A venit vremea ca istoricii să vorbească! Să rostească apăsat, răspicat și asumat adevărul pe care veleitarii, sfertodocții și specialiștii cu serviciu plătit de noua TVștiință ni-l prezintă trunchiat, mistificat și prefabricat în laboratoarele "evului media". Or nu există prilej mai bun de a atrage atenția asupra acestor fapte decât ziua de 24 ianuarie. Cel mai îndrăzneț vis al românilor, cel mai generos și mai asumat act istoric pe care Moldova l-a făurit, jertfindu-se pe altarul Unirii. Nu sunt cuvinte mari, iar România și românii de pretutindeni sunt datori a cunoaște faptele din 1859 și desfășurarea istorică a acestora.
"Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp", spunea Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii. De atunci s-au scurs 158 de ani. Astăzi asistăm la discursuri dodoniene, în damful amețitor al închinării la altarul Moscovei. "Noi nu avem nicio problemă cu România, excepție fiind una singură: încercarea de a face unirea cu Republica Moldova. În rest nu avem nicio întrebare. Dacă nu unificăm naţiunea, atunci ne vom confrunta cu riscul de a ne pierde statalitatea – avem România chiar lângă, dornică să ne absoarbă oricând", spune Igor Dodon, președintele Republicii Moldova, în anul de grație 2017.
În acest context al istoriei, a vorbi despre Unire înseamnă a asuma nu doar adevărul, ci mai ales a așeza pe făgașul firesc istoria care ne definește ca popor și care ne apără de stridențele falșilor intelectuali, stridențe care ne vulnerabilizează și ne slăbesc încrederea în noi, ca ființă și ca neam.
"24 Ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române"
Marți, 24 ianuarie, în Sala Oglinzilor a Muzeului de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi s-au desfășurat manifestările dedicate împlinirii a 158 de ani de la Unirea Principatelor Române, cel mai important moment din program fiind Simpozionul "24 Ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române", care s-a bucurat de intervențiile susținute de prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti, prof. univ. dr. Mihai Cojocaru, prof. dr. Vasile Adăscăliţei, dr. Sergiu Balanovici și prof. dr. Dan Prodan.
Evenimentul din Dorohoi s-a bucurat și de expoziții de excepție: "Domnul Unirii şi însemnele heraldice ale României", "Repere dorohoiene" (Aurelian Antal – artist plastic), de asemenea, lucrări ale artistului Petre Maxim au fost expuse în Sala Oglinzilor.
Manifestările au fost organizate de Asociaţia "Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa", Muzeul Judeţean Botoşani şi Asociaţia "Pro Basarabia şi Bucovina".
Ideea de a marca ziua de 24 ianuarie la Dorohoi a fost de bun augur. Nu doar dorohoieni au fost prezenți în sală, ci și numeroși primari din județul Botoșani. Însă emoția și încărcătura momentului au venit dinspre românii sosiți în număr mare din Basarabia și din Țara Herței. În costume populare, cu steagul României în mâini, privind aspru, dar pătrunși de importanța zilei, au ascultat cu răbdare și interes o lecție de istorie care la ei nu se mai predă demult. "Am constatat că frații noștri români de dincolo de Prut nu cunosc aproape nimic despre 24 ianuarie, despre Alexandru Ioan Cuza, despre Mihail Kogălniceanu, despre marile noastre momente care au pus bazele statului nostru modern", a spus prof. dr. Vasile Adăscăliţei.
Cele mai așteptate discursuri au fost ale celor doi profesori universitari, prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti, prof. univ. dr. Mihai Cojocaru, ambii botoșăneni la origine, care au reușit să impresioneze audiența.
Prof.univ.dr. Gheorghe Cliveti: "Nu cunosc, în istoria Europei, un popor contestat atât de dur de vecinii lui cum este poporul român!"
Tema Unirii a fost tratată de către prof.univ.dr. Gheorghe Cliveti (care este și director al Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" Iași) din perspectiva contestării noastre ca neam, în contextul globalizării și al deconstrucției identitare.
"De ce e importantă tema Unirii? Unirea a însemnat o creștere de corp - politic, statal, în care s-a găsit corpul etnic spiritual românesc. În Unire românii și-au aflat calea. Alte state au ca zi națională o zi a independenței. Altele au ziua constituției sau un alt eveniment istoric. Noi avem Unirea. Pentru că în Unire românii și-au aflat calea consacrării, a identității. Unirea la români reprezintă o dimensiune identitară", a spus prof.univ.dr. Gheorghe Cliveti.
Istoricul a amintit totodată despre situația ingrată a României, chiar și la un secol și jumătate de la înfăptuirea actului Unirii. "Am mers spre Unire ca un reflex de salvare, de mântuire, pentru că suntem poate cel mai contestat popor, de către vecinii lui. Ca istoric, pot depune mărturie că nu cunosc, în istoria Europei, un popor contestat atât de dur de vecinii lui cum este poporul român. Toți vecinii! Și în trecut, și cu mai multă vehemență astăzi. Ca niciodată, ni se contestă și unitatea și identitatea noastră. Faptul de a fi român este contestat. Românii nu și-au pus niciodată o problemă de conștiință, că nu ar ști cine sunt, s-au lovit însă mereu de o contestate, iar această contestare a fost favorizată de două aspecte din istoria noastră, care ne diferențiază de vecinii noștri. Un aspect este că am fost vechi aici. Noi suntem un popor care a fost în vatra lui, aici, ceilalți au venit și să s-au așezat în pământurile și peste pământurile noastre. Un alt lucru: spre deosebire de vecinii noștri, suntem singurul popor care nu a cunoscut creștinarea oficială, printr-un act de sus. Deși este o discuție între istorici și oameni ai bisericii, dacă noi suntem creștinați apostolic, prin Sf. Andrei. Un istoric român, Radu Vulpe, mai mare decât îl cunoaște lumea, spunea că românii nu au act de botez, pentru că ei s-au născut odată cu creștinismul. Deci începuturile noastre ca popor creștin sunt vechi".
Elementul latin al limbii este un alt element de care cei care ne contestă identitatea ca neam ar trebui să țină seamă. "Limba noastră este monumentul cel mai mare, nu este nicio faptă mare mare ca limba română în istoria noastră. Pentru că, spun specialiștii lingviști în limbile romanice, limba română este cea mai apropiată ca structură, ca filon, de limba latină. E mai apropiată decât franceza. Un istoric al limbilor romanice spunea că limbii române i se cuvine un monument pentru toată latinitatea".
Tema Unirii este importantă, ea nu este doar o temă de adunare a noastră de creștere fizică, de adunare împreună, ci este vorba despre creștere, consilidare în notă identitară. Unirea estea calea românismului, punctează prof.univ.dr. Gheorghe Cliveti.
Iar a vorbi despre Unire fără a rosti numele lui Mihai Kogălniceanu înseamnă a privi istoria prin opacități și cioburi de sticlă străine neamului nostru. Kogălniceanu, spune istoricul, a fost arhitectul Unirii, creierul Unirii.
"Mihail Kogălniceanu a spus acel text uluitor: "Unirea, națiunea a făcut-o!" Kogălniceanu cunoștea timpul său ca nimeni altul, el a subliniat astfel valoarea principiului național. Spun istoricii că acea unire a fost cumva nefericită, că Moldova a fost perdantă. Spune și Xenopol: Iașul a ars pe altarul Unirii. Cazul Moldovei nu este unic. În toate construcțiile statale moderne au fost zone care au pierdut. A fost o dispută între Kogălniceanu și liderul grupului separatist moldav, Nicolae Istrati. Istrati spunea că, atunci când vom face Unirea, Iașul va ajunge al doilea Hârlău. Și atunci Kogălniceanu a spus, în cuvintele lui uriașe: "De ar fi să crească troscot pe străzile Iașilor, noi trebuie să facem Unirea, căci nu este vorba despre cauza unui oraș, ci de cauza noastră de a ne uni ca români". Kogălniceanu a înțeles bine acest lucru. Istoria i-a dat dreptate. Acelor separatiști istoria nu le-a dat dreptate, dar ei nu trebuie șterși cu buretele, au fost sensibilități și datorate situațiilor din Moldova, dar și întreținute din afară, mai ales de Rusia, prin oamenii bisericii, prin anumite familii boierești", a completat prof.univ.dr. Gheorghe Cliveti.
"Noi, moldovenii, avem acest sentiment de frustrare că țara ne-ar datora mult pentru că Moldova s-a pus la temelia statului național. Nu întâmplător în tema Unirii noastre se lovește cel mai mult, ca și în tema integrității naționale. Dacă nu suntem uniți, s-ar putea să nu mai fim nici români, să fim altceva. În Unire aveam reazemul și certitudinea că suntem ceva și istoria probează acest lucru. Din această istorie fac parte și simțămintele care ne încearcă pe noi astăzi", a spus în finalul interveției sale prof.univ.dr. Gheorghe Cliveti.
Prof.univ.dr. Mihai Cojocariu: "Unirea din 1959 s-a făcut pe jertfa Moldovei!"
Și prof.univ.dr. Mihai Cojocariu a punctat momentul Unirii de la 1859, însă a adus și lămuriri asupra contextului în care s-a petrecut acest mare act istoric. "Mihail Kogălniceanu merită acest calificativ de artitect al României. Nu există nici un om, nici un personaj istoric, care să fi făcut mai mult pentru această țară și acest popor decât Kogălniceanu în toamna anului 1857", a spus prof.univ.dr. Mihai Cojocariu, istoricul continuând cu o serie de argumente legate de situația economică a Moldovei din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
"Vă atrag atenția asupra unui fapt umilitor. Vreau să fac o mică comparație între Moldova și Țara Românească", a spus prof.univ.dr. Mihai Cojocariu, prezentând o serie de mărturii din vreme: "La jumătatea sec. al XIX-lea, Moldova este o țară cultivată. Țara Românească, într-o proporție de mai mult de 50%, este un pustiu. Agricultura este mult mai avansată în Moldova decât în Țara Românească".
Moldova nu era sora săracă, sora fără zestre luată de milă. Situația era cu totul alta decât, poate, mai târziu, a punctat istoricul.
Ziua de 24 ianuarie a fost o sărbătoare care a și deranjat, ea fiind "exilată" și trecută în umbră ba de Carol I, care a stabilit ziua națională pe 10 mai, ba de Nicolae Ceaușescu.
"24 ianuarie a fost sărbătoare națională. Lucrurile s-au schimbat odată cu venirea lui Carol I. Nu doar Alexandru Ioan Cuza a fost exilat, ci și ziua de 24 ianuarie. Până la jubileul din 1909, când s-a produs dezghețul. Sub comuniști, 24 ianuarie a suferit din greu, era în umbra zilei de 26 ianuarie, ziua de naștere a lui Nicolae Ceaușescu", a rostit prof.univ.dr. Mihai Cojocariu.
Suntem datori să ne cunoaștem istoria. Pentru că numai astfel vom rămâne cu fruntea sus și vom ști să fim demni de fiecare dată când de la București ni se repetă obsesiv și umilitor că Moldova este ruda săracă, întreținută, needucată. "Unirea din 1859 a fost aproape exclusiv o operă moldovenească. Unirea din 1859 s-a făcut pe jertfa Moldovei", spune istoricul Mihai Cojocariu. Să nu uităm aceste cuvinte!
