Georgică Manole: Cincinat Pavelescu a fost invitat de Liviu Rebreanu, pe atunci preÈ™edinte al Societății Scriitorilor Români, să susÈ›ină o conferință cu tema: „Ce este o epigramă È™i cum se face?”. Vă întreb, domnule Mihai Haivas, ce este o epigramă È™i cum se face?
Mihai Haivas: Intrînd direct în subiect, precizez că s-au dat zeci de definiÈ›ii ale epigramei, mai mult sau mai puÈ›in cuprinzătoare. În termenii proprii teoriei literaturii, epigrama este specia literară în mod preponderent lirică, exprimată în mod frecvent prin catren, cu prozodie ce-i conferă calitatea de bijuterie literară, în interiorul căruia există un preambul, o tensiune/ciocnire de (mecanismul epigramatic) ce pregătesc finalul, cu o încheiere surprinzătoare, numită poantă. Referitor la echivalenÈ›a catren-epigramă, folosită uneori abuziv, cel mai iubit epigramist român, Al.O.Teodoreanu (Păstorel), ne avertizează prin:
DueliÅŸtilor
Le amintesc un mic refren
De care-i rog să țină seamă:
De-i epigrama un catren,
Nu tot catrenu-i epigramă.
Matematic vorbind (ca orice profesor de această disciplină, uneori hulită!), cele trei condiții necesare și suficiente ale unei epigrame valoroase sunt: prozodia corectă a catrenului ( rimă,ritm, măsura versului, accente corecte), mecanismul epigramatic și poanta.
Dacă prozodia poate fi uÈ™or măsurată, celelalte două condiÈ›ii, supunându-se altor receptări (spiritul, gustul, inteligenÈ›a cititorului), nu se pot măsura. Privitor la titlul epigramei (care „poate lipsi într-o epigramă valoroasă”- după cum apreciază Mircea Trifu), acesta nu trebuie pus în legătură cu poanta ci cu mecanismul epigramatic, conturat în primele trei versuri ale catrenului.
Cred că una dintre cele mai frumoase definiÈ›ii ale epigramei este cea dată de Florin Iordăchescu (1939), în trisilabicul ritm, amfibrah:
Scânteie puÈ›in indiscretă,
Un vârf ascuÈ›it de floretă,
Dantelă spumoasă și fină
Țesută cu ac de albină.
Am dat și eu o definiție sub titlul: Ce este epigrama?
Că mult de ea s-a tot vorbit,
Pe nimeni astăzi nu surprinde,
Eu spun că e un foc mocnit,
Iar când nu te aÈ™tepÈ›i, s-aprinde.
La întrebarea „Cum se scrie o epigramă?”, epigramistul E.Donar, răspundea, cu următorul catren:
Ai subiectul și atunci
Scrii trei versuri (că te scurmă),
După care-ncepi s-arunci
Cu „picioarele” din urmă.
O „reÈ›etă” pentru a scrie versuri bune È™i fără erori într-o epigramă, ne-a fost recomandată de Păstorel:
Din coadă versul ca să sune
Așează-l bine pe picioare
Adaugi patru rime bune
Și nu uita să pui și sare!
Există mai multe subspecii ale epigramei, dintre care amintim: epigrama satirică, epigrama umoristică,epigrama aforistică ( tot mai prezentă acum),madrigalul, epitaful, fabula epigramatică, epigrama-calambur (destul de criticată), epigrama pe rime date, epigrama la temă,epigrama-definiÈ›ie, È™.a.ConstrucÈ›ia unei epigrame se face invers față de construcÈ›ia unei case, dacă stabilim următoarea corespondență: fundaÈ›ie-poantă;parter È™i etajele superioare - mecanismul epigramatic (cele trei versuri) plus ,eventualul titlu („asimilat” cu un posibil acoperiÈ™). Deci, având în vedere poanta finală, epigramistul compune întâi primele trei versuri ( cu sau fără titlu) È™i apoi vine poanta din versul al patrulea ( adică lasă la sfârÈ™it fundaÈ›ia). Din păcate, multe dintre primele trei versuri sunt „de umplutură”, sau „lipite” artificial, nepregătind temeinic È™i în mod subtil surpriza (poanta) finală.Există o întreagă dispută între teoriticienii epigramei privind importanÈ›a poantei în raport cu prozodia corectă, tendinÈ›a fiind de a se acorda un coeficient mai mare poantei È™i mecanismului epigramatic. Eu, ca matematician riguros, nu am premiat ( când am fost în jurii) epigrame cu grave erori de prozodie, deoarece haina epigramei trebuie să fie elegantă È™i nu „ruptă pe la coate”. În acest sens iată o epigramă de-a mea:
Pledoarie pentru prozodie
Când pontele-s doar ca un terci,
Confrate drag, ascultă-mi glasul :
Aș vrea ca, cel puțin, să-ncerci
Cu prozodia să ții pasul!
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
ASIGURARE POLITICIANULUI
ÎNÅ¢EPAT ÎN CAP DE Å¢ÎNÅ¢ARUL UCIGAÅž
De medic ‒ clar îÅ£i dau de ÅŸtire ‒
Nevoie n-ai să te trateze;
La dumneata, din fericire
Nu are ce să infecteze
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
STRĂDUINŢĂ
AleÅŸii noÅŸtri, cu temei,
Se străduiesc pe întrecute
Să dea ce au mai bun din ei…
Åži toÅ£i se miră de ce pute…
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
CONDUCÄ‚TORII NOÅžTRI
Îi văd ca niÅŸte corifei
Pe lîngă care toÅ£i sunt mici
Åži-atunci cînd trec pe lîngă ei,
Îmi vine să pocnesc din bici.
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
LEGEA E DURÄ‚…
Cel ce fură la cântar,
Este pus în furci ÅŸi-n lănci
Şi o merită, e clar...
Scapă cel ce fură bănci.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
APÄ‚RARE
Cum în casă-a fost să-l prindă
A jurat, rostind blesteme,
C-a pornit-o la colindă
Mai devreme!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
INTEROGATOR
Încât cu lux de amănunte
Cum a furat a povestit,
Juraţii toţi, cu feţe crunte,
Au fost convinşi că-i om... cinstit.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
SOÅ¢I ÅžAHIÅžTI
Cearta trece ca ÅŸi valul,
Åžahul li-e un sfetnic bun;
Căci mereu ea „sare calul”,
Iar el umblă „de nebun”
(VASILE LARCO)
SÄ‚RACUL ÎN NOAPTE
Un român spre cer zicea
Noaptea stând la o fereastră:
Fiecare-avem o stea,
Însă-i vai de steaua noastră!
(VASILE LARCO)
PREÅ¢UL UNEI VIEÅ¢I
Cât a trăit (s-a chinuit)
De nimeni n-a fost preţuit,
Abia la groapă i-au pus preţ
Cei cu frânghie ÅŸi hârleÅ£.
(ION DIVIZA)
ORELE UNUI PROFESOR
Frecvenţă zilnică ne cere
Åži noi venim la ore, logic:
Decât drogaÅ£i cu somnifere,
Mai bine somnul… ecologic.
(ION DIVIZA)
CIOCOII NOÅžTRI
Când fură tot ce are-un cost
Åži ne conduc pe nici o cale,
Mă tem că vor zbura din post…
În avioane personale.
(Gheorghe BÂLICI)
SECRETUL MODESTIEI
Trei case-având un deputat,
MaÅŸini mai multe, un palat,
Nespus e de modest în toate…
Fiindcă-i sunt nedeclarate.
(GHEORGHE BÂLICI)
LEAC PENTRU O NEVASTÄ‚
ÎNDÄ‚RÄ‚TNICÄ‚
Antidotul, s-ar părea,
Vine chiar de la natură:
Orişice soţie rea
Are-o noră pe măsură!
(MIHAI HAIVAS)
LUPTA DE PARTID
DuÈ™mănie mare între opozanÈ›i,
Chiar acum de gerul babei Dochii!
Ne privesc cu frică alți beligeranți
Că la noi È™i corbii îÈ™i scot ochii!
(VALERIA MOROÅžANU)
DRAGOSTE, PACOSTE!
Dacă-ntrebi pe orice moldovan
Spune despre rus că-i e dușman,
Dar câte-o rusoaică mai nurlie
Mai iubeÈ™te-aÈ™a, în duÈ™mănie...
(VALERIA MOROÅžANU)
LA VÂRSTA A TREIA
Poet viril
Troheu, trotil,
Bălaie muza,
Umflată?...Buza!
(VALERIA MOROÅžANU)
ASEMÄ‚NARE
Un politician È™i-un câine
Se-nrudesc spectaculos!
Poate observa oricine:
Ei aleargă după os!
(DOINA RÄ‚DUCANU)
SECRET DE SERVICIU
Muncesc amândoi de zor,
Soț și soție cu mult spor.
Nici ei nu știu ce fac concret,
Pentru că este top-secret!
(DOINA RÄ‚DUCANU)
PÄ‚SÄ‚REASCÄ‚
Cormoranul sau ministrul,
(Cred că ce spun eu e drept),
Se consideră deștept
Dar, să nu deschidă pliscul!
(DOINA RÄ‚DUCANU)
DECLARAÅ¢IE DE DRAGOSTE
"Din nou de m-aÈ™ însura
Tot pe tine te-aÈ™ lua!"
Mă bat cu mâna peste gură:
Oare, de ce atâta ură?
(DOINA RÄ‚DUCANU)
VOCAÅ¢IE POLITICÄ‚
În politică-i menirea,
Pentru că-i place gâlceava,
Având, chiar È™i instruirea:
O licență la ... Jilava.
(IOAN MAMAISCHE)
AUTOCRITICÄ‚ PRIVIND
TÄ‚CERILE UNORA
Nu am rapiditate
Să recunosc (pe bune),
Cât e stupiditate
Åži cât înÅ£elepciune.
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
UNEI SOÅ¢II
Zise soÅ£ia, dând ochii pe spate:
- Călcat-am strâmb, prea des, bărbate,
Să merg urgent pe la ortopedie?
- Nu, draga mea, la ginecologie!
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
S-AU ÎNREGISTRAT PROGRESE
Ieri, c-o minte mai zurlie,
Te pândea omorul fizic.
Astăzi, în democraÈ›ie,
Un mai blând deces: cel civic.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CU LESĂ ŞI BOTNIŢĂ
Dacă-i câine È™i-i de pază, È™i-ncă - al democraÈ›iei,
Ca un lup ar fi să roadă-n teroarea partocrației.
Când patronul, însă,-l È›ine într-o lesă-atât de scurtă,
ÎnÈ›elegi de ce-i apatic È™i-i È™tiulghit aÈ™a la burtă.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
PERICOL DE TOTALITARISM
Că-s marxiști, scoși din retortă,
Prin coclauri strânÈ™i, ciulinii,
Talibanii nu suportă
Libertatea de opinii.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
UNEI TINERE PRIMÄ‚RIÅ¢E
La sfârÅŸitu-i de mandat,
Cum face tot primarul,
Cu un fapt s-a lăudat:
Că… făcuse trotuarul.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUI PRIMAR
Apă vom avea-ntr-un an,
La alegeri el a spus.
Este drept, nu-i vorbă-n van,
Dacă va pica de sus.
(ADRIAN TIMOFTE)
DOSARUL DE PARTID
(a fost ÅŸi este la putere)
Înainte când intrai,
Tu dosarul ţi-arătai.
Azi când vor ca să te scoată
Ei dosarul ţi-l arată.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUI TIP CHELIOS
Capul lui privit în zare,
Seamănă c-un ou mai mare!
Crezi, din capului dumnealui,
Sunt șanse să ias-un pui?
(PAUL VASILE CAZACU)
UNUI BEÅ¢IV
E cunoscut ca un cal breaz,
O dată nu poți să-l vezi treaz!
Dar el, respectă niște norme,
E treaz, nu mult, dar... doar când doarme!
(PAUL VASILE CAZACU)
POSTAREA YOGA
A UNUI AMIC
Stai în cap neobosit,
No faci să te dai fițos,
Pur și simplu ai găsit,
Capului tău, un folos!
(PAUL VASILE CAZACU)
ELECTORALÄ‚
Te-ntrebi, de poÈ›i să înÈ›elegi,
Când PIB-ul este-atât de tare,
Cum cei pe care îi alegi,
Pot face atâta… treabă mare?...
(MAX OPAIÅ¢)
UNUI “POLIGLOT”
Cunoscător de limbi străine,
Te adaptezi din mers ușor,
Mai greu se pare-i, după mine,
Că nu gândeÈ™ti în limba lor.
(MAX OPAIÅ¢)
CATRENUL DORULUI DE TOAMNÄ‚
Cad frunze ruginii și păsări pleacă,
Adie vântul toamnei printre plopi,
Desculți, copii aleargă și se joacă,
În ritmul ploii care cade-n stropi.
(MAX OPAIÅ¢)
PROMISIUNI
Circulă atâtea ÅŸtiri
Că s-a umplut iarmarocul:
Unii vor cu trandafiri
Să mai…dreagă busuiocul.
(GIREL BARBU)
UN NOU PARTID
E un început timid,
În zadar se-aruncă-n luptă,
Linia lor de partid
Ici şi colea e-ntreruptă.
(GIREL BARBU)
SOACRA IDEALÄ‚
Ar fi bună-n bătătură
S-o iubești peste măsură,
De-ar fi dată de natură
Fără ochi, urechi şi gură.
(DUMITRU BUJDOIU)
DESPRE SOACRÄ‚
N-o iubești deloc pe soacră
Că-i urâtă, rea ÅŸi acră.
Dar uiÈ›i că e-n cârdășie
Cu iubita ta soție.
(DUMITRU BUJDOIU)
DILEMÄ‚
ÎÈ›i iubeÈ™ti mama, fireÅŸte,
Dar de soacră zici că-i acră,
Un lucru te-nebunește :
Și soția are-o soacră.
(DUMITRU BUJDOIU)
