cramă, la degustare,
Am făcut o constatare:
Dacă vinu-i bun, îndată
Ţi se face gura apă.
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
UNUI AMIC
Pentru mine orice vin
Este rău dacă-i puţin;
La tine, când vin cu graba,
Este rău că…vin degeaba!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
RUGÄ‚ PENTRU BUCOVINA
Mă rog din obcini să dispară
Chiar toate uscăturile
Şi-n plus mă rog ca să apară
Cât mai curând pădurile!
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
REALITATE AZI
Cei din fruntea guvernării,
Jupuind şi morţi şi vii,
Pingelit-au talpa ţării
Cu pingele F.M.I.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
LA REVELION
Îmi repetă un sătean
Ce i-a spus odată psaltul:
„Începi să bei într-un an
Åži te faci turtă în altul”.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
PROPUNERE CÄ‚TRE GUVERN
Să scăpăm de traiul drastic
Şi de-al vieţii greu tumult,
Faceţi banii din elastic.
Să-i întindem cât mai mult.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
TEMERE
Mai mult decât gustul mătrăgunii
Venit din tărâmul neplăcerii,
Mă tem, azi, de puterea minciunii,
Mai ales, de minciuna puterii.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUIA CARE VREA SÄ‚ STEA
NEAPÄ‚RAT DOAR ÎN CAPUL MESEI
Nu ar fi mare păcat
Să o spun de-a dreptul:
Acolo va sta "deÅŸteptul"
Ce mănâncă mult...!
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
DE LA RÂM SAU DIN OMAN
Fără ROM RomTelecom
Și RENEL-ul fără eR...
În ROMÁNIA cât vom
Mai păstra un eR stingher?!
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
UNUI PRETINS INTELECTUAL ROMÂN
(de origine incertă și cu tupeu de grotă)
Un pic ingrat, nițel impertinent.
„Cu doi de eR vom scrie România!”,
Meneai. Și, mârâind incontinent,
Te-ntorci la grotă-crez: zoolatria.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
OM, ÎN PRIMUL RÂND
Jigniri, tupeu - se ducă pe pustii,
Că-i Românie, Birma sau Indíi...
N-ar fi să fii, întâi de toate OM
Și numai după - bun român sau rrom?
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
FOTBALUL LOR ȘI AL NOSTRU
Ce finale, ca-n povești,
Doar teamuri englezești!
Noi dăm aut iar un tur,
Lui Burleanu-un È™ut în cur.
(DUMITRU BUJDOIU)
DRAGNEA ȘI SUMMITUL MOLDOVEI
Vru și el crema la Iași,
Propagandă de pungași,
StrânÈ™i forÈ›at, pe îndelete…
Dar era...cremă de ghete.
(DUMITRU BUJDOIU)
(DUMITRU BUJDOIU)
SÄ‚ NE SPUNÄ‚-O DÄ‚NCIULEASCÄ‚
Cu cin-să se-nvecinească
România Românească,
Din Estonia spre China,
Cu Videle sau Belina ?
(DUMITRU BUJDOIU)
UNUI POLITICIAN IPOCRIT
Cănd candidatul ascultam,
Prezentând, la miting, planul,
Veni un gând ...netam-nesam:
Cum îl schimbă pe om, banul?!...
(MAX OPAIÅ¢)
S.O.S. LIMBA ROMÂNÄ‚!
Senatorul...nu dau nume,
Pe GENUNCHE când munceÅŸte,
Se agită, face spume,
Dar nicicum n-o nimereÅŸte.
(MAX OPAIÅ¢)
EROARE!
DeÅŸi aleargă în echipă,
Candidând pe-aceeaÅŸi listă,
Descoperă-n ultima cljpă,
C-a alergat ...pe altă pistă!...
(MAX OPAIÅ¢)
ÎN PARLAMENT
În Parlament, prin definiÅ£ie,
Sunt majoritari ÅŸi opoziÅ£ie…
O hotărâre-i rea sau bună,
OpoziÅ£ia e să…se opună.
(ADRIAN TIMOFTE)
SEMÄ‚NÄ‚TORII LA ORA PRÂNZULUI
Observând ce mult au stat,
Åžeful îndată a-ntrebat:
- Voi de ce nu semănaţi?
- Păi, dar noi nu suntem fraţi!
(ADRIAN TIMOFTE)
MOÅž TEACÄ‚ ÅžI CU-A LUI CONSOARTÄ‚
Moş Teacă şi cu-a lui consoartă
Visează-n pat, spre dimineaţă:
El – armele care dau moarte,
Ea – armele care dau viaţă.
(CINCINAT PAVELESCU)
