Şi totusi, repet, chiar nu vreƫi să vedeƫi că în România mai mult de jumătate din salariaƫi muncesc pe salariul minim? Felicitări dacă puteƫi vedea situaƫia la nivel macroeconomic, ca nişte zei ai economiei, am cea mai sinceră admiraƫie pentru cei care domină neîncetat situaƫia de undeva din spaƫiul cosmic. Spaƫiul cosmic al României, e de la sine inteles… Dar, domnilor zei, n-aƫi putea coborâ cu hârzobul din cer până la bugetul viermilor care trăiesc pe aceste meleaguri cu salariul minim? Aveƫi idee cam ce copilărie are fiul unui cuplu care traieşte în mizeria asta organizată pe care o numim cu ipocrizie salariul minim pe economie?
În fapt, e o existenƫă sub pragul european al sărăciei, că despre asta vorbim, despre oameni care muncesc şi continuă să rămână săraci. Despre oameni care aleg între a plăti încălzirea sau un pic de mancare. Nu vă înfioară statisticile despre săracia care s-a aşternut peste ƫară de când bugetul ne este facut de FMI? Nu vă vine să urlaƫi când auziƫi că peste 50% din copiii acestei ƫări sunt în situaƫie de excludere socială din cauza sărăciei extreme? Ştiƫi că există copii la oraş care nu au parte niciodată de fructe? Aƫi avut vreodată în faƫă un elev care leşină de foame? Şi voi sunteƫi cuprinşi de supercalifragilisme ideologice în legătură cu uşurarea mizeriei acestor nefericiƫi?
În Germania secolului XIX s-au dat legi care au facut protecƫie socială. Nu le-au dat socialiştii, nu le-a dat patronatul, nu le-a obƫinut lupta sindicală. Le-a dat un bătrân conservator ale cărui aere dictatoriale au intrat în manualul de istorie: Otto von Bismark. Deci politicul, nu fantasma pieƫei libere. Nu văd de ce acuma ar fi diferit. O companie ca amazon.com, cel mai mare retailer din lume, şi-a mutat serviciile de relaƫii cu publicul în Romania. Au concediat occidentali care lucrau cu 2000 de euro şi cărora le ofereau toată aparatura, pentru a angaja români buni vorbitori de limbi străine, cu calculatoare şi linii de internet proprii. Salarizarea? Sub 25% faƫă de occidentali. A scăzut exigenƫa angajatorului? Nici cât o unghie. A scăzut productivitatea angajatilor? S-au impus standarde şi mai exigente. A crescut însă un lucru: profitul. Afară de lege nimic nu ne va apăra de lacomia profitului.
Eu aş fi supraîncântat ca aceste creşteri ale salariului minim să fie făcute de virtuƫile creştine ale patronilor. Adică aceştia, pioşi, să inƫeleagă că nu pot avea colaboratori fericiƫi dacă abia au cu ce să-şi plăteasca facturile, dacă se îmbracă prost, mănâncă prost şi-şi cresc în sărăcie copiii. Aş vrea ca patronii să priceapă că politica lor salarială a depopulat România şi este una dintre cauzele majore ale crizei de resurse umane. Aş vrea, dacă se poate, să realizeze că toată bogăƫia nu te face nici să mănânci cu două guri, nici să bei cu două gâtlejuri, nici să simƫi o plăcere care să nu fie accesibilă oricăruia dintre muritori. Aş vrea ca fiecare patron să descopere că va părăsi lumea asta în patru scanduri, ca şi portarul, femeia de serviciu şi căcănarul marii lor afaceri. Dacă se poate. Dacă nu, atunci să crească salariul minim prin decret, periodic. De pedepsele pentru prostie, lăcomie şi exploatare se ocupă Altcineva.
Radu Iliescu despre… Radu Iliescu
„Radu Iliescu s-a născut la Botoşani pe 10 octombrie 1972. În liceu a rămas corigent la aproape toate obiectele, inclusiv la educaţie fizică. A citit la Facultatea de Litere din Iaşi. A studiat doctrină juridică la Facultatea de Drept din Cluj. De două ori n-a intrat în învăţământul superior şi de trei ori n-a început studiile doctorale la Litere, Filosofie şi Teologie. A depanat şi vândut calculatoare, reţele şi soluţii pentru Internet. A vândut într-o alimentară şi într-o bijuterie. A lucrat trei zile într-o corporaţie. A crescut vaci şi cai, a făcut o casă din pământ cu mâinile lui, de la fundaţie până la acoperiş. N-a imigrat nici în Canada, nici în Grecia. A predat franceză în diferite licee din Botoşani, Cluj-Napoca şi Turda. S-a despărţit iremediabil de literatură pentru hermeneutica textelor sacre şi metafizică. Atunci când nu traduce înscrisuri juridice în câteva limbi, citeşte în neştire, fapt care îi permite să scrie mult mai puţine prostii decât dacă şi-ar imagina vreodată că este scriitor. Acesta este volumul său de debut.” (Autorul)
