George Bacovia a dedicat o poezie României ("Cu voi…"), ultimul vers al ei rămânând proverbial prin caracterul său oximoronic: "Mai bine singuratec ÅŸi uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător./ În Å£ara asta plină de umor,/ Mai bine singuratec ÅŸi uitat./ O, genii întristate care mor/ În cerc barbar ÅŸi fără sentiment,/ Prin asta eÅŸti celebră-n Orient,/ O, Å£ară tristă, plină de humor…". Umorului, care la noi, la români, are un specific aparte, i-au fost dedicate sute de definiÅ£ii, toate venind dinspre psihologia ÅŸi cultura celui care a formulat-o. Pentru Dostoievski umorul era rezultatul „agerimii sufletului”, T. S. Eliot îl vedea ca „un mod de a spune ceva serios”, în timp ce pentru L. Wittgenstein reprezintă „un fel de a privi lumea”. AÅŸa cum „nu e român să n-o fi scris o poezie”, nu sunt puÅ£ini nici românii care au cutezat să definească umorul. Grigore Moisil îl asociază unui „cocktail de revoltă ÅŸi disperare”, în timp ce Tudor MuÅŸatescu îl consideră „haz cu studii universitare”. Nici epigramiÅŸtii nu s-au lăsat mai prejos ÅŸi, fără să-ÅŸi abandoneze spiritul incisiv, au luat umorul în răspăr. Un exemplu este Gheorghe Bălăceanu: „Umorul e, în fine,/ O treabă cu dichis:/ Cu cât o faci mai bine,/ Cu-atât te faci de râs!”. Până una alta, să reÅ£inem o epigramă, care vizează umorul, a lui George Topârceanu: „Umorul e un gen uÅŸor,/ Să-i dăm mai multă greutate:/ Lui, calitatea de umor,/ Nouă, umor de calitate”.
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
COMPARAÈšIE NEPOTRIVITÄ‚
Pe-aleÈ™i, întâmplător, de-mi vine
Cu boii să-i compar, greșesc:
Căci nu muncesc la fel de bine
Și nici ca dânÈ™ii nu gândesc!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
SFAT SOÈšIEI DE MILITAR
Ce face-i strict secret și-n fine,
Soția, fără vreo tocmeală,
Când vine el târziu, mai bine
Să nu-i mai ceară… socoteală!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
VORBIM ÅžI NOI…
VORBIM ÅžI NOI…
Pe noi săracii, ne alină
Că tot vorbind, uităm de greu;
BogaÅ£ii tac, au gura plină…
Cu ce le-o umplem noi mereu…
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
DIVERGENÅ¢E ÎNTRE SOÅ¢I
SoÅ£ii, când n-o duc prea bine
Pe a căsniciei navă:
Ea dă cinstea pe ruşine,
El dă pacea pe gâlceavă.
(MIHAI HAIVAS)
NEPOTRIVIRE CONJUGALÄ‚
Armonia, simplu spus,
Pare-a fi demult apusă:
El, bărbat uÅŸor de „dus”,
Ea, spre alţii e tot dusă.
(MIHAI HAIVAS)
AVERTISMENT IGNORAT
Mi s-a spus a mia oară
Că băutura omoară.
Eu mă sperii, dar nu foarte
...Fiindcă n-am decât o moarte.
(AL. D. FUNDUIANU)
RECITINDU-L…
După cum ne-a fost lăsat,
ToÅ£i venim din câte-o mama –
Numai Păstorel, constat
Că se trage dintr-o cramă.
(Al. D. FUNDUIANU)
PLANIFICAREA CONCEDIULUI
Vine peste rând
Și-n mai multe runde -
Șefu-mi spune când
...Iar soția, unde (!).
(AL. D. FUNDUIANU)
CONFUZIE PROVOCATOARE
Nu-ți permiți - Ce provocare! -,
Nici sugaci sau godinac,
O rachetă de-apărare
S-o confunzi cu cea de-atac.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ÎNTORSURA BUZÄ‚ULUI
Când vei da de Întorsură,
Chiar de-o iei pe arătură,
Nu cumva, căscat cum ești,
S-o întorci ca la PloieÈ™ti.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CE I-I TANDA, CE I-I MANDA
Oameni - vai! - de vii gazați,
Porci ciumați sacrificați -
Pentru el e-același, orcul.
Ce i-i omul, ce i-i porcul...
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ADMIRAÅ¢IE
Când spui femeie vezi o floare,
Un Univers de cucerit,
Vezi tot ce-i mai superb sub soare…
Dar să nu fii căsătorit.
(VASILE LARCO)
SOÅ¢II LA CUMPÄ‚RÄ‚TURI
Harul vieţii nu-l refuză,
El modern şi ea vetustă;
Ea ocheÅŸte câte-o bluză,
El priveÅŸte spre o “fustă”.
(VASILE LARCO)
SIMILITUDINE
Pe sub norul care piere,
Ochiul soarelui de vară
E ca luna cea de miere
După... săptămâna chioară!
(D. M. GAFTONEANU)
ELECTORALÄ‚
Cum nu era prea cunoscut,
Nu l-am votat, desigur, până...
Când întrebat despre avut,
El ne-a răspuns: Vă am la mână!
(D. M. GAFTONEANU)
PRECOCITATE
Elevul Dima dintr-a ÅŸaptea
Azi are-o fire gânditoare,
L-au întrecut, ziua ÅŸi noaptea,
Cei mici de la… pregătitoare.
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
CUM SE MAI MOARE ÎN ROMÂNIA
Vă spun realitatea crudă:
Mor indivizi că viaţa-i grea,
Se moare de invidie, de ciudă,
Mai mor câÅ£iva de…grija mea.
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
MÂNDRIE NAÅ¢IONALÄ‚
Mândru, românul s-a lamurit (cu jale!)
Cum e privită-afară România
Åži-atunci, sătul de-atâtea vorbe goale,
A mai slăbit-o cu... mândria.
(TRAIAN CALANCIA)
DURA LEX, SED LEX
Asta e, n-avem ce face,
Legea nu-i opţională
Şi chiar dacă nu vă place,
Şefu-i şef şi-n pielea goală.
(TRAIAN CALANCIA)
CONFESIUNE
- Soţul e-al ţigării fan?
- Aş, doar după sex fumează
Şi să nu crezi c-abuzează,
Nuu…doar trei Å£igări pe an!
(ALEXANDRU VASILACHE)
DESPRE FEMEI
O floare se vrea femeia,
Dar din flora delicată
Greu o vei găsi pe-aceea
Care s-ar preta…muÅŸcată.
(ALEXANDRU VASILACHE)
UNUI FOST PRIETEN
Prietenul de-odinioară
Îmi este azi inaccesibil,
Că-mi trebuie o lungă scară
Să fiu, de nasu-i, accesibil.
(IULIAN URSU)
SFATUL UNUI PRIETEN
Când o văzu cu gura mare,
Vecinul meu m-a învăţat
Să-mi fac o bună apărare:
Åži-s prieten bun cu-n avocat.
(IULIAN URSU)
HOTÄ‚RÂRE PRIVIND UN AMIC
Am să renunţ la un amic
Åži, sigur, se va mâhni tare,
Căci are capul foarte mic
Pentru-o gură aşa de mare.
(IULIAN URSU)
UNUI SCRIITOR
Uite, cu-o ţigară, amice,
Eu ţi-aş compara volumul;
NegreÅŸit, dintr-amândouă,
Se alege… scrumul.
(IONEL BEJENARU)
INDIFERENŢĂ
Dară nime nu m-a face
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut.
(MIHAI EMINESCU)
INSCRIPÅ¢IE PE UN FLACON
E parcă un făcut ca nimănui
Să nu-i miroasă murdăria lui,
Pe când, pe vrute ÅŸi nevrute,
Parfumul altuia îi pute.
(TUDOR ARGHEZI)
