Nu l-am cunoscut pe Gelu Tofan până în primăvara-vara anului în care a murit. Știam despre el doar ceea ce se publica prin ziare, plus câteva povești dinspre prieteni, povești care adăugau un plus de uimire. Iar uimirea asta a fost mereu legată de sensibilitatea lui Gelu Tofan față de tot ce înseamnă artă. Cred că a fost ultimul mare Mecena al acestor locuri (și nu numai), omul pentru care filantropia frumosului nu a fost doar o albie goală de conținut.
Întâlnirea cu Gelu Tofan i-o datorez lui Viorel Ilișoi. Iar prima convorbire (telefonică) dintre mine și Gelu Tofan a fost mai întâi protocolară, apoi ușor contondentă, iar în final reciproc admirativă. Ne-am întâlnit pe 29 mai 2021, la Ceir, unde a și început povestea ce avea să se termine fără el.
În acel sfârșit de mai ne-a așteptat acasă la el, în capul scării exterioare, jovial și cu un zâmbet susținut de privirea ageră, dar blândă. Am găsit un om care ieșea cu totul din sfera obișnuitului. Aerul aristocrat, de boier-cărturar, dublat de o politețe fără stridențe, cu un soi de farmec țărănesc, dar fără nicio urmă de vulgaritate sau de formalisme pe care le găsim în ordinarul zilelor noastre, mi-au dezvăluit un om de calitate format în ani și ani prin multe biblioteci și cu experiențe de tot soiul. Am vorbit, am înregistrat, am glumit alături de Moș Ionică. Ceaiul dulce-acrișor, plăcintele proaspete și discreția unui om care, fără să își dorească să fie în centrul atenției, acapara cu totul până și aerul din încăpere. A rămas să ne auzim, să ne vorbim. Să decidem împreună momentul în care scriem povestea.
Am așteptat întreaga vară telefonul. Nu a mai venit. Doar mesaje scurte, parcă grăbite, parcă de prea departe. Mă temeam că Moș Ionică, eroul meu din Ceir, nu o va mai duce mult… Moș Ionică a făcut 100 de ani. Apoi și 101! Gelu Tofan a murit pe 22 octombrie, în acel an al întâlnirii noastre. La 61 de ani, împliniți pe 15 octombrie.
Am scris povestea de la Ceir nu fără Moș Ionică, așa cum mă temusem, ci fără Gelu Tofan, cum nu îmi imaginasem o clipă în primăvara-vara în care îl ascultasem fascinată povestind câte în lună și în biblioteci. Fără el, povestea s-a scris parcă stingheră, într-o margine de lume.
Am aflat după moartea lui că, atunci când l-am întâlnit, abia se refăcuse după o formă grea de Covid. Nu știa, însă, că trupul îi fusese invadat de un dușman și mai crunt: cancerul. Avea să afle în august. Iar în octombrie s-a stins. Discret, fără zarvă, așa cum i-a fost viața din ultimii ani, ani petrecuți mai mult în aerul sătucului natal.
Visa să își sărbătorească satul natal, Ceir, la împlinirea a 100 de ani. Scotocea arhive, punea cap la cap documente, intervieva și înregistra tot ce credea că îl va ajuta să creeze în final o monografie completă a satului natal. În paralel, și o carte despre propria familie. Nu a mai apucat să finalizeze marele său proiect.
A plecat fără zarvă, tăcut ca o rugăciune.
Dumnezeu să vă ierte și să vă răsplătească, Gelu Tofan, pentru osteneală!
Frânturi din ultima (con)vorbire a lui Gelu Tofan:
”Simțim cu toții, în aceste vremuri, lipsa de civilizație, de educație. Copiii de azi nu mai au parcă nici atașamentul față de locul unde se află... Înainte, chiar dacă eram mai amărâți și mai săraci, exista patriotismul local (nuanța bună a sa), chiar se manifesta și era o valoare pe care mulți o prețuiau. Aș vrea să încercăm ușor-ușor să le aducem aminte multora că au plecat de aici, că nu ar trebui să uite cum au trăit odinioară”.
”15 ani am organizat aici tabere de creație, ceramică, sculptură și evenimente literare. Am mers în sat și am numărat câte case moderne, ca la oraș, sunt aici și câte în comună”.
”Vreau să scriu o monografie a satului. Da, am o documentare destul de serioasă, am ajuns inclusiv la Viena pentru surse, documente etc. Când voi avea mai multe informații despre istoria acestui sătuc, Ceir... Ceir e un cuvânt turcesc și înseamnă imaș. Când au primit bucovinenii aici pământ, la reforma agrară din 1921, ei au venit pe Cier, unde era un pământ bun, negru. La mine, pe certificatul de naștere din 1960, scrie așa: Tofan Gheorghe, născut în satul Ceir, comuna Todireni, raionul Trușești, regiunea Suceava”.