Emoționant, sfâșietor text a fost publicat de presa italiană, sub semnătura scriitoarei italience Maria Romana De Gasperi, adresat unei femei românce care a decis să își pună capăt vieții:
"Draga mea prietenă, rănile sufletului se tratează cu zâmbete, tu de ce ai căutat moartea singură, devreme, în zorii dimineții când întreg satul încă dormea? Ai plâns și ai suferit de tânără în țara ta îndepărtată, unde ai învățat să accepți sărăcia, iernile reci pline de zăpadă și să iubești copacii care înfloreau primăvara pe strada ta. Ți-am văzut mâinile cusând haine pe care le îmbrăcai apoi orgolioasă în timp ce frământai flori de zahăr pentru prietenii mei care te-au primit în casă ca pe fiica lor. Chiar și după o zi plină de muncă fața ta zâmbea, dar știu, nu părea fericită, poate pentru că viața ți-a cerut și te-a supus la prea multe încercări…
Dar acum ne întrebăm cu toții, ce te-a făcut să îți legi acel ștreang în jurul gâtului până când ți-a luat aerul și ți-a oprit respirația? Ce întuneric ți-a invadat mintea, ce durere ți-a lovit inima? Nu vom ști niciodată… Numai Domnul era lângă tine când te-ai decis să renunți la viața ta. El ți-a acceptat slăbiciunea, tăcerea ta misterioasă, durerea pe care fiecare dintre noi o poartă în inimi la un moment dat în viață, iar EL te-a ajutat să treci la eternitate chiar și în acest fel, fără mângâierea cuiva. Descoperim cât de imens este spațiul sufletului omenesc, fără limite precise și fără certitudini. Ni s-a promis lumina veșnică, dar cât de dificil este pentru noi, cei care rămânem tot mai singuri, să ne imaginăm frumusețea supremă a iubirii veșnice!?
Plânsul celor care te-au iubit se va face auzit în câmpiile și văile României ca un ecou al durerii familiei tale, chiar dacă știm că sufletul tău acum este în pace. Nimic mai mult nu pot să-ți zic, tânără prietenă, deoarece ne-am cunoscut doar în scurtul sezon de vară atunci când în mica grădină din orașul Trentino înfloreau mușcate, panseluțe și pâlcuri mici de margarete.
Dacă durerea sau dezamăgirea nu ne sunt povestite, distrați de multitudinea știrilor care ne inundă viața, nu putem vedea deseori durerea celor din jurul nostru, fricile, temerile lor de a vorbi despre ei înșiși. Ceea ce noi numim „bună educație” ne împiedică să ne împărtășim durerea cu ceilalți. Lacrimile sufletului nostru nu au nici strigăt, nici culoare, dar pot lăsa răni veșnice care par să dispară pe moment ca apoi să se întoarcă fără să ne avertizeze, atunci când nimic nu ne poate apăra. În acel moment de neliniște trebuie să fiți puternice, să ieșiți pe ușă și să căutați o mână care să vă însoțească pe drumul greu de fiecare zi. Să dăruiți acel zâmbet pe care îl credeați pierdut pentru totdeauna, dar de care viața are atâta nevoie pentru a merge înainte, celor care sunt mai triști ca voi". (Maria Romana De Gasperi)
Maria Romana De Gasperi este fiica marelui om de stat din Trentino, Alcide de Gasperi, om politic, fost prim-ministru al Italiei între anii 1946-1953.
Rotalianul.com ne spune ca Maria Romana De Gasperi este în prezent președinta de onoare a Fundației Alcide De Gasperi.
Scriitoare, analistă a istoriei și politicii italiene a ultimului secol, a dedicat câteva cărți figurii și personalității tatălui ei.