Inepuizabil şi mirabil acest pământ al Botoşanilor! De ar fi fost numai Eminescu şi Enescu, de li s-ar fi alăturat acestora doar Luchian şi Iorga, de-ar fi existat doar sfinţii Paisie Olaru, Ilie Cleopa şi Ioan Hozevitul, şi ar fi fost de ajuns pentru a ne convinge că trăim pe un loc binecuvântat.
Fără îndoială, există o mândrie a locului, uneori o exagerare în a vorbi la superlativ despre un anume pământ. Posibil, iarăşi, ca un tărâm să se hrănească doar din mireasma trecutului, fără să recunoască prezentul decadent. Posibil, spunem.
Însă faptul că oameni mari, făuritori de istorie şi de vieţi, se nasc în continuare şi duc mai departe misiunea şi credinţa lor, demonstrează că ţinutul Botoşanilor nu a secat, dimpotrivă!
Vă prezentăm astăzi un istoric de seamă, Mihai Cojocariu, născut la 13 ianuarie 1952, în Hlipiceni, judeţul Botoşani. Și nu întâmplarea ni-l aduce astăzi aproape pe acest ilustru profesor universitar. Istoricul a împlinit de curând 65 de ani, fericit prilej de a-i ura mulți ani cu sănătate sufletească şi trupească, linişte şi împliniri în activitatea profesională, dar şi în plan personal.
"Istoria nu-i altceva decât povestea felului în care oamenii au luat lucrurile în propriile lor mâini, şi în care s-au vârât pe ei şi pe alţii în bucluc din pricina asta", scria John Galsworthy în "Sfârşit de capitol". O zicere în spiritul căreia istoricul Mihai Cojocariu pare să funcționeze, studenții săi fiind impresionați tocmai de acest mod special în care istoria devine accesibilă și pe înțeles înțeleasă.
Pentru că, la profesorul Mihai Cojocariu, faptele nu se derulează după o linie cronologică însoțită riguros de date sau înșiruiri rigide. Unde nu e viață spirituală nu e nici istorie, rostea demult Vasile Pârvan. Acolo unde nu este poveste, istoria este asemenea unui copac fără frunze, o tulpină lipsită de seva dătătoare de viață. Or noi avem nevoie de istoria vie, de oameni care să poarte prin lume învățătura eliberatoare.
Botoșănenii au avut prilejul de a asculta un discurs de excepție pe data de 24 ianuarie 2017, întrucât prof.univ. Mihai Cojocariu s-a aflat la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi, unde au avut loc manifestările dedicate împlinirii a 158 de ani de la Unirea Principatelor Române, în cadrul Simpozionului "24 Ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române". Alături de prof.univ. Mihai Cojocariu, au mai susținut intervenţii prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti, prof. dr. Vasile Adăscăliţei, prof. dr. Dan Prodan și dr. Sergiu Balanovici.
Mihai Cojocariu este director al Departamentului Istorie în cadrul Universităţii "Al. Ioan Cuza" Iaşi. Un profesor despre care un student spune în cuvinte simple: "distinsul nostru profesor Mihai Cojocariu, cunoscut pentru stilul său extraordinar de a povesti istoria, captivând şi auditorii care nu au o bază istorică" (Silvian Emanuel Man).
În anul 1975, Mihai Cojocariu a absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Istorie, Universitatea "Al.I.Cuza" Iaşi, devenind Doctor în istorie în anul 1992, cu teza "Constituirea, structura şi activitatea partidei naţionale (1856-1859)", sub conducerea ştiinţifică a ilustrului academician Gheorghe Platon, lucrare distinsă cu Premiul "Mihail Kogălniceanu" al Academiei Române.
Ocupă funcţia de secretar de redacţie (1985-1990) şi membru în comitetul de redacţie (1990-prezent) al Analelor Ştiinţifice ale Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi", Seria Istorie.
Este secretar ştiinţific al Consiliului Profesoral şi, din anul 1996, a fost prodecan al Facultăţii de Istorie.
În septembrie 2016, forurile de conducere din cadrul Universității "Al.Ioan Cuza" din Iași a decis ca activitatea profesorului născut în Hlipicenii Botoșanilor să continue la catedră și după ce istoricul împlinește 65 de ani, având în vedere că prof.univ.dr. Mihai Cojocariu este unul dintre cei mai apreciați specialiști în istoria modernă a României.
Mihai Cojocariu este un profesor respectat nu doar datorită formaţiei sale ştiinţifice, nu doar pentru perseverenţa sau tenacitatea sa profesională. Un botoşănean care, alături de ceilalţi istorici, de pleiada de artişti, profesori sau sportivi de marcă, dă sens prezentului, dă nume locului de unde a plecat. Şi nu e puţin lucru! Avem exemple, avem motivaţia şi, de ce nu, datoria de a contribui la clădirea unui viitor pe măsură.
Publică numeroase lucrări (autor, coautor sau coordonator), printre care:
- "Zimbrul şi vulturul: cercetări privitoare la unirea Principatelor", Iaşi, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", 2010, 242 p.;
- "Partida naţională şi constituirea statului român (1856-1859)", Iaşi, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", 1995, 430 p.;
- "Istoria modernă a Europei şi Americii", I, Chişinău, 1995, 382 p. (coautor).
- "Universitatea din Iaşi 1860-1985. Pagini din istoria învăţământului românesc, Iaşi", 1987 (coord.);
- "Dezbateri istoriografice", I-VI, Iaşi, 1983-1987 (coord.);
- Al doilea proces de presă în Moldova: Jean Alexandre Vaillant împotriva redacţiei jurnalului "Steaua Dunării", în RIS, VIII-IX, 2003-2004, pp. 283-320.
- "Mihail Kogălniceanu în Adunarea ad-hoc a Moldovei (1857)", în vol. În honorem IOAN CAPROŞU. Studii de istorie, Iaşi, 2002, pp. 438-451;
- "Primul proces de presă în Moldova: Mihail Kogălniceanu împotriva lui Dimitrie Danu", în RIS, IV-VII, 1999-2002, pp. 52-71;
- "Istoria – o meditaţie asupra trecutului. Profesorului Vasile Cristian la a 65-a aniversare", Iaşi, 2001, 467 p. (coord.).
- "O lansare de carte în 1857: Manolachi Drăghici, Istoria Moldovei pe timp de 500 ani, în Istoria – o meditaţie asupra trecutului", Iaşi, 2001, pp. 307-320;
- "Problema evreiască în contextul luptei pentru unirea Principatelor", în ASUI, Istorie, Tomul XLVI-XLVII, 2000-2001, pp. 131-147;
- O "ipoteză nouă" privind dubla alegere ca domn a colonelului Alexandru Ioan Cuza, în Itinerarii istoriografice. Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vîrstei de 65 de ani, Iaşi, 1996, pp. 439-448 ("ipoteza" masonică);
- Basarabia în contextul Unirii Principatelor, în vol. Probleme actuale ale istoriei naţionale şi universale, Chişinău, 1992, pp. 236-245;
- Ştefan cel Mare în istoriografia română şi străină din secolul al XIX-lea. Consideraţii preliminare, în Istorie şi civilizaţie. Profesorul C. Cihodaru la a 80-a aniversare, Iaşi, 1988, pp. 597-633;
