Teoretic, CFR-ul merge strună! Orele sunt bine calculate, timpii bătuți pe muchie la minut, kilometrii adunați scrupulos și consemnați așijderea. Totul arată bine pe site-urile de informații. Mai că îți vine să închizi ochii și să îți imaginezi că trăiești în România anului 2017! Te trezești repede: CHIAR ești în România mileniului trei. În Botoșani. Capăt de țară.
Răsună în urechi vocea din începutul unui scurmetraj conceput acum vreo 11 ani de doi băieți deștepți (Vlad Cîrdeiu și Vlad Corduneanu), cu un nume sugestiv: "Botoșani, capăt de linie". Filmul începe cu un avertisment care dă fiori: "Botoșani, capăt de linie, capăt de străzi, capăt de țară!"
Oricât de sinistru, de nedrept sau de supărător ar suna aceste cuvinte, rostiți-le în timp ce așteptați, în gara proaspăt renovată de la Botoșani, trenul de București. Tren care, conform tuturor site-urilor de informații, trebuie să ajungă la Botoșani la 18.50 trecute fix! Aș, mult trecute fix!
La ora 18.00, un intrus care circulă pe ruta București-Botoșani ne informează că trenul se află încă în Verești (cu treabă, desigur: schimbă locomotiva!), deși ar fi trebuit să fie plecat de acolo de la 17.48. Informatorul din Verești spune că au fost anunțați deja că trenul va ajunge în Botoșani cu o întârziere de 20 de minute. Vestea nu poate fi luată în serios. Adică, logic, care este probabilitatea ca, la un drum de 44 de km (conform acelorași site-uri profesioniste), la un drum estimat a fi parcurs în o oră și două minute (așa scrie pe site!), un tren din România să adauge o întârziere de 20 de minute?
Nu credem și pace! La 18.47 (cu trei minute înainte de ora oficială de sosire la Botoșani), îndrăznim prima confirmare a năstrușnicei întârzieri. "Cum să întârzie, a fost anunțat trenul deja!", spune senină doamna de la ghișeul gării. Așadar, pățit să fie ăl de-o mai crede că trenurile ajung la Botoșani cu întârziere! Peronul scrâșnește în forfota de seară a sosirii-plecării călătorilor. Bagaje, grupuri pornite să se bucure în sfârșit de primăvara târzie, câțiva copii și adulții așteptându-și cuminți rudele. Gara renovată își ține puținii vizitatori doar pe un peron. Celălalt peron poate fi ușor amenajat cu flori și oarece statui, oricum mai nimeni nu mai ajunge pe acolo, la câte trenuri mai foiesc prin gară.
Au trecut câteva minute. Ceasul arată 18.50. Se face trecute fix și vocea gării – grijulie și amabilă – revine: "Stimați călători, trenul București Nord –Botoșani ajunge în stație în două minute!" Pfaai, două minute întârziere! Două, nu 20! Cine oare își mai permite să jignească în așa hal CFR-ul din România?!
Toți ochii se zgâiesc în zarea de curând înverzită. Aștepți din clipă în clipă să apară acolo, departe, punctul negricios. Unul câte unul, oamenii obosesc și renunță. "O să îl auzim, oricum", îi explică o mamă feciorului de vreo 10 ani. Trec 10 minute și zarea se lungește mai ceva ca o zi de post. La 19 și cinci minute, o bătrână privește în jur nedumerită și dă mâini: "Păi de ce l-au anunțat acum un sfert de oră și au spus că în două minute e aici? Eu nu mai înțeleg nimic!" Zâmbete amare în loc de răspuns, câțiva tineri strâmbă sugestiv din colțurile gurii. Moment potrivit pentru un tur de interior. Pustiul rece te poartă indiferent pe lângă pereții renovați, pe lângă multele aparate de cafea. Multe aparate de cafea! În rest, pustiu rece. Cum ar fi fost oare să umpli un spațiu (măcar cât al unui aparat de cafea) cu cărți, reviste, cărți de colorat pentru copii? A!, s-ar fura, sare de ici unul. Păi… tot întârzie trenul așa mult, nu e greu de păzit/supravegheat zona, nu? Ca la wc-ul gării, unde o doamna stă non-stop, de frică să nu (se) scape vreunul neplătit.
Turul de interior e gata, ceasul arată 19 și 10 minute. Iaca, se adunară cele 20 de minute jignitoare de întârziere! Mai are cineva curaj să râdă?
Pe o margine de peron în gara Botoșani, zeci de ochi scrutează zarea. La 19 și 15 minute se zărește un punct. Care vine de parcă ar sta.
Oamenii mai închid ochii și îi redeschid. Îi furnică spaima că li s-a deformat vederea. Un bărbat cu barbă de folkist se trage doi pași în spate: "Nu știu, parcă e iluzie optică. Vine sau se duce îndărăt?"
Vreo doi încep a râde zgomotos: "Vine, bre, dar se mai hodinește!"
Vine, da. Dar parcă în viața mea nu am văzut un tren așa plin de rușine ca ăsta de intră acum în gară! E ora 19 și 19 minute. Două vagoane și o locomotivă, câteva zeci de călători epuizați și un peron cu oameni care nu mai înțeleg nimic.
Îți răsună în urechi vorbele pe care nu gândeai că o să le mai crezi vreodată: Botoșani. capăt de linie, capăt de străzi, capăt de țară!
Și o gară reabilitată cu 3 milioane de euro! La ce bun?!
UPDATE: Un botoșănean care se afla joi seara în Gara Botoșani a filmat triumfala sosire a trenului București-Botoșani și ne-a pus la dispoziție imaginile: