CLAUDIA CHIRAȘ: N-ai cum să joci oameni fără să cunoști oamenii!

"Un actor cu adevărat bun este, după cum spunea și profesorul meu, Marius Rogojinschi, un actor care poate face un rol mare dintr-o partitură mică", spune Claudia Chiraș.

CLAUDIA CHIRAȘ: N-ai cum să joci oameni fără să cunoști oamenii!

CLAUDIA CHIRAȘ
FOTO: cinemagia.ro

"Îmi petrec foarte mult timp analizând oamenii, înregistrând gesturi, atitudini, moduri de exprimare. Asta e una dintre cele mai plăcute senzații, atunci când joci. Să te lași purtat de personaj. E cel mai frumos mod în care poți să îl descoperi".

Născută pe 4 iunie 1990, la Botoșani. A copilărit la Stăuceni. Acolo, pe prispa casei, a dat primele spectacole. Mamă, când o să fiu mare o să viu vedetă și nu va mai trebui să muncești, se semețea copila și prispa se urieșea în lumina soarelui. A mers la școală la oraș: Liceul Pedagogic. O adolescentă rebelă îndrăgostită de muzică, dans, poezie. A ales teatrul. A primit aplauze, aprecieri, premii. A urmat masterul în Comunicare, la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București.

Astăzi joacă în teatrul independent, la Teatrul LUNI, din București, și la Teatrul FIX, din Iași, cu trupa"Frilensăr", și fiecare spectacol e o biruință în plus. În plus pe lângă o sumedenie de frumuseți care se oglindesc în ochii cu aer de primăvară timpurie.

A primit din partea publicului Premiul pentru cea mai bună actriță. Se întâmpla acum cinci ani, la Gala Tânărului Actor HOP. Tocmai absolvise Universitatea de Arte "George Enescu" Iaşi, Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, la clasa prof.univ. Mihaela Arsenescu Werner și Doru Aftanasiu.

Părăsise Botoșanii cu Premiul pentru interpretare, obținut în 2007 la Festivalul Lyceum, pentru rolul Clarice din piesa "Slugă la doi stăpâni", de Carlo Goldoni. Un an mai târziu câștiga Premiul pentru cea mai bună interpretare în rol feminin secundar, pentru rolul Divei din piesa "Paparazzi", de Matei Vișniec, la același festival. În 2010 juca Ilse, din piesa "Deșteptarea primăverii", de Frank Wedekind, la Ateneul Tătărași, rol ce îi aducea încă un Premiu pentru cea mai bună interpretare în rol feminin secundar.


Beatrice Soare, primul personaj de pe prispa casei din Stăuceni!

Oriunde ar purta-o pașii, rădăcinile Claudiei Chiraș rămân acolo, în Stăucenii de lângă oraș, unde talpa goală a copilei a simțit "acasa". "Niciodată nu mi-a fost rușine să spun că am copilărit la țară, tocmai pentru că am avut o copilărie minunată. Este nemaipomenit să locuiești la țară. Natura îți oferă tot felul de modalități să te joci cu imaginația, când ești un copil creativ. Am fost un copil fericit al anilor 90. Principala ocupație era joaca pe-afară, dar îmi plăcea foarte tare să citesc, să cânt, să dansez și să scriu poezii".

Tot acolo, la Stăuceni, s-a plămădit visul de a fi pe scenă! "Mi-am dorit foarte mult să fiu artistă, încă de mică. Prispa casei era scena mea, și numele meu de scenă, de la vremea respectivă, era "Beatrice Soare" (n-am nici o idee de ce alesesem să-mi schimb numele, dar se pare că îmi căutam personajul de pe atunci). Mai știu și că atunci cand mama era obosită, îi spuneam: “Lasă, mamă, că ajung eu vedetă și n-o să mai fie nevoie să muncești așa mult!” Acum, vedetă încă n-am ajuns, și mama încă muncește mult, dar artistă m-am facut!"

"Antrenamentul" de pe prispa casei avea să îi devină mai târziu baza pentru experiențele adolescenței. Liceul Pedagogic părea să fie locul potrivit pentru a deveni o artistă completă. Iubea muzica, iubea folclorul și dansurile populare. Pentru Claudia Chiraș, orice manifestare creativă era o provocare. Iar una dintre aceste provocări s-a împlinit mai târziu ca profesie.

"În clasa a IX-a am participat pentru prima oară la Festivalul "Lyceum", organizat de Casa Sindicatelor. Jucam într-un spectacol regizat de prof. Speranța Lemny și prof. Radu Gonciar. Am fost fascinată de senzațiile trăite în timpul repetițiilor și pe scenă și, deși pasiunea mea de pe atunci era muzica, mi-am îndreptat optiunile către teatru, definitiv. În al doilea an de Lyceum știam că facultatea pe care o voi urma va fi cea de actorie", mărturisește Claudia Chiraș.


"Să te lași purtat de personaj. E cel mai frumos mod în care poți să îl descoperi"

Un actor înseamnă un consum continuu de energie. De unde găsește Claudia Chiraș resurse pentru un nou rol, un nou spectacol? Mai exact, ce se află în spatele muncii de actor, care îi sunt bucuriile? "Eu încerc să nu uit niciodată că personajele pe care le creez sunt oameni. N-ai cum să joci oameni fără să cunoști oamenii. De aceea eu îmi petrec foarte mult timp analizând oamenii, înregistrând gesturi, atitudini, moduri de exprimare. Îmi creez un soi de "dosar" mental în care păstrez toate lucrurile pe care le-am considerat interesante la cei din jurul meu. De acolo îmi iau o parte din resurse. Apoi mă folosesc de tehnică și, de foarte multe ori, de intuiție. Asta e una dintre cele mai plăcute senzații, atunci când joci. Să te lași purtat de personaj. E cel mai frumos mod în care poți să îl descoperi".

Cum simte un actor că evoluează? "Aici nu cred că exista un răspuns standard. Poate fi multitudinea de roluri sau complexitatea acestora, desi, după părerea mea, un actor cu adevărat bun este, după cum spunea și profesorul meu, Marius Rogojinschi, un actor care poate face un rol mare dintr-o partitură mică".

A primit aplauze, premii! A trăit magia succesului, dar știe că cea mai corectă evaluare există acolo, în adâncul firesc al fiecărui actor. Și că, oricât de înălțătoare sunt aplauzele la un final de spectacol, munca nu se sfârșește niciodată. Se poate aplauda frenetic un spectacol prost și rata un spectacol bun din cauza unui public rece?, o întrebăm pe actrița premiată la HOP. Sunt aplauzele un criteriu, o garanție a unui succes? "Pot fi și nu pot fi. Să luăm ca exemplu aplauzele din picioare. Acest gest era considerat acum un timp ca fiind o ovație la adresa artiștilor și era folosit, în genere, atunci când actul artistic era într-adevăr extraordinar, dar, mai nou, mi se pare că și-a cam pierdut sensul. Am văzut săli de spectatori aplaudând în picioare la spectacole de duzină și spectacole foarte bune, aplaudate prea puțin".


"Atunci când alegi calea asta a actoriei, trebuie să-ți asumi niște riscuri"

În ce spectacole joacă acum? "Fac parte din trupa de teatru "Frilensăr", inițiată de Daniel Chirilă, la Iași, și care își desfășoară activitatea în Bucuresti, la Teatrul LUNI de la Greenhours. Acolo joc în Mălăieș în Călcăieș și ONCE UPON, două dintre cele 4 spectacole prezentate de Frilensăr bucurestenilor. Colaborez, însă, și cu Teatru FIX, din Iași, unde, odată la ceva timp, joc în spectacolul Dreaming România, laureat al primei editii a Festivalului Național de Teatru Independent".



Nu are un personaj favorit. "Dar îmi plac foarte mult clasicii. E o provocare să încerci oricare dintre personajele lui Shakespeare sau ale lui Goldoni".

Când pasiunea devine profesie, a munci înseamnă mai mult decât bani, profit, planuri în trăindul material cum ar fi rate la casă sau la mașină. Nu e ușor să fii actor în România. Iar actor în teatrul independent e ca și cum ai fi mereu în cursa lungă a competiției.

"Atunci când alegi calea asta a actoriei, trebuie să-ți asumi niște riscuri. Anual ies peste 100 de absolvenți de la toate facultățile de teatru din țară și competiția este foarte ridicată. Greutatea apare atunci când vine vorba de castinguri, cred eu. De foarte multe ori sunt zeci de actori care încearcă să obțina un singur rol. Mai există și problema artiștilor independenți, așa cum e și cazul meu. Ca independent nu e ușor să reziști financiar și de foarte multe ori trebuie să-ți găsești și alte modalități de a te întreține", spune Claudia Chiraș.

Scena din Botoșani poartă, în amintirile Claudiei Chiraș, arome adolescentine. Ar veni acasă, în fața publicului botoșănean, dacă i s-ar propune un rol? "Cu mare drag aș juca la Botoșani. De altfel, am avut ocazia să joc pe scena teatrului, la un moment dat, în liceu. Dar mi-ar face mare plăcere să mă reîntorc, de această dată ca actor profesionist".

 

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Botoșăneanul de la curtea Regelui. "Uite așa, am mers într-o mașină condusă de Regele României"

astăzi, 00:04
400

Vară, Iași, tei. Istorie. Pe Sărăriei, o poartă scârțâie scurt. Curgând semeață în verdele curat al curții, aleea care duce spre casă dezvăluie un om. De depart...

La mulți ani, cu reverență: Dionisie VITCU - 80!

Joi, 14 Decembrie 2017
670

Este unic, este inimitabil. Timbrul vocal al actorului plecat din Ibăneștii Botoșanii și-a făcut loc de multe decenii în tezaurul de aur al teatrului românesc. Anul acesta, Senatul UN...

O lume în care nevinovații mor. Vinovații pleacă pur și simplu!

Miercuri, 13 Decembrie 2017
548

I-am cunoscut în urmă cu vreo 15 ani, la un cenaclu în care sporovăiam poetic și ne zăpăceam orgoliile, ale lor adolescentine, ale mele așa-zis profesionale (sarcină de serviciu). V...