Este demonstrat: cu cât funcția ocupată de o persoană incompetentă este mai înaltă, cu atât daunele sociale produse ca urmare a inadecvării sale sunt mai grave. Iar exemplele nu lipsesc!
Despre prostie, se spune că seamănă cu un virus: se răspândește repede și e greu de tratat! De obicei, prostia se referă la lipsa de inteligență, de judecată, chiar și de discernământ. Iar uneori e chiar mai mult decât atât: e și despre a comite mereu aceleași greșeli, despre a nu învăța din ele și a ignora sfaturile bune.
Cu toate acestea – din fericire! - prostia este până la un punct… previzibilă. De cealaltă parte, specialiștii sunt de părere că, uneori, inteligența fără empatie sau moralitate devine mai periculoasă decât prostia. Este de ajuns să ne gândim la manipulatorii care își folosesc cunoștințele pentru scopuri distructive...
Trebuie să acceptăm că suntem parte a unei societăți care supra-apreciază inteligența. Iar paradoxal este faptul că această supra-apreciere a inteligenței vine dintr-o subcultură a ei, a societății, și a superficialității. De aceea, în final, și inteligența poate deveni manipulatoare. Când conduce către o formă de elitism sau narcisism intelectual, când oamenii se folosesc de cunoștințe ca armă pentru a manipula sau a se simți superiori.
E un cerc vicios: cu cât ești mai "deștept", cu atât te poți simți mai izolat sau mai tentat să-i "editezi" pe alții. Cum putem evita această capcană? Prin educație. Acea educație care pune accent și pe dezvoltarea emoțională și etică, nu doar pe cea intelectuală.
Suntem de acord că educația începe cu dezvoltarea intelectuală. Dar, ca să fie și eficientă, trebuie să integreze informația în dezvoltarea emoțională ca, prin acestea două, să atingă și zona etică a personalității.
Altfel, fără integrarea emoțională și etică, dezvoltarea intelectuală riscă să rămână doar un exercițiu teoretic. E ca atunci când înveți să pilotezi un avion, dar îți lipsește busola și nu știi încotro te îndrepți.
Sistemul educațional de azi nu mai reușește, din păcate, conexiunea dintre intelect, emoții și etică. Este sufocat de forma fără fond, de corupție, de lipsa de interes a elevilor.
În prezent, sistemul educațional pare să se fi blocat între "trebuie să treacă clasa" și "note mari cu orice preț". Corupția și lipsa de interes - a elevilor și uneori și a profesorilor - nu fac decât să agraveze lucrurile.
Iar schimbarea nu poate veni decât din interior. Indiferent câți miniștri se vor schimba la vârf, nicio reformă nu va reuși dacă în interiorul sistemului profesoral nu se schimbă mentalități, dacă politicul va numi directori și inspectori, dacă vom face ”spectacol” de note de 10 și vom ascunde, în schimb, analfabetismul funcțional.
Schimbarea trebuie să pornească de la bază - o reformă a mentalității și a selecției cadrelor didactice, nu doar a programelor. Am văzut - vreme de aproape 40 de ani – că politicul care interferează cu educația și "spectacolul" performanței academice (fără substanță) distrug sistemul. Analfabetismul funcțional e un simptom al acestei crize.
Societatea reflectă calitatea educației, dar și educația e influențată de valorile societății.
Schimbarea vine greu, dar poate începe cu mici gesturi: părinți implicați, profesori pasionați, elevi curioși... De care, din fericire, nu ducem lipsă. Ei reprezintă speranța pentru sistemul educațional românesc. Să îi căutăm, să îi ascultăm. Să le oferim locul cuvenit în Cetate.
Ar fi un început!