În cel de-al 75-lea an de viaţă recent început, domnul profesor inginer Octavian Vitcu îndeplineşte o promisiune făcută cu ani în urmă şi îşi întâmpină cititorii cu o nouă scriere, La pas, prin sat, a zecea în palmaresul personal.
După cum o indică şi titlul, noua carte este o invitaţie la o drumeţie în frumoasa aşezare din vecinătatea marilor codri ai Herţei.
Ibăneşti evocă numele firicelului de apă curgătoare numit Ibăneasa, în aria sa aflându-se Dealul Măgurii sau Dealul Mănăstirii, locuitorii satului sunt moldoveni harnici şi sfătoşi, gospodari mândri care au ştiut să înfrunte toate greutăţile, în momentele de cumpănă acţionând cu hotărâre, mulţi dintre fiii acestei aşezări figurând în rândul oamenilor de seamă ai ţării.
La pas, prin sat este un jurnal al devenirii. Autorul ne vorbeşte despre sine şi despre sat, străduindu-se să aducă în prim plan nu numai drumul străbătut de fiul de ţăran care şi-a părăsit satul doar în timpul cât a urmat şcolile şi şi-a îndeplinit datoria impusă de serviciul militar obligatoriu. O spune cu claritate în pagina cărţii:
„Cartea mea La pas, prin sat este o carte de memorialistică, care se vrea a pune la îndemâna cititorului date despre sat, oameni, obiceiuri, tradiţii, legende, dar şi date despre autor, care şi-a iubit satul, aşa cum şi-a iubit Ion Creangă Humuleştiul său. Imaginea satului, dar şi a oamenilor din trecutul satului, o păstrez ca pe o icoană în sufletul meu.
Satul Ibăneşti este unul din satele vechi ale ţinutului, este o aşezare de secole, ocupând locul culminant al dealurilor ce se întind de-a lungul malului drept al Prutului. Satul meu este mărginit de moşiile: Pomârla, Fundu-Herţei, Dumbrăviţa, Poiana-Cristineşti.
Ce am constatat este că boierii din trecut au lăsat în urmă o «dâră» de istorie pe unde au trecut; mă refer aici la marele vistiernic Neculai Rosetti-Roznovanu, care a ctitorit la Ibăneşti o frumoasă biserică, cu hramul Sfinţii voievozi Mihail şi Gavriil, biserica "din vale", cum o numesc sătenii mei. La fel, tot acest mare boier este ctitorul bisericii din satul vecin, Cristineşti, cu acelaşi hram ca cea de la Ibăneşti, biserici care-şi sărbătoresc numele la 8 noiembrie, în fiecare an.”
Fiu al Ibăneştilor, Octavian Vitcu şi-a slujit satul ca tehnician, inginer şi profesor, iar acum, din postura de mânuitor al „condeiului”, îşi pune pe hârtie gândurile, în deplină cunoştinţă de noile valori pe care le generează o localitate rurală.
Şi alţi fii ai satului îşi aduc obolul la transformările pe care, zi de zi, epoca modernă le înscrie în viaţa satului multisecular. Ei se află în rândul cadrelor didactice (mai tinerii foşti elevi şi mai apoi foşti colegi ai autorului), în conducerea unor unităţi productive şi de servicii (în fiecare gospodărie funcţionează maşini electrocasnice, televizoare, aparate de radio), iar în fruntea comunei, de ani buni, un vrednic şi mereu tânăr profesor inginer, Romică Magopeţ, rezolvă cu maximă responsabilitate problemele pe care le ridică cetăţenii, succesele edilitare obţinute fiind argumentele realegerii sale să conducă destinele Ibăneştilor în calitate de primar.
Portretul satului ce coboară din legendă este zugrăvit cu migală şi pricepere, autorul cărţii evidenţiind perioadele de timp şi oamenii care şi-au înscris numele cu fapte ce-i onorează în cronica localităţii, cu semne de aur, pe un răboj centenar.
Ei sunt învăţători, slujitori ai Bisericii, boieri luminaţi care au ctitorit lăcaşe, credinţa fiind o sămânţă a speranţei şi o lumină călăuzitoare, sădind în sufletul ţăranului ibăneştean dragostea de glie, devotamentul fără margini, martor fiind eroismul din cele două războaie mondiale, mulţi fii ai localităţii plătind cu preţul vieţii întregirea Ţării şi apărarea pământului scump al Patriei.
Autorul nu uită să vorbească în paginile cărţii despre tradiţiile locale, despre frumuseţea sărbătorilor pe care consătenii săi, în vremurile mai vechi şi în vremurile mai noi, le petrec cu voie bună şi curăţenie sufletească.
File de cronică pentru anii ce vor urma şi pentru generaţiile ce se vor ivi pe aceste meleaguri, La pas, prin sat dobândeşte ţinuta unui valoros manual al omeniei şi al istoriei locale, pe care profesorul inginer Octavian Vitcu îl semnează cu bucuria că-şi îndeplineşte o datorie de onoare faţă de Ibăneşti şi faţă de locuitorii aşezării, consăteni ai săi.
Prof. Dumitru Ivan,
director al Editurii Quadrat
