Inepuizabil şi mirabil acest pământ al Botoşanilor! De ar fi fost numai Eminescu şi Enescu, de li s-ar fi alăturat acestora doar Luchian şi Iorga, de-ar fi existat doar sfinţii Paisie Olaru, Ilie Cleopa şi Ioan Hozevitul, şi ar fi fost de ajuns pentru a ne convinge că trăim pe un loc binecuvântat.

Fără îndoială, există o mândrie a locului, uneori o exagerare în a vorbi la superlativ despre un anume pământ. Posibil, iarăşi, ca un tărâm să se hrănească doar din mireasma trecutului, fără să recunoască prezentul decadent. Posibil, spunem.

Însă faptul că oameni mari, făuritori de istorie şi de vieţi, se nasc în continuare şi duc mai departe misiunea şi credinţa lor, demonstrează că ţinutul Botoşanilor nu a secat, dimpotrivă!    
 

Botoşăneni precum ALEXANDRU ZUB, IOAN CAPROSU, IOAN D. ADUMITRACESEI, GHEORGHE MOROSANU,    GHEORGHE CLIVETI, ADRIAN NECULAU, MIHAI ANASTASIEI, VIORICA VATAMANU, PETRONEL ZAHARIUC şi mulţi alţii ne dovedesc, iată, că încă există oameni care îşi merită trecutul!  

Vă prezentăm astăzi un istoric de seamă, Mihai Cojocariu, născut la 13 ianuarie 1952, în Hlipiceni, judeţul Botoşani.

Conferenţiar universitar, director al Departamentului Istorie în cadrul Universităţii "Al. Ioan Cuza" Iaşi. Un profesor despre care un student spune în cuvinte simple: "distinsul nostru profesor, conf. dr. Mihai Cojocariu, cunoscut pentru stilul său extraordinar de a povesti istoria, captivând şi auditorii care nu au o bază istorică" (Silvian Emanuel Man).

În anul 1975, Mihai Cojocariu a absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Istorie, Universitatea "Al.I.Cuza" Iaşi, devenind Doctor în istorie în anul 1992, cu teza "Constituirea, structura şi activitatea partidei naţionale (1856-1859)", sub conducerea ştiinţifică a ilustrului academician Gheorghe Platon, lucrare distinsă cu Premiul "Mihail Kogălniceanu" al Academiei Române.

Ocupă funcţia de secretar de redacţie (1985-1990) şi membru în comitetul de redacţie (1990-prezent) al Analelor Ştiinţifice ale Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi", Seria Istorie.

Este secretar ştiinţific al Consiliului Profesoral şi, din anul 1996, prodecan al Facultăţii de Istorie.

Publică numeroase lucrări (autor, coautor sau coordonator), printre care:

- "Zimbrul şi vulturul: cercetări privitoare la unirea Principatelor", Iaşi, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", 2010, 242 p.;
- "Partida naţională şi constituirea statului român (1856-1859)", Iaşi, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", 1995, 430 p.;
- "Istoria modernă a Europei şi Americii", I, Chişinău, 1995, 382 p. (coautor).
- "Universitatea din Iaşi 1860-1985. Pagini din istoria învăţământului românesc, Iaşi",
1987 (coord.);
- "Dezbateri istoriografice", I-VI, Iaşi, 1983-1987 (coord.);
- Al doilea proces de presă în Moldova: Jean Alexandre Vaillant împotriva redacţiei jurnalului "Steaua Dunării", în RIS, VIII-IX, 2003-2004, pp. 283-320.
- "Mihail Kogălniceanu în Adunarea ad-hoc a Moldovei (1857)", în vol. În honorem IOAN CAPROŞU. Studii de istorie, Iaşi, 2002, pp. 438-451;
- "Primul proces de presă în Moldova: Mihail Kogălniceanu împotriva lui Dimitrie Danu", în RIS, IV-VII, 1999-2002, pp. 52-71;
- "Istoria – o meditaţie asupra trecutului. Profesorului Vasile Cristian la a 65-a aniversare", Iaşi, 2001, 467 p. (coord.).
- "O lansare de carte în 1857: Manolachi Drăghici, Istoria Moldovei pe timp de 500 ani, în Istoria – o meditaţie asupra trecutului", Iaşi, 2001, pp. 307-320;
- "Problema evreiască în contextul luptei pentru unirea Principatelor", în ASUI, Istorie, Tomul XLVI-XLVII, 2000-2001, pp. 131-147;
- O "ipoteză nouă" privind dubla alegere ca domn a colonelului Alexandru Ioan Cuza, în  Itinerarii istoriografice. Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vîrstei de 65 de ani, Iaşi, 1996, pp. 439-448 ("ipoteza" masonică);
- Basarabia în contextul Unirii Principatelor, în vol. Probleme actuale ale istoriei
naţionale şi universale, Chişinău, 1992, pp. 236-245;
- Ştefan cel Mare în istoriografia română şi străină din secolul al XIX-lea.
Consideraţii preliminare, în Istorie şi civilizaţie. Profesorul C. Cihodaru la a 80-a aniversare, Iaşi, 1988, pp. 597-633;

Mihai Cojocariu, un profesor respectat nu doar datorită formaţiei sale ştiinţifice, nu doar pentru perseverenţă sau tenacitatea sa profesională. Un botoşănean care, alături de ceilalţi istorici, de pleiada de artişti, profesori sau sportivi de marcă, dă sens prezentului, dă nume locului de unde a plecat. Şi nu e puţin lucru! Avem exemple, avem motivaţia şi, de ce nu, datoria de a constribui la clădirea unui viitor pe măsură.  

Cu ocazia zilei de naştere, Ştiri Botoşani îi urează distinsului profesor Mihai Cojocariu La mulţi ani, sănătate sufletească şi trupească, linişte şi împliniri în activitatea profesională, dar şi în plan personal.