Loc de dat cu…EPIGRAMA (136)

Loc de dat cu…EPIGRAMA (136)

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Plaiul botoşănean, cu satele lui risipite pe firul unor ape sau pe dealuri molcome a fost şi va rămâne mereu tezaur de adevăr, viaţă şi poezie pentru locuitorii săi. Satul continuă să stea la baza existenţei noastre, una afirmată pe coordonate estetice, morale, practice şi spirituale. Plecăm din sat în lumea largă   cu aceste coordonate, dar şi cu gustul, mirosul, zgomotele şi întâmplările satului natal.  Vasile Larco, botoşănean care îşi  limpezeşte permanent sufletul cu toate elementele locurilor natale,   aduce în faţa cititorului un astfel  de volum a cărui texte nu pun probleme de încadrare: “Întâmplări din vremea lui Carlo Valesi” (Editura “24:ORE”, Iaşi, 2020). Meritul autorului este de a exploata la maxim coordonatele impuse de epic, excelând prin expoziţiune.  Toate cele 28 de proze de scurtă întindere au în debutul lor ori o caracterizare a personajelor ce vor  asigura suportul povestirii, ori o prezentare a timpului în care vor acţiona însă, în cele mai multe situaţii, predomină o descriere a toposului în stilul calm  şi previzibil  specific acestui autor: “Era la începutul primăverii, trecuse şi Babele, stratul de zăpadă, mult subţiat, mai poposea pe la locurile umbrite din satul străjuit de munţi. Se vedea a fi o dimineaţă liniştită şi însorită, când la poarta unei case modeste, care se afla la strada principal, adăstase un drumeţ. În casă erau mama Elisabeta, împreună cu fiica ei, Zamfira, care avea şase anişori” (“Zamfira”); “Într-o casă modestă, la mijlocul secolului trecut, undeva în Nordul Moldovei, locuia o familie formată din mamă şi doi copii. Copiii erau minori, mama era aşa, cam între două vârste, iar soţul ei nu s-a mai întors din război” (“Comoara de sub duşumea”); „Într-un sat aflat pe un şes întins, străjuit de două dealuri împădurite, din partea de nord a ţării, cu teren arabil foarte bun, trăiau oameni săraci, care se ocupau, în cea mai mare parte,  cu munca pe ogoare dar şi cu zootehnia” („Căsătorie surpriză”);  „Localitate liniştită, un orăşel de munte, pe unde trec câteva maşini şi patru trenuri în douăzeci şi patru de ore, dus-întors.” („Jurământul din Sfânta Biserică”); „Era la începutul anului 1947. Trecuse câteva zile de la cumpăna dintre ani, de la Anul Nou. Într-o localitate, din Nordul Moldovei, în comuna aflată cam la jumătatea distanţei dintre două oraşe, unul reşedinţă de raion, celălalt de regiune, trăia o familie formată din şase persoane.”.

Vremea lui Carlo Valesi acoperă  cele patru etape ale comunismului în accepţiunea lui Eugen Negrici, ca să iau una dintre multele sistematizări care circulă, denumite  „stalinismul integrat” (1948 – 1953), „destalinizarea formală” (1953 – 1964), „relativa liberalizare” (1964-1971) şi „naţionalismul comunist (1971-1989), trecând  adesea şi dincoace de Revoluţie. În prima etapă se impune lupta de clasă într-o armonie de sorginte comunistă cu politizarea fără ruşine a tot ce mişca, în timp ce în a doua  primează politica de aservire şi toleranţa faţă de cei care rezonau cu această politică. A treia etapă, una considerată o diversiune prin ceea ce se numea „obsedantul deceniu”,  a refulat asemenea unui lichid cu mirosuri pestilenţiale în cea de-a patra, una a reîndoctrinării.  În acest cadru istoric se mişcă personajele lui Vasile Larco,  supunându-se  cu stoicism efectelor ideologiilor vremii.  Din această perspectivă, un principal punct de pornire în analiza arhitecturii  povestirilor  o reprezintă  preocupare de a temporaliza textul prin indici direcţi, specificându-se anul  sau evenimentul, dar şi indirecţi cum ar fi  nominalizarea unor instituţii ale timpului respectiv: Şcoala de Partid, Secretarul PCR,  Miliţia, Comisariatul Militar, organele locale, Cooperativa Agricolă de Producţie, o maşină „Steagul Roşu”, Consiliul Popular,  sediu, ordine locală, examen de maturitate, Republica Populară Română, Revoluţie, D.N.A. etc. Un alt aspect de luat în seamă  îl reprezintă sinceritatea.  Un spirit etic traversează volumul de la un capăt la altul, ţinând cont că e greu să fii sincer într-un context actual. Există   fraze şi sintagme  destule care întăresc afirmaţia de mai sus: „vârfurile nu se uită niciodată, fiind mai puţine, pe când marea majoritate, linia mediană, se pierde în negura uitării”; „Doamne, mare Ţi-e grădina Ta! Au loc să crească trandafiri, dar şi buruieni.”; „din păcate, după două, trei sau patru generaţii şi aceste cruci dispar, în locul fostelor morminte sunt înmormântaţi alţii şi alţii, aşa că strămoşii noştri se află în adâncuri, unii peste alţii sau unii alături de alţii”; „drumul de la părinţi la copii este mai scurt decât cel de la copii la părinţi” etc.

Un cititor atent va constata că povestirile lui Vasile Larco te obligă să readuci în discuţie problematica DESTINULUI, despre care tandemul Pleşu-Liiceanu spune că reprezintă „cea mai dificilă temă a muritorilor”. Vasile Larco îşi pune personajele la intersecţia dintre voinţa Domnului şi propria asumare a faptelor: după douăzeci de ani de prizonierat, Neculai Lemnaru se întoarce în satul natal şi-şi găseşte soţia, pe Leonora, măritată cu altul. Haralambie, ajuns şi el prizonier, dezertează şi ajungând acasă îşi găseşte soţia cu un copil de şase ani. Fănică, născut sub zodia ghinionului, vine într-o permisie, îşi găseşte nevasta cu altul, are loc o încăierare soldată cu un omor.  Multe destine schimbă şi o comoară găsită sub  o duşumea, lipsa zestrei unei fete,  sărăcia lucie a unui flăcău, seceta din 1946-1947 sau doi stropi de lapte matern.  Destinul personajelor este un fel de forţă nevăzută dar hotărâtă  să facă din ele ce vrea el conducându-le spre o finalitate  aleasă. Tema destinului asigură povestirilor lui Vasile Larco,  pe lângă subiect şi stil,  şi o anumită energie cu care se încarcă cititorul.  În plus, dominat de un şir de reflecţii retrospective aflate la limita jurnalului, aspectul social apare din orice frază a volumului. Lor li se adaugă şi faptul evident că  Vasile Larco stăpâneşte bine câteva  coordonate necesare epicului, cum ar fi spiritul de observaţie şi capacitatea de analiză. Aflate  în corelaţie cu simţul epigramistic foarte dezvoltat al autorului  şi cu factura sa lirică, au condus ca finalul textelor să se concretizeze într-un catren cu valoare generalizatoare şi moralizatoare.

Cartea scrisă de Vasile Larco e una de care avem nevoie azi şi cu atât mai mult mâine. Pentru că, după cum spunea tot o personalitate botoşăneană, Angela Paveliuc Olariu, „intrând în marea familie europeană, se va căuta cu lumânarea sufletul românesc”. Şi atunci vom căuta sufletul românesc şi în cartea lui  Vasile Larco, coborâtor în Iaşi din şaua Bucecea. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

 

PEDEAPSA BUJENISTĂ

Cum des luat-am în peniţă

Pe Comandoru’ Bujeniţă,

Să mă feresc nici nu apuc,

Căci, vai, mă bagă în Booklook. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

PETRICĂ IOAN GÂRDA LA ORA DE ENGLEZĂ

Cele trei iniţiale,

De le iei la rumegat

În engleză, n-ai matale

Nici o şansă la Ignat. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ…

A lui Ilici chioară lampă

Şi stăpânul ei în vacs

Luminate-s într-o stampă

De Opaiţul lui MAX. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

HAI(VAS) LA EMIGRAT

Tot sperând Mihai HAIVAS

Să ajungă în Parnas,

Şi-a făcut de-un an valiza,

Şi, de-atunci…, aşteaptă viza. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

CAFEA CU ÎNLOCUITORI

Când eram copil, pe ger,

Învăţasem: “Leru-i ler”;

Mai apoi, crescând eu mare,

LERU-i, am aflat, RĂCOARE. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

CRĂCIUN CU LARCO

De le-ar da ceVAŞILEa ‒

Covrigei săraţi, banane

Sau o ladă cu berane ‒

Mulţi pe el L-AR COlinda. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

DIVIDE ET IMPERA

Iulius Cezar, barosanul,

Peste Roma impera;

Pe când ION, basarabeanul,

Peste Prut tot DIVIZA. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM…

Cum alţii aleg calea dreaptă,

Şi limpede le e socotul,

GRIGORE  – când nu se aşteaptă

Ciracii – în cale, dă COTUL. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

CUM CORECTĂM PROZODIA –

EPIGRAMISTULUI GEORGE EFTIMIE

Cum mă prinsese - ceasu' rău -

Paranghelia la Buzău,

M-am izolat de pandemie

La F. Timie, la moşie. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

SUB SUBCARPATICĂ

La Buzău sau la Mizil,

Ştie şi un mic copil,

Dacă vreţi să avansaţi,

Trebuie să şi… Urlaţi. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

MOTIVAŢIE

Din patru-n patru ani aflând că soarta

C-un trai de vis ne fascinează gândul,

Vom fi convinşi că pe pământ e poarta

Spre Rai, la care... dracii fac cu rândul.   (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

OPŢIUNE

Femeia cultă e încântătoare

Și conștient, am preferat mereu,

Știind că frumusețea-i trecătoare,

S-o las să treacă... și prin patul meu. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

EPITAFUL EPIGRAMEI

Zace-n locul cel de veci,

Tristă-i epigrama, iat-o:

Inventată a fost de greci,

Alţii însă-au îngropat-o! (VASILE LARCO)

 

OGLINZII MELE

Nu-nţeleg ce se petrece,

Mă încarc de supărare;

De la an de an ce trece

Eşti atât de schimbătoare! (VASILE LARCO)

 

APRECIERE

(apropo de rubrica: ,,Loc de dat cu...EPIGRAMA)

Armă fină-i epigrama 

Care dă în vicii iama,

Treaba merge ca pe role

Că-i ghidată de... Manole! (VASILE LARCO)

 

POEȚI MODERNI ÎN CONCURSURI

Vezi mulți poeți din noul val

Ce, depășind cu-a lor „osânză”,

Pe cei mai „slabi” la festival,

Rimează viezure cu brânză. (MIHAI HAIVAS)

 

GEOMETRIE SOCIALĂ (amfibrah)

Un cerc este curba perfectă,

Dar oamenii, pentru-n folos,

Având comportarea infectă

Se-nvârt într-un cerc vicios. (MIHAI HAIVAS)

 

CONCUBIN NESIMȚIT

Femeia l-a primit în gazdă,

Conviețuind ca guguștiucii;

Nereușind să-l dea pe brazdă,

Golanului... i-a dat papucii. (MIHAI HAIVAS)

 

1-9 MARTIE – PERIOADA BABELOR

Toţi bărbaţii-s minte slabă,

Niciodată nu s-au copt,

Umblă să-şi aleagă babă,

Când e clas că pica-n opt. (GRIGORE COTUL)

 

40 DE MUCENICI - 44 DE PAHARE

Am trecut de patruzeci,

Şi de-acolo, tot ce ştiu

E că m-am trezit în beci,

Bucuros că-s încă viu. (GRIGORE COTUL)

 

ALTRUISTUL

E omul ce ne preţuieşte,
E-o speță de bigoți,
Ce-atât de tare ne iubeşte,
Că ne-ar mânca pe toţi. (ION DIVIZA)

 

DEBITORUL 

Nicicând nevasta nu-şi înşeală,

O duce peste tot de mână,

Iar datoria conjugală

Din an în an şi-o tot amână. (ION DIVIZA)

 

BĂRBATUL  

E-un soţ galant, care arată bine

Şi e deştept şi încă în putere,

Încât de la nevastă va obţine

Tot ce doreşte dânsa să-i ofere. (ION DIVIZA)

 

UNUI CRITIC

Neavând idei mai breze,

Domnul Ygrec Ics, mai an,

S-a gândit să-ncondeieze

Oul lui Barbilian. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

OCUPAŢIE NEPOTRIVITĂ

Vin „condeie” – nu puţine –

Să ne vândă carte, nouă:

Cred c-ar fi cu mult mai bine

De s-ar apuca de ouă. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

PE MALUL LACULUI SNAGOV

Chiar de-aleşii n-au cultură,

Eminescu este sfânt:

Cum veniră se făcură

Toţi cu apă şi pământ. (VALENTIN DAVID)

 

DIN NOU PE ASCUNS

Românii iar vor protesta

Să ţină piept situaţiei;

Aleşii vor a amenda

Şi Legea Gravitaţiei! (VALENTIN DAVID)

 

FINALUL CONCURSULUI DE ARUNCAT BOLOVANI

O spun atleţii, pehlivani,

Şi chiar se face să-i asculţi

Că-n ţara asta bolovani

Sunt, din păcate, foarte mulţi. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

DIFERENŢA ÎNTRE POPICARI ŞI BOXERI

Informaţii sunt, utile,

Şi pe rând am să le iau

Primii zilnic dau la bile

Iar boxerii-n bilă-ţi dau. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

DESPRE POPICARI

Zvonurile sunt subtile

Şi le-auzi destul de rar;

Cică ziua trag la bile,

Iar spre seară, la pahar. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

TRACTORISTUL PENSIONAR

Pe timpuri, când urca pe un tractor

C-o sută cai-putere în motor,

Nici nu gândea, în ritmul epocal,

S-ajungă la puterea unui cal… (GHEORGHE BÂLICI)

 

DESTIN INGRAT

Pe camp ţăranul, enervate şi rău,

Alături trage de catârul său,

Iar seara gloaba, cu nărav tehui,

Se zice că şi bea…la botul lui. (GHEORGHE BÂLICI)

 

DIRECTORUL CONSILIAT

Cum secretara-l tot îmbie

El se codeşte prima oară,

Convins cu greu de-a lui soţie

Ce-i la un boss tot secretară. (VASILE MANOLE)

 

POMPIERUL ÎN ACŢIUNE

Când pleca să stingă focul

Soaţa lui nu sta pe-acasă,

Pe-un vecin cădea norocul,

De-l vedea sărea ca arsă. (VASILE MANOLE)

 

PROTECŢIE

E ţara plină de corupţi şi hoţi

Dar care ţară nu e plină oare,

De-aceea pă-i „cinstiţi” şi „patrioţi”

Îi conservăm…ţinându-i la „răcoare”! (GEORGE EFTIMIE)

 

PREVIZIUNI

Munţii noştri aur poartă,

Pe sub codrii mari de tei,

Dar cun suntem „mână-spartă”,

Vom scăpa curând…de ei! (GEORGE EFTIMIE)

 

 MĂRŢIŞOR DE PRIMĂVARĂ 

În gumari tăind la vie,

Zise lelea ofuscată:

-Mărțișorul la soție

Este tina… desfundată! (GHEORGHE GURĂU)

 

SOŢUL MANIERAT…    

Soțul om cu maniere,

Nu am priceput o iotă;

I-a dat soaței ce îi cere:

Mărțișorul pe sub fotă! (GHEORGHE GURĂU)

 

…ŞI UN ALTUL    

Soțul ei om educat,

Constatarea este justă;

De-întâi Marte-a inventat

Mărțișorul pe sub fustă! (GHEORGHE GURĂU)

 

TEMĂ PENTRU ACASĂ

Într-o zi dascălul Petru,

Dictă foarte furios:

„Să se afle diametru

…Cercului vicios”! (GIREL BARBU)

 

TRATAMENT FAMILIAL

Amândoi bolnavi -, normal

Se tratează natural:

El cu păducel,

Ea cu…Ghiocel. (GIREL BARBU)

 

RURALĂ

A scris acel cronicar:

„În satul străbun

Drumul cel mai bun

Duce-acasă la primar”. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

IARNA

Sorbind iarăşi din licoare

O destăinuire-mi face:

- Gerul, de un timp încoace,

Arde rău la buzunare. (GHEORGHE I. GHEORGHE

 

UNUI ANGAJAT LA TEATRU

Mai joacă teatru într-o trupă,

Deşi, el nu este actor,

Doar figurant, şi se ocupă

Cum face-acasă-n dormitor! (MAX OPAIŢ)

 

ŞCOALA ÎN PANDEMIE

Exersăm un nou sistem

La evaluarea-n bloc,

Greu mai găseşti un item

Rezolvat, iar carte…ioc! (MAX OPAIŢ)

 

SCENA POLITICĂ

Vedem în Parlament cum unii,

Păstrând un obicei străbun,

Se bat în sală ca nebunii,

Iar când nu e scandal…dorm tun! (MAX OPAIŢ)

 

ERRARE HUMANUM EST,

SED PERSEVERARE, DIABOLICUM!

N-aş vrea să merg prea mult pe fir,

Greşeli mai sunt…şi-I evident,

De la spitale-n…cimitir,

Şi de la şcoli ăn…Parlament! (MAX OPAIŢ)

 

 EUTANASIERI  PRIN SEDĂRI ȘI LEGĂRI
Bolnavul ar vrea să știe,
Cum scapă de pandemie?
Foarte simplu: cât ești viu,
Te internezi la Sibiu. (DUMITRU BUJDOIU)


IDELE LUI MARTE
Au trecut și “babele”,
Oltenii zic muicile,
Moldovenii, mumele,
Iar tinerii, rablele. (DUMITRU BUJDOIU)


CONTRA-SOFISMUL PROSTIEI
Dacă vrei să mă asculți,
Și ai cap să recunoști:
Nu toți proștii sunt inculți,
Dar, nici toți inculții, proști. (DUMITRU BUJDOIU)


PREDEAL: URSIADA DE SCHI
Să știți că nu sunt tromboane;
După jaf prin tomberoane,
Urșii-n loc să hiberneze,
Vin pe pârtii să ...schieze. (DUMITRU BUJDOIU)


DE CE NU POARTĂ BABELE MINIJUPE ?
Să descurcăm ițele:
Cum să poarte fuste mini?
Râd străinii, râd vecinii,
Că li se văd țâțele. (DUMITRU BUJDOIU)

 

UN EDIL INVENTIV ŞI AGIL  

Nu-i și el pe prima linie în front?

Să nu-și ia și el un spor de risc?

Cel mai mare-n viața lui afront:

Vizita agentului de fisc. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

NU PROHODUL MINERITULUI,

CI DESTINUL MINERILOR  

Pe ortaci nu mineritul

I-ar durea că-n hău se-aruncă.

I-a ajuns la os cuțitul

Unui loc incert de muncă. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

O ORĂ ÎN PLUS   

Se-ntroduc restricții dure, toate bune pentru noi.

Prea ne-am relaxat la muncă și odihnă, vede Domnul,

Timp în care se trudește ca bovidul SARS-CoV-2.

Să-i mai dăm și lui o oră ca să-și împlinească somnul. (NICOLAE MĂTCAŞ)   

 

DE CE NU VOR SĂ CONDAMNE

TOTALITARISMUL COMUNIST   

Useriștii și plusiștii,

Liberalii, pesediștii

Și maghiarii - s fii lui:

Totalitarismului. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

GCS*, PANDEMIA ŞI SECRETOMANIA   

Cam ce grup ăsta să fie,

Când, de fapt, nimeni nu știe

Care-i componența lui

Și e sub controlul cui? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

*GCS (abr.) - așa-numitul Grup de Comunicare Strategică.

 

DE CÂND PANDEMIA

A DEVENIT MARE SECRET DE STAT? 

Grupu-i de comunicare

Specială, nu oricare,

Și comunică dozat,

Parc-ar fi secret de stat.  (NICOLAE CRIHĂNEANU)

  

SCANDALUL GERMANO-ROMÂN

(privind brandul bicicletelor „Pegas/us”)

S-au ciocnit doi murgi pe piață:

Un „Pegasus” și-un „Pegas”:

Unu-ar vrea să-i steie cață,

Altul: „Cum nu! Was ist das?” (LERU CICOARE)

 

ȘEFII DE POLIŢIE LOCALĂ LA ORA CONTROLULUI  

Și-au pontat, în starea de urgență,

C-au muncit trei luni  cât în trei ani.

A venit și timpul de scadență:

Pinteni și   ... punguța cu doi bani! (LERU CICOARE)

 

GRIJI PE CAP ÎN PANDEMIE  

(La Brașov - la primărie)

La cârciuma lui Oprică,

Chiar în plin scenariu roșu,

Sfetnicii o fripturică

O dezbat c-un fost șef: ghioșu'. (LERU  CICOARE)  

 

 

Spune-ne opinia ta

Articole similare

Loc de dat cu…EPIGRAMA (144)

Duminică, 9 Mai 2021
1061

Loc de dat cu…EPIGRAMA (143)

Duminică, 2 Mai 2021
1125

Loc de dat cu…EPIGRAMA (142)

Duminică, 25 Aprilie 2021
1599

Loc de dat cu…EPIGRAMA (141)

Duminică, 18 Aprilie 2021
1566

Loc de dat cu…EPIGRAMA (140)

Duminică, 11 Aprilie 2021
1293

Loc de dat cu…EPIGRAMA (138)

Duminică, 28 Martie 2021
1301

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Inconștiență: Alcolemie record la un care botoșănean și-a luat soția de la spital

astăzi, 21:30
318

Trei maşini de poliţie au oprit în trafic un şofer botoşănean cu alcoolemie record. Incidentul a avut loc sâmbătă la amiază, când bărbatul de 44 de ani, a ieşit din curtea ...

VERSURI DIN STRADĂ: La teiul lui Eminescu. De Emilia-Paula Zagavei

astăzi, 21:00
70

O zi călduroasă și astăzi, dar se apropie răcoarea serii, așa că vă invităm să parcurgeți o nouă poezie ajunsă pe adresa de mail a redacției. Vă dorim lectură plăcută.***LA T...

(A) Comunicat presă: „Botoșani Shopping Center extinde parcarea centrului comercial la 620 de locuri de parcare”

astăzi, 18:52
536

Noi ne știm de 10 ani.Noi suntem Botoșani Shopping Center.Am livrat cel mai mare proiect comercial din municipiul Botoșani împreună cu partenerii noștri.Credem în dezvolta...