Petru Ioan Gârda
Georgică Manole: Vă urmăresc intervenţiile, cu precădere cele de pe facebook, admirând umorul fin care, adesea, le domină. De unde a pornit în lume Petru Ioan Gârda şi unde a ajuns azi?
Petru Ioan Gârda: M-am născut în comuna Cătina, jud. Cluj și am ajuns în Cluj-Napoca. ☺ Am moștenit talentul de a versifica de la mama și ironia, mai mult sau mai puțin tăioasă, de la tatăl meu. Am făcut studii de inginerie mecanică și am lucrat ca inginer, apoi ca profesor de specialitate. Azi sunt în pragul pensionării. Am scris poezii în școala generală, apoi prea puțin până 40 de ani mai târziu, când am găsit mediul propice: îndrumători, încurajare, apreciere.
Am scris câteva cărți și voi mai scrie. De epigramă, poezie umoristică, poezie lirică, haiku, proză scurtă.
G. M.: Sunteţi membru al cenaclului „SATIRICON” al epigramiştilor din Cluj-Napoca. Care este aportul acestui cenaclu la impunerea epigramei ca specie literară?
P. I. G.: Cenaclul SATIRICON a avut un aport esențial la dezvoltarea și răspândirea epigramei, prin înființarea cenaclului în 1979, prin marile sale valori umane, creatori de epigrame, autori de manuale, câștigători la concursurile de profil, prin concursurile organizate în ultimii 30 de ani, prin publicarea în antologii și reviste de specialitate.
G.M.: Anul 1989 a adus o schimbare în tematica abordată de epigramişti?
P. I. G.: Înainte de 1989 satira și umorul erau chemate să condamne tarele indivizilor, abaterile de la morală, lenea, nemunca etc., în spiritul societății de atunci. Se strecurau și șopârle politice, unele trecute de cenzură, altele nu. După 1989, când libertatea de exprimare a devenit deplină, s-au dezinhibat și autorii de orice fel, epigramele au devenit mai îndrăznețe în ceea ce privește atitudinea față de responsabilii politici, abordarea sexului etc. Firește, unele teme se reiau la nesfârșit sub diferite forme. Tipul de societate s-a schimbat, moravurile mai puțin. Iar nevoia de râs este dincolo de orice orânduiri sociale.
GM.: Cum a ajuns Petru Ioan Gârda la haiku? Şi mai interesant ar fi dacă ne-aţi explica cum o astfel de formă literară poate include acel gram de umor.
P. I. G.: Am ajuns la haiku după ce am ajuns la epigramă, descoperind un site literar, cenaclu online, adevărat laborator de creare și formare a scriitorilor de orice fel: agonia.ro sau poezie.ro. Acolo am întâlnit epigramiști de valoare ca Nicolae Bunduri, Ion Diviza, Ioan Toderașcu, Sorin Olaru, Florin Rotaru, Viorel Vrânceanu, Petronela Vali Slavu, Carmen Chioinea, alias Aropa Belladona, Dan Norea etc. Dan Norea (nu numai el) scria și haiku, respectiv senryu, forma umoristico-satirică a haiku-ului. Pe partea de haiku l-am avut drept instructor pe Corneliu Traian Atanasiu, pe un alt site literar, un împătimit și un cunoscător al liricii nipone.
Ei bine, cine are umor poate scrie foarte bine și senryu. Altfel spus, dacă ai umor, poți scrie senryu, dar nu-i sigur că poți scrie epigramă. Aici e nevoie de talent în versificare. Pare ușor, dar nu mulți îl au. Dar orice ai scrie, trebuie să citești mult înainte, să îi respecți pe înaintașii de valoare, cunoscându-le opera. Altfel riști să te crezi mare scriind ce ei au scris deja.
G.M.: O întrebare pe care o pun majorităţii interlocutorilor mei: v-a ajutat Eminescu în actul de creaţie a epigramei?
P. I. G.: Vă spuneam că am moștenit talentul de a versifica de la mama, mare rapsod popular, dar cred că poezia lui Eminescu mi-a instalat definitiv ritmul în sânge, pentru că în adolescență, atunci când sufletul e deschis la maximum spre romantism, m-am îndrăgostit de poezia lui Eminescu și am învățat pe de rost un întreg volum de poezie al genialului poet. Nu este minut în care să nu-mi vină în minte un vers de Eminescu, în funcție de conjunctura în care mă aflu sau care se creează la un moment dat. (SFÂRŞIT)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
REMARCĂ
Fac o remarcă ce mă doare:
În funcţie de conjunctură,
Când doi stăpâni românul are,
De poate, pe-amândoi îi fură.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
EXEMPLU DE BUNĂ VECINĂTATE
Contează dacă ai un bun vecin
Şi-un sprijin la nevoie de-acordat;
Noi i-am avut pe ruşi, ce-au protejat
Tezaurul, ce şi acum îl ţin…
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
POLITICIENII NOŞTRI
Aplică-aceeaşi stratagemă
Şi ne oferă, cu emfază,
Discursuri, fără nicio temă,
Soluţii, fără nicio bază.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
PRESIMȚIRE
Pe soacră-mea înmormântată
Cu toate cele funerare,
M-aştept s-o văd, ca altădată,
Pe listele de la votare.
(STELICĂ ROMANIUC)
ÎN STAȚIUNEA BALNEARĂ
Aici suntem tratați
Cu grijă şi iubire
Şi-am fost urgent băgați
La cură ... de slăbire.
(STELICĂ ROMANIUC)
ÎNTÂLNIRE DE FAMILIE
El a plecat în deplasare,
Iar soața-n satul ei natal
Şi s-au găsit, din întâmplare,
A doua zi pe litoral.
(STELICĂ ROMANIUC)
LA VÂRSTA A TREIA
Dai sănătăţii-ntâietate,
Eşti copt ca bobul dintr-un spic,
E vârsta când le ştii pe toate,
Dar nu poţi face mai nimic.
(VASILE LARCO)
HOŢUL ŞI MOARTEA
Ani mulţi şi buni un hoţ trăieşte,
I-e vraful anilor cât casa,
Căci moartea îl tot ocoleşte
De frică să nu-i fure coasa.
(VASILE LARCO)
FRUCTUL OPRIT
În viaţa asta prost croită,
Cu frumuseţi în evantai,
Te duc atâtea în ispită,
De nu ai cum s-ajungi în Rai.
(VASILE LARCO)
AI CARTE, AI PARTE
Nimic de preţ – un dascăl îmi spunea –
Nu poţi să ai, decît mai multă carte;
Am învăţat şi chiar dreptate-avea...
Că de nimic acuma nu am parte.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EFECTELE REFORMEI SANITARE
Efecte bune sigur o să aibă,
Dar cu răbdare − dubii nu încap −
Că n-ai cum să tratezi ca pe o zgaibă,
O boală gravă ce-o avem... la CAP!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
LA GROAPA COMUNĂ A EPIGRAMELOR,
DUPĂ UNELE CONCURSURI
Chiar de ritm şi poantă au avut,
Zeci sau sute – spun la-ntreg poporul –
Zac aici fiindcă n-au ştiut
Să-şi aleagă bine şi-autorul.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CONDUCĂTORILOR NOŞTRI
Luptând în fiecare zi
Cu sărăcia, pas cu pas,
S-o-nvingeţi v-ar mai trebui
Puţinul ce ne-a mai rămas!...
(GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PARLAMENTAR
În Parlamentul care-i o cetate
Noi ţi-am deschis cu toţii undă verde,
S-avem în el un pic de demnitate
Şi-un om ce ştim precis că şi-o va pierde.
(GHEORGHE BÂLICI)
INFLUENŢA POLITICĂ A UNEI DOAMNE
Azi influenţa-i, implicit,
Mai lasă ziua de dorit,
Iar noaptea, după cum se spune,
Ajunge la perfecţiune…
(GHEORGHE BÂLICI)
CONDUCĂTORULUI IUBIT
Abil e domnul preşedinte
Şi toţi îi admirăm figura;
El niciodată nu ne minte,
Ci numai când deschide gura.
(ION DIVIZA)
ŞI DACĂ…
Şi dacă guvernanţii ne înjură
Că nu mai scoatem ţara din nevoi,
Avem motiv să spunem că ei fură
Mai repede decât producem noi.
(ION DIVIZA)
ASTA-I SITUAŢIA!
În guvernul nostru-ncap
Doar miniştri fără cap,
Fi`ndcă cei mai sclipitori
Sunt mereu cu capu-n nori.
(ION DIVIZA)
O NOUĂ TAGMĂ DE SCRIITORI
Scriu penali în puşcării,
Despre ce făcură-n viaţă,
Dând şi altora povaţă…
Cum să facă noi hoţii.
(ELENA MÂNDRU)
COMPARAŢIE
Se potriveşte o lansare
Cu un botez adevărat:
Copilu-i pus în scăldătoare,
Volumul e…în vin scăldat!
(ELENA MÂNDRU)
METAMORFOZĂ
Tipa blondă, durdulie,
Tinerică, elegantă,
Doar acasă e soţie,
De cum pleacă e amantă.
(ELENA MÂNDRU)
EVOLUŢIE
La început, doar secretară,
Apoi un intim curier,
Azi mi-e soţie, o comoară,
Dar şi un dur trezorier.
(MIHAI HAIVAS)
RUGĂ
Dă-le, Doamne, de urgenţă
Multora din România
Creier, deci inteligenţă,
Să le-acopere prostia!
(MIHAI HAIVAS)
ÎNDEMN
Scrie-amice-ntruna, scrie,
Teatru, proză, poezie,
Căci hârtia, cum se ştie,
Rabdă orice neghiobie!
(MIHAI HAIVAS)
MODA
Capriciu fără căpătâi
E moda, poţi să zici un fum,
Când haina Evei cea dintâi
Nu-i demodată nici acum!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
FUSTA MINI
Dacă e să sari pârleazul
Vezi că e ceva util:
S-o ridici nu este cazul,
S-o cobori, e inutil!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
PE PLAJĂ
La bikinii cât o lamă
De priveşti, cum este datul,
Ai să iei uşor de seamă
Cum se-acoperă păcatul.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
NU E CE PARE A FI
Tot făcând pe exegetul
La noi în birou,
I-a făcut unul portretul
Şi-a rămas tablou.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI ÎNGÂMFAT
Zilnic afişând mândria
Gânduri despre asta torc:
A crescut în el trufia
Ca grăsimea pe un porc.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI INDOLENT
Plin de euforie
Ne spunea un comesean:
N-am nici o datorie.
Nici măcar ca cetăţean.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
BOTEZ PE STIL VECHI
Ursitoarele, vreo şapte,
I-au prezis – un om solid.
A ieşit – un om lichid,
Mai precis – un papă-lapte.
(NAE BRĂDĂŢEANU)
ÎNDEMN…NEDEMN
Soacră-ta de-i vie
Spune-i ca să vie;
Dacă te mai ceartă,
Las-o şi tu moartă!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
LA VIZITA SUVERANULUI PONTIF
Se roagă de Sanctitate
Ca s-o ierte de păcate,
Dar, la câte are ea,
Nu-i ajunge Dunărea.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎNDREPTĂŢIREA
(DEZ)ORGANIZATORILOR VOTĂRII
Cozi enorme,-n timp nu-ncap...
Știți de unde-i diferendul?
Președintele, pe cap,
Ne-a mai pus și referendul!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
TROC ÎNTRE FORMAŢIUNI
LA ALEGERI?
Asta face un trăscău:
Le aruncă mintea-n hău.
Le-o veni, poate, la loc,
Dacă nu cumva-i un troc...
(NICOLAE MĂTCAŞ)
ȚĂCĂNIT DE „MITRALIERĂ”
V-am mărit salariile de-o ciucă,
Pensiile - un șoarec cât îmbucă
Și totuna nu votați cu noi?!
Ia să dați voi banii înapoi!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
UNEIA CARE ȘI-A FĂCUT
UN FUND NOU
Un amorez mai profund,
Într-o noapte i-a șoptit :
- Câți pe-aici te-au pipăit?
- Lasă bă, era alt fund !
(DUMITRU BUJDOIU)
AMĂRÂTUL,
DUPĂ PLECAREA PAPEI
Geme-nconvoiat de sapă,
Bea un ceai şi-o țâră apă,
Și o-njurătură-i scapă :
-Iarăși, Doamne, n-avem papă?
(DUMITRU BUJDOIU)
POLITICIENI DE NIMIC
Că nimicul e nimic,
O ştie și ăla mic;
Chiar o știe fiecare:
Din nimic, nimic răsare.
(DUMITRU BUJDOIU)
OPTIUNE ELECTORALĂ
Mare-i Gradina Ta, Doamne!
Dar mă-ntreb cât mai suport,
Omul cu fițe și toane,
Sau ... Mazăre de la import?!...
(MAX OPAIŢ)
UNUI FALS INTELECTUAL
Înainte de război,
Tineri studiau în Franța,
Dar acum, sunt printre noi
Unii care ...ling doar clanța!
(MAX OPAIŢ)
TRANZIŢIE
Pe săracul cu suspine,
Înţelege-l dacă vrei,
Uneori ar lua şi pâine…
Da-i mai trebuie...doi lei!
(MAX OPAIŢ)
UNORA
Supăraţi pe-acest noroc,
De a-i ţinti în epigramă,
Îmi fac zilele de foc:
Zic de Dumnezeu şi mamă.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNOR GESTIONARI
Despre lipsa la cântar,
Ei se fac că n-au habar.
Însă este-un mare caz:
… Lipsa de obraz.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUI SCRIITOR ANEMIC
Am suferit, iubite domn,
Întotdeauna de nesomn.
Dar, de când cartea ţi-o citesc,
Sunt vindecat şi-ţi mulţumesc.
(CINCINAT PAVELESCU)