Grecii abordau teoria matematică din perspectiva armoniei cosmosului. Nu întâmplător, chiar și în România deceniilor comuniste, profesorul de matematici preda la liceu și ore de astronomie. În acest fel se ajungea într-un spațiu al contemplației, un spațiu în care matematica și poezia își aflau rădăcinile comune: Creația. Pentru că, așa precum spun specialiștii, matematica și poezia mobilizează resurse interioare nu foarte diferite, în care rațiunea și sensibilitatea se potențează reciproc.
Există în istoria literaturii universale și, desigur, în creația românească, numeroși matematicieni care au excelat și în poezie, cel mai cunoscut în spațiul nostru fiind, fără îndoială, Ion Barbu (cu numele de profesor Dan Barbilian), cel care afirma că, "oricât ar părea de contradictorii aceşti doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia".
Ne oprim astăzi în dreptul unui creator discret, dar cu mare forță a verbului, un om al cifrelor care a prins în târziul vieții să domesticească literele, să le armonizeze în spațiul intim al creației pentru a le reașeza apoi, în notă umoristică și delicat-ironică, pe un portativ al literaturii.
Din Cristineștii Botoșanilor!
Mihai Haivas s-a născut pe 6 aprilie 1941, la Cristinești, județul Botoșani. Cunoscut cititorilor noștri în special datorită epigramelor și a poeziilor umoristice, Mihai Haivas vine dintr-o lume a matematicilor înalte, dintr-un spațiu academic în care rigoarea și disciplina științifică sunt repere ale calității.
Profesor de matematici și de astronomie, membru al Societății de Științe Matematice, a predat în învățământul preuniversitar și universitar, decenii întregi activând în cadrul filialei Iași a Academiei Române, ca cercetător științific. S-a implicat, de asemenea, în editarea de manuale școlare, culegeri de exerciții și probleme.
Mihai Haivas vine din Cristinești, dintr-o familie cu trei copii. Dintr-un timp al lipsurilor materiale, în vreme de război și tulburări sociale de tot felul. Cu toate acestea, toți cei trei copii ai familiei au învățat carte: băiatul a ales matematica, una dintre fete a urmat istoria, iar cealaltă este învățătoare. În copilărie a umblat cu uratul, cu semănatul, nu a ocolit niciuna dintre experiențele minunate pe care lumea satului le-a oferit. Își amintește cum primea nuci, mere, covrigi, colaci.
Mihai Haivas își amintește și că acolo, la Cristinești, a înțeles că drumul său va fi unul însemnat de cifre, dar recunoaște că Dumnezeu i-a dăruit această înțelegere a matematicilor și prin tatăl său. Bătrânul Haivas era un excelent socotitor, uimindu-și vecinii din sat prin ascuțimea minții și prin capacitatea de a desluși cu ușurință probleme de logică sau de raționament. Ar fi fost, fără îndoială, un excelent matematician.
Elev și profesor în liceul dorohoian, cercetător în Academia Română!
De la Cristinești, băiatul familiei Haivas a ajuns la Liceul "Grigore Ghica Vv." din Dorohoi, unde a avut parte de profesori străluciți. În 1959 a dat admitere la Facultatea de Matematică din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, unde a avut privilegiul de a face parte dintr-o generație de aur, a cărei emblemă avea să devină ilustrul academician Viorel Barbu.
După ce a finalizat studiile, Mihai Haivas s-a întors la Dorohoi, unde a predat matematica și astronomia până în anul 1970, când a dat concurs pentru un post la Filiala Iași a Academiei Române, în cadrul Institutului de Cercetări Economice, ca matematician. Acolo a rămas până la sfârșitul carierei, desfășurând muncă de cercetare științifică.
Drumul de la cifre la litere s-a făcut fără zdruncinări vizibile, fără spectaculoase transformări ale ființei. A fost, mai degrabă, o trecere firească, o asumare a unui tumult interior care se cerea dezvăluit.
Vremea "poantelor în pas de vals"!
Într-o zi, unul dintre prietenii săi matematicieni i-a trimis un set de catrene. Este vorba despre Ioan V. Maftei, care îl ruga să parcurgă în spirit critic și chiar să corecteze catrenele propuse. Ioan V. Maftei intenționa să devină membru USR, și mai târziu a și devenit.
Mihai Haivas, în spiritul disciplinei matematice, s-a documentat, a corectat și astfel a luat contact cu o lume ce îi era nu doar familiară, ci foarte la îndemână. A început să scrie epigrame, poeme umoristice, să descopere în sine acea lejeritate a expesiei care îi deschide drumul către creație.
A prins a scrie, a publicat epigrame, a intrat apoi în Academia Liberă "Păstorel", devenind ulterior și membru al Uniunii Epigramiștilor din România.
În anul 2009 a publicat cartea "Tangoul poantelor în pas de vals" (epigrame şi rondeluri), iar în 2010 cartea "Haşmişuri umoristice".
Vă oferim spre delectare o selecție de epigrame, precum și "Rondelul Dorohoiului", una dintre cele mai cunoscute creații ce poartă semnătura lui Mihai Haivas:
Rondelul Dorohoiului
Un târg micuţ, provincial,
Dar mai "bătrân" c-un an ca Iaşul,
Şi-a ridicat în Nord lăcaşul,
Drept scut la un atac muscal.
PAN MIHAIL i-a fost chiar naşul
Ce l-a slujit, i-a fost loial,
Acestui târg provincial,
Şi mai"bătrân" c-un an ca Iaşul.
Când deseori revăd oraşul
Şi-observ că-n locul meu natal
E un plictis făr'de egal
Mă-ntreb, e vinovat Ostaşul
Că este-un târg provincial?
(Ostaşul: Statuia"Ostaşului Român" din faţa Primăriei Municipiului Dorohoi).
Iată ce votăm mereu!
În Parlament, veniţi la trap,
Observ că tună şi-i adună:
Căci după cei căzuţi din lună
Urmează cei căzuţi în cap.
Denumirea Parlamentului
Când îi vezi că, nesimţiţi,
La taifas stau permanent,
Pot să fie definiţi:
Cinico-Palavrament!
Minifabulă
Greierul c-a tot cântat,
Ajunsese deputat,
Iar furnica, silitoare,
Grija-avea să-i dea mâncare.
Lupta pentru banul public
Ajunşi în posturi nu dau socoteală
Şi-aceasta este-o boală fără leac,
În schimb, la banul ţării dau năvală
Ca unii, ştiţi voi cine, la dovleac!
Nu uitaţi închisorile comuniste
Cum creşte comunismul, eu aud,
În creierul românului buimac
Ce a uitat de Sighet şi Aiud.
Iaşul fără cititori
În "capitala culturală"
Cu-atâţi poeţi şi scriitori,
Gândesc că-i stare anormală
Să mai găseşti şi cititori!
Sforării naţionale
Într-o lume cam sprinţară
Şi cu lupte pentru cheag,
Unii, sfoară dau în ţară,
Alţii, sforile le trag.
Unui fluşturatic
Toată ziua, danga, langa!
La serviciu vine rar,
Prin oraş, tot umblă "creanga"...
Sigur fi-va demnitar!
(sursa foto: Facebook MIHAI HAIVAS)