O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Plaiul botoşănean, cu satele lui risipite pe firul unor ape sau pe dealuri molcome a fost şi va rămâne mereu tezaur de adevăr, viaţă şi poezie pentru locuitorii săi. Satul continuă să stea la baza existenţei noastre, una afirmată pe coordonate estetice, morale, practice şi spirituale. Plecăm din sat în lumea largă cu aceste coordonate, dar şi cu gustul, mirosul, zgomotele şi întâmplările satului natal. Vasile Larco, botoşănean care îşi limpezeşte permanent sufletul cu toate elementele locurilor natale, aduce în faţa cititorului un astfel de volum a cărui texte nu pun probleme de încadrare: “Întâmplări din vremea lui Carlo Valesi” (Editura “24:ORE”, Iaşi, 2020). Meritul autorului este de a exploata la maxim coordonatele impuse de epic, excelând prin expoziţiune. Toate cele 28 de proze de scurtă întindere au în debutul lor ori o caracterizare a personajelor ce vor asigura suportul povestirii, ori o prezentare a timpului în care vor acţiona însă, în cele mai multe situaţii, predomină o descriere a toposului în stilul calm şi previzibil specific acestui autor: “Era la începutul primăverii, trecuse şi Babele, stratul de zăpadă, mult subţiat, mai poposea pe la locurile umbrite din satul străjuit de munţi. Se vedea a fi o dimineaţă liniştită şi însorită, când la poarta unei case modeste, care se afla la strada principal, adăstase un drumeţ. În casă erau mama Elisabeta, împreună cu fiica ei, Zamfira, care avea şase anişori” (“Zamfira”); “Într-o casă modestă, la mijlocul secolului trecut, undeva în Nordul Moldovei, locuia o familie formată din mamă şi doi copii. Copiii erau minori, mama era aşa, cam între două vârste, iar soţul ei nu s-a mai întors din război” (“Comoara de sub duşumea”); „Într-un sat aflat pe un şes întins, străjuit de două dealuri împădurite, din partea de nord a ţării, cu teren arabil foarte bun, trăiau oameni săraci, care se ocupau, în cea mai mare parte, cu munca pe ogoare dar şi cu zootehnia” („Căsătorie surpriză”); „Localitate liniştită, un orăşel de munte, pe unde trec câteva maşini şi patru trenuri în douăzeci şi patru de ore, dus-întors.” („Jurământul din Sfânta Biserică”); „Era la începutul anului 1947. Trecuse câteva zile de la cumpăna dintre ani, de la Anul Nou. Într-o localitate, din Nordul Moldovei, în comuna aflată cam la jumătatea distanţei dintre două oraşe, unul reşedinţă de raion, celălalt de regiune, trăia o familie formată din şase persoane.”.
Vremea lui Carlo Valesi acoperă cele patru etape ale comunismului în accepţiunea lui Eugen Negrici, ca să iau una dintre multele sistematizări care circulă, denumite „stalinismul integrat” (1948 – 1953), „destalinizarea formală” (1953 – 1964), „relativa liberalizare” (1964-1971) şi „naţionalismul comunist (1971-1989), trecând adesea şi dincoace de Revoluţie. În prima etapă se impune lupta de clasă într-o armonie de sorginte comunistă cu politizarea fără ruşine a tot ce mişca, în timp ce în a doua primează politica de aservire şi toleranţa faţă de cei care rezonau cu această politică. A treia etapă, una considerată o diversiune prin ceea ce se numea „obsedantul deceniu”, a refulat asemenea unui lichid cu mirosuri pestilenţiale în cea de-a patra, una a reîndoctrinării. În acest cadru istoric se mişcă personajele lui Vasile Larco, supunându-se cu stoicism efectelor ideologiilor vremii. Din această perspectivă, un principal punct de pornire în analiza arhitecturii povestirilor o reprezintă preocupare de a temporaliza textul prin indici direcţi, specificându-se anul sau evenimentul, dar şi indirecţi cum ar fi nominalizarea unor instituţii ale timpului respectiv: Şcoala de Partid, Secretarul PCR, Miliţia, Comisariatul Militar, organele locale, Cooperativa Agricolă de Producţie, o maşină „Steagul Roşu”, Consiliul Popular, sediu, ordine locală, examen de maturitate, Republica Populară Română, Revoluţie, D.N.A. etc. Un alt aspect de luat în seamă îl reprezintă sinceritatea. Un spirit etic traversează volumul de la un capăt la altul, ţinând cont că e greu să fii sincer într-un context actual. Există fraze şi sintagme destule care întăresc afirmaţia de mai sus: „vârfurile nu se uită niciodată, fiind mai puţine, pe când marea majoritate, linia mediană, se pierde în negura uitării”; „Doamne, mare Ţi-e grădina Ta! Au loc să crească trandafiri, dar şi buruieni.”; „din păcate, după două, trei sau patru generaţii şi aceste cruci dispar, în locul fostelor morminte sunt înmormântaţi alţii şi alţii, aşa că strămoşii noştri se află în adâncuri, unii peste alţii sau unii alături de alţii”; „drumul de la părinţi la copii este mai scurt decât cel de la copii la părinţi” etc.
Un cititor atent va constata că povestirile lui Vasile Larco te obligă să readuci în discuţie problematica DESTINULUI, despre care tandemul Pleşu-Liiceanu spune că reprezintă „cea mai dificilă temă a muritorilor”. Vasile Larco îşi pune personajele la intersecţia dintre voinţa Domnului şi propria asumare a faptelor: după douăzeci de ani de prizonierat, Neculai Lemnaru se întoarce în satul natal şi-şi găseşte soţia, pe Leonora, măritată cu altul. Haralambie, ajuns şi el prizonier, dezertează şi ajungând acasă îşi găseşte soţia cu un copil de şase ani. Fănică, născut sub zodia ghinionului, vine într-o permisie, îşi găseşte nevasta cu altul, are loc o încăierare soldată cu un omor. Multe destine schimbă şi o comoară găsită sub o duşumea, lipsa zestrei unei fete, sărăcia lucie a unui flăcău, seceta din 1946-1947 sau doi stropi de lapte matern. Destinul personajelor este un fel de forţă nevăzută dar hotărâtă să facă din ele ce vrea el conducându-le spre o finalitate aleasă. Tema destinului asigură povestirilor lui Vasile Larco, pe lângă subiect şi stil, şi o anumită energie cu care se încarcă cititorul. În plus, dominat de un şir de reflecţii retrospective aflate la limita jurnalului, aspectul social apare din orice frază a volumului. Lor li se adaugă şi faptul evident că Vasile Larco stăpâneşte bine câteva coordonate necesare epicului, cum ar fi spiritul de observaţie şi capacitatea de analiză. Aflate în corelaţie cu simţul epigramistic foarte dezvoltat al autorului şi cu factura sa lirică, au condus ca finalul textelor să se concretizeze într-un catren cu valoare generalizatoare şi moralizatoare.
Cartea scrisă de Vasile Larco e una de care avem nevoie azi şi cu atât mai mult mâine. Pentru că, după cum spunea tot o personalitate botoşăneană, Angela Paveliuc Olariu, „intrând în marea familie europeană, se va căuta cu lumânarea sufletul românesc”. Şi atunci vom căuta sufletul românesc şi în cartea lui Vasile Larco, coborâtor în Iaşi din şaua Bucecea. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
PEDEAPSA BUJENISTĂ
Cum des luat-am în peniţă
Pe Comandoru’ Bujeniţă,
Să mă feresc nici nu apuc,
Căci, vai, mă bagă în Booklook. (SORIN FINCHELSTEIN)
PETRICĂ IOAN GÂRDA LA ORA DE ENGLEZĂ
Cele trei iniţiale,
De le iei la rumegat
În engleză, n-ai matale
Nici o şansă la Ignat. (SORIN FINCHELSTEIN)
VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ…
A lui Ilici chioară lampă
Şi stăpânul ei în vacs
Luminate-s într-o stampă
De Opaiţul lui MAX. (SORIN FINCHELSTEIN)
HAI(VAS) LA EMIGRAT
Tot sperând Mihai HAIVAS
Să ajungă în Parnas,
Şi-a făcut de-un an valiza,
Şi, de-atunci…, aşteaptă viza. (SORIN FINCHELSTEIN)
CAFEA CU ÎNLOCUITORI
Când eram copil, pe ger,
Învăţasem: “Leru-i ler”;
Mai apoi, crescând eu mare,
LERU-i, am aflat, RĂCOARE. (SORIN FINCHELSTEIN)
CRĂCIUN CU LARCO
De le-ar da ceVAŞILEa ‒
Covrigei săraţi, banane
Sau o ladă cu berane ‒
Mulţi pe el L-AR COlinda. (SORIN FINCHELSTEIN)
DIVIDE ET IMPERA
Iulius Cezar, barosanul,
Peste Roma impera;
Pe când ION, basarabeanul,
Peste Prut tot DIVIZA. (SORIN FINCHELSTEIN)
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM…
Cum alţii aleg calea dreaptă,
Şi limpede le e socotul,
GRIGORE – când nu se aşteaptă
Ciracii – în cale, dă COTUL. (SORIN FINCHELSTEIN)
CUM CORECTĂM PROZODIA –
EPIGRAMISTULUI GEORGE EFTIMIE
Cum mă prinsese - ceasu' rău -
Paranghelia la Buzău,
M-am izolat de pandemie
La F. Timie, la moşie. (SORIN FINCHELSTEIN)
SUB SUBCARPATICĂ
La Buzău sau la Mizil,
Ştie şi un mic copil,
Dacă vreţi să avansaţi,
Trebuie să şi… Urlaţi. (SORIN FINCHELSTEIN)
MOTIVAŢIE
Din patru-n patru ani aflând că soarta
C-un trai de vis ne fascinează gândul,
Vom fi convinşi că pe pământ e poarta
Spre Rai, la care... dracii fac cu rândul. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
OPŢIUNE
Femeia cultă e încântătoare
Și conștient, am preferat mereu,
Știind că frumusețea-i trecătoare,
S-o las să treacă... și prin patul meu. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EPITAFUL EPIGRAMEI
Zace-n locul cel de veci,
Tristă-i epigrama, iat-o:
Inventată a fost de greci,
Alţii însă-au îngropat-o! (VASILE LARCO)
OGLINZII MELE
Nu-nţeleg ce se petrece,
Mă încarc de supărare;
De la an de an ce trece
Eşti atât de schimbătoare! (VASILE LARCO)
APRECIERE
(apropo de rubrica: ,,Loc de dat cu...EPIGRAMA)
Armă fină-i epigrama
Care dă în vicii iama,
Treaba merge ca pe role
Că-i ghidată de... Manole! (VASILE LARCO)
POEȚI MODERNI ÎN CONCURSURI
Vezi mulți poeți din noul val
Ce, depășind cu-a lor „osânză”,
Pe cei mai „slabi” la festival,
Rimează viezure cu brânză. (MIHAI HAIVAS)
GEOMETRIE SOCIALĂ (amfibrah)
Un cerc este curba perfectă,
Dar oamenii, pentru-n folos,
Având comportarea infectă
Se-nvârt într-un cerc vicios. (MIHAI HAIVAS)
CONCUBIN NESIMȚIT
Femeia l-a primit în gazdă,
Conviețuind ca guguștiucii;
Nereușind să-l dea pe brazdă,
Golanului... i-a dat papucii. (MIHAI HAIVAS)
1-9 MARTIE – PERIOADA BABELOR
Toţi bărbaţii-s minte slabă,
Niciodată nu s-au copt,
Umblă să-şi aleagă babă,
Când e clas că pica-n opt. (GRIGORE COTUL)
40 DE MUCENICI - 44 DE PAHARE
Am trecut de patruzeci,
Şi de-acolo, tot ce ştiu
E că m-am trezit în beci,
Bucuros că-s încă viu. (GRIGORE COTUL)
ALTRUISTUL
E omul ce ne preţuieşte,
E-o speță de bigoți,
Ce-atât de tare ne iubeşte,
Că ne-ar mânca pe toţi. (ION DIVIZA)
DEBITORUL
Nicicând nevasta nu-şi înşeală,
O duce peste tot de mână,
Iar datoria conjugală
Din an în an şi-o tot amână. (ION DIVIZA)
BĂRBATUL
E-un soţ galant, care arată bine
Şi e deştept şi încă în putere,
Încât de la nevastă va obţine
Tot ce doreşte dânsa să-i ofere. (ION DIVIZA)
UNUI CRITIC
Neavând idei mai breze,
Domnul Ygrec Ics, mai an,
S-a gândit să-ncondeieze
Oul lui Barbilian. (PETRU-IOAN GÂRDA)
OCUPAŢIE NEPOTRIVITĂ
Vin „condeie” – nu puţine –
Să ne vândă carte, nouă:
Cred c-ar fi cu mult mai bine
De s-ar apuca de ouă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
PE MALUL LACULUI SNAGOV
Chiar de-aleşii n-au cultură,
Eminescu este sfânt:
Cum veniră se făcură
Toţi cu apă şi pământ. (VALENTIN DAVID)
DIN NOU PE ASCUNS
Românii iar vor protesta
Să ţină piept situaţiei;
Aleşii vor a amenda
Şi Legea Gravitaţiei! (VALENTIN DAVID)
FINALUL CONCURSULUI DE ARUNCAT BOLOVANI
O spun atleţii, pehlivani,
Şi chiar se face să-i asculţi
Că-n ţara asta bolovani
Sunt, din păcate, foarte mulţi. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DIFERENŢA ÎNTRE POPICARI ŞI BOXERI
Informaţii sunt, utile,
Şi pe rând am să le iau
Primii zilnic dau la bile
Iar boxerii-n bilă-ţi dau. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DESPRE POPICARI
Zvonurile sunt subtile
Şi le-auzi destul de rar;
Cică ziua trag la bile,
Iar spre seară, la pahar. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TRACTORISTUL PENSIONAR
Pe timpuri, când urca pe un tractor
C-o sută cai-putere în motor,
Nici nu gândea, în ritmul epocal,
S-ajungă la puterea unui cal… (GHEORGHE BÂLICI)
DESTIN INGRAT
Pe camp ţăranul, enervate şi rău,
Alături trage de catârul său,
Iar seara gloaba, cu nărav tehui,
Se zice că şi bea…la botul lui. (GHEORGHE BÂLICI)
DIRECTORUL CONSILIAT
Cum secretara-l tot îmbie
El se codeşte prima oară,
Convins cu greu de-a lui soţie
Ce-i la un boss tot secretară. (VASILE MANOLE)
POMPIERUL ÎN ACŢIUNE
Când pleca să stingă focul
Soaţa lui nu sta pe-acasă,
Pe-un vecin cădea norocul,
De-l vedea sărea ca arsă. (VASILE MANOLE)
PROTECŢIE
E ţara plină de corupţi şi hoţi
Dar care ţară nu e plină oare,
De-aceea pă-i „cinstiţi” şi „patrioţi”
Îi conservăm…ţinându-i la „răcoare”! (GEORGE EFTIMIE)
PREVIZIUNI
Munţii noştri aur poartă,
Pe sub codrii mari de tei,
Dar cun suntem „mână-spartă”,
Vom scăpa curând…de ei! (GEORGE EFTIMIE)
MĂRŢIŞOR DE PRIMĂVARĂ
În gumari tăind la vie,
Zise lelea ofuscată:
-Mărțișorul la soție
Este tina… desfundată! (GHEORGHE GURĂU)
SOŢUL MANIERAT…
Soțul om cu maniere,
Nu am priceput o iotă;
I-a dat soaței ce îi cere:
Mărțișorul pe sub fotă! (GHEORGHE GURĂU)
…ŞI UN ALTUL
Soțul ei om educat,
Constatarea este justă;
De-întâi Marte-a inventat
Mărțișorul pe sub fustă! (GHEORGHE GURĂU)
TEMĂ PENTRU ACASĂ
Într-o zi dascălul Petru,
Dictă foarte furios:
„Să se afle diametru
…Cercului vicios”! (GIREL BARBU)
TRATAMENT FAMILIAL
Amândoi bolnavi -, normal
Se tratează natural:
El cu păducel,
Ea cu…Ghiocel. (GIREL BARBU)
RURALĂ
A scris acel cronicar:
„În satul străbun
Drumul cel mai bun
Duce-acasă la primar”. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
IARNA
Sorbind iarăşi din licoare
O destăinuire-mi face:
- Gerul, de un timp încoace,
Arde rău la buzunare. (GHEORGHE I. GHEORGHE
UNUI ANGAJAT LA TEATRU
Mai joacă teatru într-o trupă,
Deşi, el nu este actor,
Doar figurant, şi se ocupă
Cum face-acasă-n dormitor! (MAX OPAIŢ)
ŞCOALA ÎN PANDEMIE
Exersăm un nou sistem
La evaluarea-n bloc,
Greu mai găseşti un item
Rezolvat, iar carte…ioc! (MAX OPAIŢ)
SCENA POLITICĂ
Vedem în Parlament cum unii,
Păstrând un obicei străbun,
Se bat în sală ca nebunii,
Iar când nu e scandal…dorm tun! (MAX OPAIŢ)
ERRARE HUMANUM EST,
SED PERSEVERARE, DIABOLICUM!
N-aş vrea să merg prea mult pe fir,
Greşeli mai sunt…şi-I evident,
De la spitale-n…cimitir,
Şi de la şcoli ăn…Parlament! (MAX OPAIŢ)
EUTANASIERI PRIN SEDĂRI ȘI LEGĂRI
Bolnavul ar vrea să știe,
Cum scapă de pandemie?
Foarte simplu: cât ești viu,
Te internezi la Sibiu. (DUMITRU BUJDOIU)
IDELE LUI MARTE
Au trecut și “babele”,
Oltenii zic muicile,
Moldovenii, mumele,
Iar tinerii, rablele. (DUMITRU BUJDOIU)
CONTRA-SOFISMUL PROSTIEI
Dacă vrei să mă asculți,
Și ai cap să recunoști:
Nu toți proștii sunt inculți,
Dar, nici toți inculții, proști. (DUMITRU BUJDOIU)
PREDEAL: URSIADA DE SCHI
Să știți că nu sunt tromboane;
După jaf prin tomberoane,
Urșii-n loc să hiberneze,
Vin pe pârtii să ...schieze. (DUMITRU BUJDOIU)
DE CE NU POARTĂ BABELE MINIJUPE ?
Să descurcăm ițele:
Cum să poarte fuste mini?
Râd străinii, râd vecinii,
Că li se văd țâțele. (DUMITRU BUJDOIU)
UN EDIL INVENTIV ŞI AGIL
Nu-i și el pe prima linie în front?
Să nu-și ia și el un spor de risc?
Cel mai mare-n viața lui afront:
Vizita agentului de fisc. (NICOLAE MĂTCAŞ)
NU PROHODUL MINERITULUI,
CI DESTINUL MINERILOR
Pe ortaci nu mineritul
I-ar durea că-n hău se-aruncă.
I-a ajuns la os cuțitul
Unui loc incert de muncă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
O ORĂ ÎN PLUS
Se-ntroduc restricții dure, toate bune pentru noi.
Prea ne-am relaxat la muncă și odihnă, vede Domnul,
Timp în care se trudește ca bovidul SARS-CoV-2.
Să-i mai dăm și lui o oră ca să-și împlinească somnul. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DE CE NU VOR SĂ CONDAMNE
TOTALITARISMUL COMUNIST
Useriștii și plusiștii,
Liberalii, pesediștii
Și maghiarii - s fii lui:
Totalitarismului. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
GCS*, PANDEMIA ŞI SECRETOMANIA
Cam ce grup ăsta să fie,
Când, de fapt, nimeni nu știe
Care-i componența lui
Și e sub controlul cui? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*GCS (abr.) - așa-numitul Grup de Comunicare Strategică.
DE CÂND PANDEMIA
A DEVENIT MARE SECRET DE STAT?
Grupu-i de comunicare
Specială, nu oricare,
Și comunică dozat,
Parc-ar fi secret de stat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SCANDALUL GERMANO-ROMÂN
(privind brandul bicicletelor „Pegas/us”)
S-au ciocnit doi murgi pe piață:
Un „Pegasus” și-un „Pegas”:
Unu-ar vrea să-i steie cață,
Altul: „Cum nu! Was ist das?” (LERU CICOARE)
ȘEFII DE POLIŢIE LOCALĂ LA ORA CONTROLULUI
Și-au pontat, în starea de urgență,
C-au muncit trei luni cât în trei ani.
A venit și timpul de scadență:
Pinteni și ... punguța cu doi bani! (LERU CICOARE)
GRIJI PE CAP ÎN PANDEMIE
(La Brașov - la primărie)
La cârciuma lui Oprică,
Chiar în plin scenariu roșu,
Sfetnicii o fripturică
O dezbat c-un fost șef: ghioșu'. (LERU CICOARE)