"Obsesia trecutului" este filmul ce rulează în premieră, începând din data de 28 aprilie 2017, în cinematografele românești. Iar a-i adăuga titlul în original, însoțit de anul lansării, e o condiție sine qua non, din moment ce mai există o producție, din anul 2009, de această dată, al cărei titlu, Homecoming, a fost aproximat tot prin “Obsesia trecutului”. Ca să vedem cât de (ne)inspirate sunt traducerile, e musai să vedem ambele “obsesii”: cea din 2009, a regizorului Morgan J. Freeman, și cea din 2017, a producătoarei Denise Di Novi (calitate în care apare pe generic la „Edward Mîini-de-foarfece”), devenită, netam-nesam, regizor.
E drept că a-l traduce, pe cel din urmă, mot-a-mot, „De neuitat”, ar fi o ironie gratuită, pentru Unforgettable (2017), el fiind dat uitării din chiar momentul în care ai aruncat cutia de pop-corn (momochtli, cum li s-ar fi zis cocoșeilor sau floricelelor în Mexic, în limba nahuatl - ca să ne aducă nouă aminte că-s rude cu mămăliga) în sacul de gunoi al plasatoarei.
Două lucruri bune ar fi, totuși, de reținut din această creație, gen dramă, thriller, a unei regizoare debutante, în care o bună organizatoare de iaduri, părăsită de soțul său, îl bagă în sperieți pe acesta și o scoate din minți pe mama vitregă a fiicei sale. „Interpretarea lui Heigl este o adevărată revelație”, crede cronicarul de la Los Angeles Times, citat de blogdecinema.ro, iar această afirmație îmi pare adevărată doar în parte.
Într-adevăr, Katherine Heigl la 38 de ani, nu mai este seducătoarea din „Anatomia lui Gray”(2005), nici ambițioasa și foarte frumoasa Alison Scott din „Un pic însărcinată”(2007) și nici haioasa și dulce-amăruia parteneră a lui Gerard Butler din comedia romantică „Adevărul gol-goluț” (2009). În rolul lui Tessa Connover ea e o Cruella de Vil în ambalaj de păpușă Barbie. Traumatizată de o experiență din trecut, ea dă viață unui personaj ambițios, de o gelozie patologică, ce nu acceptă ideea că nu mai face parte din viața fostului soț. Un rol liniar, însă, și previzibil – mai puțin scena ultimei replici, la care n-a făcut trimitere niciun alt moment, de-a lungul poveștii – aspect ce n-ar fi scăpat unui regizor cu experiență.
Această replică și ultima secvență (cu Cheryl Ladd – Kris Munroe din „Îngerii lui Charlie”, unde a jucat alături de Jaclyn Smith, Farrah Fawcett și Kate Jackson), care l-ar putea reîntoarce în punctul de plecare, sunt momentele forte ale filmului.
Din care am mai remarcat-o doar pe frumoasa ciocolatie și nu neapărat sexy, Rosario Dawson căreia îi reușește o secvență fierbinte și convingătoare. Și ar fi nedrept să ni-o amintim doar pe aceea, pentru că actrița mulatră, cu origini portoricane, cubaneze, irlandeze și nativ-americane, care a mai fost Emily, în „Șapte suflete” (2008), unde a jucat alături de Will Smith, sau Becky, în „Funcționarii 2” (2006), având și un rol principal în „Mașina morții”(2007), a(l) lui Quentin Tarantino, a făcut un rol remarcabil din cel al Juliei (Jules) Banks, noua parteneră a lui David (o interpretare lipsită de convingere a lui Geoff Stults) și mama vitregă a lui Lily.
„Povestea m-a intrigat pentru că e vorba de două femei foarte diferite, aruncate într-o relație complicată. Ambele se confruntă cu o presiune uriașă: una de a-și crea viața perfectă, cealaltă de a se ține cu dinții de ea. Presiunea asta o împinge pe una la limita nebuniei, în timp ce o forțează pe cealaltă să-și găsească puterea de a se lupta pentru viața ei. Am considerat că o astfel de premisă ar putea deveni un thriller foarte intens.” - e afirmația lui Denise Di Novi, preluată dintr-o impresionantă cronică, apărută în dcnews.ro.
Este vorba de eternul triunghi, așadar, făcut posibil, de această data, atât de David, fostul soț, care îi permite ”fostei” să i se apropie de casă mai des decât prevăd bunele maniere, legea sau nu-știm-ce hotărâre judecătorească le-o fi consfințit divorțul, cât și de Julia, logodnica sa, care își ascunde hălci mari din trecut din teama de a nu părea o persoană slabă. Fisura fiind creată, ce-i mai rămâne de făcut fostei, obsedate de trecut și de perfecțiune, decât să se inoculeze în prezentul lor și să-i sufoce, folosindu-se, în acest sens, inclusiv de rețelele sociale și de înalta tehnologie, dar nelăsând deoparte clasicele uneltiri muierești - care-l scot vinovat și pe dracu, de mi ți-l fac dator?!
Iar nouă, ce ne rămâne decât să asistăm la un thriller stângaci construit, cu momente de tensiune care și-au pierdut tempoul, create de o producătoare care, în loc să-l sprijine pe regizor, îl suplinește fără succes? Poate doar să alegem din celelalte pelicule ce rulează săptămâna aceasta, adică: 3-4 filme de animație, un ”jaf cu stil” și un al optulea „furios și iute”!