Prințul Charles la înmormântarea Părintelui Dionisie
Foto: sfantulmunteathos.wordpress.com
"Trecea un prinț călare, călare, călare/ El vrea ca să se-nsoare, însoare, însoare…" Ne răsună în odăile minții versurile copilăriei, când prinții aveau nume de poveste și povestea era joc. Nimeni nu s-ar fi gândit atunci că, peste decenii, un prinț britanic va bântui prin pădurile și prin munții noștri. Nu ca să se însoare (dar cine mai știe?!), ci în dorul păcii și, poate, în căutarea "smeritei cugetări".
Prințul moștenitor al coroanei britanice a devenit o prezență atât de obișnuită în România, încât nimeni nu se mai întreabă ce caută aici și nici de ce vine.
Însă prea puțină lume știe că un român, un botoșănean, a avut un rol foarte important în această apropiere a Prințului Charles de România, și mai cu seamă de ortodoxie.
La scurtă vreme după ce a venit prima dată în România, Prințul Charles a ajuns la Muntele Athos. Era în Săptămâna Luminată, după Sfintele Paști din anul 2000. Prințul britanic a mers la Mănăstirea Vatopedu, unde stareț era Părintele Dionisie Ignat, "bătrânul și orbul", născut pe 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni, județul Botoșani.
Bătrânul duhovnic l-a primit cu mare cinste pe prinț. "Nu sunt ortodox, dar sunt creștin și respect cu sfințenie pe Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul tuturor", a dat mărturie de credință Prințul Charles în fața Părintelui Dionisie. O dragoste mărturisită cu evlavie. Și deloc întâmplătoare, pentru că prințul a continuat: "De când am vizitat Biserica Ortodoxă, în sufletul și în inima mea s-a instalat o adevărată bucurie sufletească, mai mult ca înainte de a cunoaste această Biserică".
A vrut apoi să știe mai multe despre bunul și bătrânul părinte. "Ca să putem fi biruitori, trebuie să avem în suflet și în inimă smerita cugetare. Aceasta este arma principală a noastră în lupta cu duhurile răutății", i-a spus Părintele Dionisie, iar Prințul a zâmbit și a zis: "Oare eu pot să am smerita cugetare?"
"Fie omul cât de simplu, fie cât de înaintat în înțelepciunea lumii acesteia, această patimă, mândria, este la fiecare. Dar dacă știm că suntem oameni și ne aducem aminte ce ne învață proorocul David, că «omul este ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului», atunci vrând-nevrând se smerește", i-a răspuns cu pricepere duhovnicească Părintele.
Și mare bucurie s-a făcut apoi în auzul părintelui Dionisie, ascultându-l pe Prințul Charles povestind despre România. Chiar dacă veștile veneau într-un înveliș dureros: românii sunt săraci în țară bogată! "Am trecut pe la dumneavoastră și vreau să vă amintesc că am fost și am vizitat România și am rămas foarte mulțumit de frumusețile făpturii. De fel, am vizitat multe țări, dar de România am rămas mai mulțumit ca în alte părți. Am văzut frumoșii munți Carpați cu natura lor, minunatele râuri ce brăzdează toată țara și bogățiile pământului, dar, cu toate aceste mari frumuseți și bogății, pătura populației de jos nu este mulțumită, ci în suferință. Constatând acestea, sunt hotărat ca, în timp, să ajutăm ca toată suflarea de pe fața întregii Românii să fie mulțumită de viața sa. Trebuie ajutați oamenii și sunt hotărât ca în timpul cel mai apropiat posibil să le venim în ajutor", a rostit Prințul, iar cuvintele au rămas consemnate în cartea Starețul Dionisie, duhovnicul de la Muntele Athos. Despre monahism și Sfântul Munte Athos.
Iar Părintele Dionisie i-a spus: "Dacă Bunul Părinte ceresc vă va ajuta să vă țineți promisiunea, vă veți socoti ca samarineanul cel milostiv din Sfânta Evanghelie, căci am văzut că nici preotul, nici levitul nu l-au ajutat pe cel rănit de tâlhari, ci samarineanul, un străin, care l-a luat, l-a îngrijit, l-a dus la han, a plătit pentru el și apoi i-a spus hangiului să-i poarte de grijă că-i va plăti. Și dumneavoastră vă veți asemăna cu acest samarinean. Ca și pe acela, vă va răsplati Dumnezeu în eternitate, dacă aveți scopurile pe care le-ați spus".
Martorii povestesc apoi că Prințul a cerut la Părintele Ignat să îi citească o rugăciune. A plecat capul, iar Părintele a pus mâna pe capul lui și a citit: "Doamne Dumnezeule a toată făptura, binecuvântează persoana aceasta, Charles, superior al Marii Britanii, care conduce un popor atât de numeros, cu sănătate și înțelepciunea Ta, ca să conducă spre pacea a toată lumea, că așa vom cânta și noi ca îngerii care au cântat la nașterea Ta: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni binevoire".
Părintele Ignat nu vorbea engleza. A spus rugăciunea în românește și în înaltă duhovnicie. Părintelui care traducea i-a fost imposibil să dubleze în spirit rugăciunea, astfel că s-a retras. Cuprins de duhul cuvintelor sfinte, Prințul Charles a întrebat cu uimire: "Ce rugăciune ați zis?".
De atunci, de la prima întâlnire, între cei doi – Părintele Dionisie și Prințul Charles – s-a format o legătură aparte, o prietenie în duh creștin. Prințul a venit de la mai multe ori la Vatopedu pentru a-l vedea pe părintele. În 11 mai 2004, Părintele Dionisie Ignat a plecat la Domnul, fiind înmormântat a doua zi (după obiceiul athonit). La înmormântare a fost prezent și moștenitorul coroanei britanice, Prințul Charles, care în adâncă smerenie și-a luat rămas bun de la bătrânul părinte.
Urmărind această legătură profundă dintre un mare duhovnic și prinț, presa britanica a făcut de-a lungul anilor numeroase speculații în legătură cu o posibilă convertire a lui Charles la ortodoxie!
O poveste reală despre Botoșani și oamenii ei. O poveste cu un prinț care s-a smerit în fața unui bătrân orb, căruia i-a recunoscut și forța și duhovnicia.