O zi de luni agitată. De dimineață, titlurile au curs pe ecrane fără oprire. Remaniere, negocire, demisii, demiteri, trădări, gâlceavă ministerială, țonțoroi parlamentar, fotografii de grup cu zâmbețe agățate în cerul gurii, impresii la cald, expresii la rece, șușoteli pe lângă uși, prime-time, breaking news, exclusiv, declarații. Botoșaniul a obținut un post de ministru. La Muncă! Probabil cel mai mare paradox din ultimii mulți ani. 

Trăim într-o Românie și într-un Botoșani al paradoxurilor. Un oraș care se prăbușește puțin câte puțin, un oraș în care ne mândrim cu istoria fără ca prezentul să mai fie de multă vreme o prioritate.
 
De luni de zile primim la redacție imagini ale dezastrului. Munți de gunoaie în apropierea școlilor, a grădinițelor, a locuințelor. Cetățeni neputincioși, părinți îngrijorați, bătrâni bodogănind înlemniți. La colțul blocului, polițistul comunitar îi amendează dacă lasă punga de gunoi alături, desi containerele nu se mai zăresc de multe zile. 

Administrația e la ani lumină distanță de nevoile cetățeanului. Avem instituții de tot soiul, dar soiul nu se mai potrivește deloc cu ce plătește botoșăneanul. Șefi și vice-șefi, consilieri angajați la metru pătrat pe salarii-cadou. Și cam atât. În rest, ca în politică: negocire, trădări, gâlceavă, țonțoroi, șușoteli pe lângă uși, prime-time, breaking news. 

Dincolo de profesie și de responsabilități, ar trebui să mai existe ceva: empatie, bunătate, rușine (da, rușine!), bun simț. Și, mai ales, să nu abandonzi un oraș, să nu pui în pericol o comunitate. 

Însă ce s-a întâmplat luni înseamnă mai mult decât ne-am fi așteptat. Zăpadă pe străzi și trotuare, ambulanțe dansând pe carosabil, mașini derapând primejdios și accidente de tot soiul.
 
Operatorul responsabil de toate acestea – plătit din bani publici – nu are cu ce curăța străzile. Licitația e târzie și încă se lungește cu proceduri și alte încâlcite trăsnăi. De fapt, nimeni nu a fost cu adevărat preocupat de problema deszăpezirii. În afară de scandaluri îndelungi, în afară de certurile interminabile din interior, cetățenii nu au auzit dinspre societatea de salubrizare decât că totul devine mai scump de la o zi la alta.

Plătim mai mult și tot mai mult pentru gunoiul care ne îngroapă și ne îmbolnăvește. Plătim mai mult și tot mai mult pentru zăpada care ne acoperă. 

Domnilor de la Urban Serv, sunteți cu adevărat în serviciul urbei? Sunteți cu adevărat conștienți că de fiecare dată când o ambulanță întârzie la un bolnav puteți fi acuzați de tentativă de omor? V-ați gândit că există cetățeni a căror viață este în pericol de fiecare data când, în trafic fiind, circulă pe un drum necurățat?  

Nu, nu cred că v-ați gândit. Nu ați avut timp. Prea multă gâlceavă, prea multe războaie. Și asta obosește, da. Dar nu trebuie să o faceți pe banii comunității. Și nici pe viața cetățenilor!