DedicaÅ£ia de pe prima pagină a romanului, "Pentru Geoffrey/Care mă face să-mi amintesc/Cât de tineri ÅŸi cât de bătrâni/Pot fi copiii.", are valoare rezumativă, sintetizând întreg conÅ£inutul ideatic al cărÅ£ilor din saga "Jocul lui Ender": adulÅ£ii manipulează permanent ÅŸi (in)conÅŸtient copiii, determinând (i)revocabil traseul caracterului acestora, înfluenÅ£ându-i pe parcursul jocului de-a viaÅ£a ÅŸi de-a moartea, cu singura scuză că ei reprezintă înÅ£elepciunea vârstei ÅŸi au datoria de a educa. Ideea poate fi extinsă cu referire la cei slabi/cei puternici, cei inocenÅ£i ÅŸi creduli/cei vicleni, cei săraci/cei bogaÅ£i, mai pe scurt, simbolic, cei mici/cei MARI.
Åži uneori, se naÅŸte un revoltat, unul care sparge tiparele impuse, care deraiază de la traseul dinainte conturat, care se revoltă împotriva celor care l-au format. Dar ajunge, în finalul unei lupte istovitoare cu ceilalÅ£i ÅŸi, mai ales, cu sine, să descopere că "Toată viaÅ£a am fost marioneta cuiva", sau, mai grav, că este masca propriei personalităţi.
Foarte pe scurt: în viitorul îndepărtat al Pământului, romanul prezintă o omenire care abia a supravieÈ›uit după două războaie cu niÈ™te extratereÈ™tri insectoizi numiÈ›i "gândaci". Pregătindu-se pentru o a treia invazie, o flotă internaÈ›ională organizează o È™coală pentru a antrena viitorii comandanÈ›i ai flotei. Cei mai talentaÈ›i copii ai lumii sunt duÈ™i de mici într-un centru de antrenament numit Școala de Luptă. Aici, profesorii îi iniÈ›iază în arta războiului, prin intermediul unor jocuri tot mai dificile, inclusiv unele purtate în condiÈ›ii de gravitaÈ›ie zero, unde geniul lor tactic iese la iveală.
În acest viitor, omenirea a descoperit călătoria interstelară, comunicarea cu viteze superluminice (prin ansiblu), diferite arme È™i mecanisme defensive È™i controlul asupra gravitaÈ›iei. Pământul este guvernat de trei entități separate, care se luptă pentru supremaÈ›ie pe perioada războiului.
Cea mai mare parte a primei cărÅ£i se concentrează pe Școala de Luptă, o staÈ›ie spaÈ›ială folosită pentru antrenamente militare complexe. Flota InternaÈ›ională testează toÈ›i copiii pământeni È™i îi alege pe cei mai valoroÅŸi pentru a urma antrenamentul militar de pe StaÈ›ia de Luptă. Elevii sunt grupaÈ›i în armate formate din 40 de membri È™i un comandant, aceste armate fiind nevoite să poarte lupte simulate în condiÈ›iile lipsei gravitaÈ›iei. Åži din toÅ£i copiii de pe StaÅ£ia de luptă, de pe Pământ, din întregul Univers, Ender Wiggin este cel mai potrivit pentru jocul adulÅ£ilor încolÅ£iÅ£i de propriul orgoliu nemăsurat ÅŸi nemărturisit: "– Am privit prin ochii lui. Am ascultat cu urechile lui ÅŸi-Å£i spun: el este! Oricum, unul mai bun nu vom obÅ£ine."
Ender este cel mai mic copil al familiei, un "terÅ£", un al treilea copil, în condiÅ£iile în care unei familii i se acceptau doar doi, este cel mai bun, este cel care va salva Lumea. Are de trecut probe al căror grad de dificultate creÅŸte ÅŸi are de parcurs un drum iniÅ£iatic, menit să îl maturizeze ÅŸi să îl pregătească pentru viitor. Are puterea de a se metamorfoza, din inocent în viclean, din amator în profesionist, din copil în adult, trecând peste perioada adolescenÅ£ei. Are darul de a face ca în jurul lui să graviteze personaje adjuvant ÅŸi devine un strateg desăvârÅŸit.
După toate aparenÅ£ele, cartea este un basm SF, un basm în care autorul, la fel ca William Golding în "Împăratul muÅŸtelor", descoperă că violenÅ£a copiilor este mult mai feroce decât cea a adultului, care filtrează prin conÅŸtient efectele actelor sale. Ender descoperă în finalul volumului I că a devenit un ucigaÅŸ, că s-a lăsat manipulat de furia, orgoliul ÅŸi violenÅ£a unui adult care, la un moment dat, se declară depăşit de situaÅ£ie: "Când trăieÅŸti câÅ£iva ani în trupul cuiva, te obiÅŸnuieÅŸti cu el. Acum îi privesc chipul. Nu ÅŸtiu ce se întâmplă. Nu sunt obiÅŸnuit să-i văd expresia feÅ£ei. Sunt obiÅŸnuit s-o simt."
"Examenul final" al lui Ender constă într-un scenariu din apropierea unei planete, în care navele gândacilor depășesc flota lui cu o mie la unu. Ender ordonă folosirea unei arme care distruge planeta simulată È™i toate navele de pe orbită, conÅŸtient fiind că strategia este împotriva regulilor jocului, dar sperând că profesorii săi vor găsi decizia lui inacceptabilă È™i îl vor demite, permiÈ›ându-i să se întoarcă acasă, să redevină un copil obiÅŸnuit.
Dar află, după ce euforia reuÅŸitei este depăşită, că simulările erau, de fapt, bătălii reale, È™i că a reuÈ™it să ucidă toate mătcile de pe planeta de origine a extratereÈ™trilor. În momentul acela, băiatul îÈ™i dă seama că este răspunzător pentru distrugerea unei întregi rase, precum È™i a propriilor piloÅ£i, pe care îi credea virtuali ÅŸi pe care nu a pus preÈ› în timpul luptelor. Vina acestui xenocid o va purta întreaga viaţă. Åži va încerca să îÅŸi îndrepte greÅŸeala, întorcându-se să salveze unica Matcă supravieÅ£uitoare, pe care o va purta către un acceptabil "acasă", pe întreg parcursul celorlalte volume.
În esenţă, cartea este mult mai profundă, analizând o serie de evenimente reale. În introducerea scrisă în 1991, Card prezintă influenÈ›a seriei "FundaÅ£ia", a lui Isaac Asimov, asupra romanului, dar mărturiseÅŸte că a fost influenÈ›at È™i de cercetările făcute de istoricul Bruce Catton asupra Războiului Civil American. Åži nu numai. De asemenea, se ÅŸtie că autorul a modificat unele elemente politice pentru a reflecta mai exact vremurile.
Cititorul este provocat să acuze sau să justifice gestul lui Ender, pe parcursul primei lecturi, dar odată cu vârsta cartea va fi reluată ÅŸi reinterpretată. Ender nu este nici vinovat, nici nevinovat. Ender este fiecare din Noi. Depinde de doza de sinceritate cu care intrăm în „Jocul lui Ender”.
Recomand (de acelaÅŸi autor): saga „Jocul lui Ender” („Jocul lui Ender”, „Vorbitor în numele morÅ£ilor”, „Xenocid”, „Copiii minÅ£ii”), saga „Umbrelor” („Umbra lui Ender”, „Umbra Hegemonului”, „Umbra marionetelor”, „Umbra UriaÅŸului”), saga „Întoarcerea acasă” („Amintirea Pământului”, „Chemarea Pământului”, „Navele Pământului”, „Din nou pe Pământ”, „NăscuÅ£i pe Pământ”).
(Mihaela Arhip, Provocarte)
Rubrica Timpul meu liber este spaÈ›iul în care ne întâlnim pentru a împărtăși bucuria unei cărÈ›i citite, a unui film care ne-a impresionat, a unui spectacol care ne-a fermecat. Nu există reguli, există doar cititori, spectatori È™i căutători de frumos în timpul lor liber! AÈ™teptăm cu interes propunerile cititorilor noÈ™tri la adresa stiri@botosani.ro, pentru rubrica TIMPUL MEU LIBER!