Filmul ”Nasty” va avea premiera de gală la Cinema Unirea Botoșani sâmbătă, 20 aprilie, de la 19:00, publicul având prilejul de a se întâlni și cu echipa care a lucrat la realizarea peliculei: regizorii Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu, Tudor D Popescu și producătorul Cosmin Hodor.

Ilie Năstase a dominat scena tenisului românesc și mondial în anii 70. Pe lângă talentul pur, sportivul s-a impus printr-un stil de joc electrizant, iar personalitatea sa excentrică și temperamentul vulcanic, adesea controversat, i-au adus o faimă aparte.

Fire explozivă, sportiv dotat cu un talent ieșit din comun, Ilie Năstase a revoluționat sportul alb cu aplombul unui veritabil rockstar.

Filmul ”Nasty” îmbină imagini de arhivă cu interviuri cu unii dintre cei mai cunoscuți sportivi din lume, precum Rafael Nadal, Björn Borg, Jimmy Connors, Nadia Comăneci sau Boris Becker.

Botoșănenii vor avea prilejul de a urmări sâmbătă, la Cinema Unirea, povestea unui personaj unic.

Înainte de proiecția de gală, l-am invitat pe Cristian Pascariu, unul dintre cei trei regizori, la o discuție despre ce a însemnat ”laboratorul” acestui documentar, despre ce presupune un film cu trei regizori și o conclucrare la nivel mondial.

Dar l-am provocat pe Cristian Pascariu și la o reîntoarcere în Botoșanii anilor 90, când copil fiind nu rata niciun film la fostul Cinema Classic din orașul natal.

(Regizorul Cristian Pascariu. Foto: Marian Adochiței)

”Botoșaniul are o alură aparte, stranie oarecum, dar te provoacă în mai multe feluri!”

-Domnule Cristian Pascariu, la sfârșitul acestei săptămâni veți reveni la Botoșani, în calitate de regizor al filmului ”Nasty”. Spun că veți reveni pentru că - poate nu multă lume știe - sunteți născut în acest oraș. În urmă cu ceva vreme vorbeați despre Botoșani că fiind un adevărat centru cultural. Vă mențineți și astăzi acea impresie?

-Nu am mai fost de mult în Botoșani. Consider că a fost un loc foarte bun de plecare pentru un tânăr dornic și pasionat de artă. Orașul Botoșani oferă multe oportunități din acest punct de vedere. Sper că mai există și astăzi teatru, filarmonică, teatrul de păpuși și tot ceea ce aveam eu când eram mic. În continuare susțin cele spuse atunci. Eu mă bucur că m-am născut într-un oraș mai mic, în special Botoșaniul, care are o alură aparte, stranie oarecum, dar care te provoacă în mai multe feluri. Și cred că acest lucru este foarte potrivit pentru un artist.

-Cu toate acestea, spuneați tot dvs., Botoșaniul este un punct de plecare intelectual perfect pentru un tânăr, ”însă pentru a evolua este necesar să pleci într-un oraș mai dezvoltat”…

-Așa este! Ca tânăr, să crești în Botoșani până la 18 ani este un avantaj. Orașul fiind mai mic ai anumite libertăți. Dar, pentru a te dezvolta, în continuare cred că este nevoie de un oraș mare, de un oraș universitar, în special în zona filmului, a artelor, unde este nevoie de colaborare și este nevoie de inspirație. Botoșaniul oferă aceste lucruri, dar până la un punct. Și într-un fel cred că și România oferă aceste lucruri, tot până la un punct, și de aceea este nevoie pentru un artist să călătorească cât mai mult nu doar în România, ci și în afara țării, iar dacă are posibilități chiar și în afara Europei.

-Să ne îndreptăm către regie, pentru a ne apropia de motivul revenirii dvs. la Botoșani. Primul gând pentru regia de film s-a născut la fostul Cinema Classic din Botoșani, pe care îl frecventați foarte des în vremea copilăriei. Este posibil ca la 14 ani, într-un orășel din România, un copil să viseze să devină regizor?

-Cred că aveam mai puțin de 14 ani. Era 1994, cred, când am văzut ”Forrest Gump” prima dată. Aveam 7 ani. Evident, nu știam atunci ce înseamnă regia, dar eram extrem de fascinat de filme. Ai mei mă duceau la cinema foarte des când eram mic, am văzut foarte multe filme. Acel Cinema Classic  - și în special ”Forrest Gump” - mi-a rămas în minte. Nu știam ce înseamnă regie, nu știam cum e să fii povestitor sau scenarist, dar microbul a intrat! Abia mai târziu, în clasa a IX-a, am învățat ce înseamnă regie și cum are loc tot acest proces și așa am început să fac pași în această direcție.

”E ca și cum am avea mii de cuvinte noi despre Ilie Năstase…”

-Drumul de la ”Bețișoare rock n'roll” (2010) la ”Nasty” și relația cu regizorul Tudor Giurgiu…

-”Bețișoare rock n'roll” a fost filmul meu de licență, care a fost selectat la Abu Dhabi Film Festival, dar prezentat și la TIFF, fiind la acea vreme primul film realizat complet în Cluj-Napoca şi cu actori clujeni. Atunci l-am cunoscut pe Tudor Giurgiu, co-regizorul filmului ”Nasty”. După ce am terminat acel film (”Bețișoare rock n'roll”) am putut să mă numesc regizor, până atunci nu aveam curaj.

(Lansarea filmului ”Nasty” la București)

-Tot pe atunci spuneați: ”Vreau să fac filme. Vreau să îmi aduc contribuția la sfera cinematografică mondială”. Iată că în acest moment chiar vă aflați într-o „sferă cinematografică mondială” cu filmul despre Ilie Năstase, o producție de o anvergură internațională. Un film la care au lucrat trei regizori: Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu. Este mai puțin obișnuit ca un film să fie realizat de trei regizori…

-(Râde) Da, este mai puțin obișnuit! Râd pentru că este o întrebare pe care o primim foarte des. Nu m-am gândit foarte mult la asta până când a început presa să mă întrebe. Colaborarea dintre noi a funcționat foarte bine. Este un proiect extrem de complex, am avut interviuri în toată lumea, am avut sute de ore de arhive, mii de fișiere, de căutat în diverse locuri. Am luat arhive din Suedia, Argentina, SUA, India, Germania, Franța. Complexitatea proiectului este atât de mare încât nu cred că este ceva neobișnuit faptul că au fost trei regizori care au lucrat creativ la el… De multe ori ne completam, uneori avea Tudor o idee sau aveam eu o idee… A fost o colaborare foarte plăcută, mai ales că o bună parte am petrecut-o la montaj, și acolo a fost proiectul de creație. E ca și cum am avea mii de cuvinte noi despre Ilie Năstase și încercam să asamblăm acest puzzle. Dacă am putea păstra comparația asta: la un puzzle cu o mie de piese, dacă sunt mai mulți oameni e mai ușor de făcut.

”Își vor reaminti talentul extraordinar pe care îl avea și în continuare îl are Ilie!”

-Înainte de filmul ”Nasty” a existat un scenariu despre Ilie Năstase în sertarele dvs. A contat acest lucru în cooptarea dvs. în proiect?

-A fost mai mult un exercițiu pentru mine, e mult spus scenariu. Câteodată noi, ca artiști, ne mai jucăm… Nu era nimic concret. Voiam să lucrez la un proiect biografic, am dat peste cartea lui Ilie Năstase și așa a apărut o încercare de scenariu. Am discutat și cu Tudor Giurgiu despre acest lucru, a fost mai degrabă o discuție amicală atunci. Când ne-am întâlnit în 2020 eu lucram deja cu Tudor Giurgiu de ceva timp, lucrasem la proiectul meu de debut cu casa lui de producție. Faptul că lucram deja împreună cu Tudor sigur a contat, faptul că aveam colaborări anterioare.

-Filmul ”Nasty” acoperă, în special, anul 1972 din viața și cariera lui Ilie Năstase, un an care îl definește cel mai bine. În 1973 era declarat Numărul 1 mondial. Asta înseamnă, să spunem, cu vreo 15 ani înainte ca dvs. să vă nașteți, fapt care vă situează, cumva, între generații. Pe de o parte generația lui Ilie Năstase, pe de altă parte cea a celor foarte tineri, care poate că nici nu au auzit de Ilie Năstase. Ce credeți că va aduce acest film pentru toate cele trei generații?

-Cei care și-l amintesc pe Ilie jucând se vor bucura în mod extraordinar, pentru că vor avea ocazia să vadă niște imagini pe care cu siguranță nu aveau cum să le vadă în România comunistă. Îl vor vedea pe Ilie într-o ipostază necenzurată, într-o ipostază sinceră. Da, își vor reaminti talentul extraordinar pe care îl avea și în continuare îl are Ilie. Iar generația tânără… Cred că cei tineri vor spune: Nu am știut niciodată cât de tare este Ilie! Cu siguranță nu se vor plictisi la acest film, deoarece te ține în suspans. Este atât de incitant personajul și omul Ilie Năstase, încât nu ai cum să te plictisești la acest documentar. Dacă ar fi să mă plasez în generația de mijloc, eu cred că am reușit să facem – noi trei – un proiect care este pentru toată lumea. Și pentru cei care îl iubesc pe Ilie Năstase, care l-au văzut pe Ilie Năstase, și pentru cei care nu îl apreciază pe Ilie Năstase pentru că a făcut anumite lucruri în ultima perioadă, dar și pentru cei care nu l-au cunoscut și nu îl cunosc deloc. O să descopere o nouă lume a tenisului și o lume a unui om fascinant!

-Biografiile în cinematografie reprezintă un capitol la care România suferă. Odată cu apariția lui ”Nasty” s-a spus deseori că nu există astfel de filme și despre Nadia, despre Hagi, aș adăuga că nici pelicule despre mari oameni, pornind de la Eminescu sau Brâncuși. Este o scăpare a cinematografiei românești, credeți că vor urma și astfel de proiecte?

-Nu știu dacă vor urma sau nu, dar cu siguranță ”Nasty” va inspira în zona aceasta a creatorilor, a artiștilor. S-ar putea ca ”Nasty” să deschidă niște drumuri, la fel cum a deschis și a schimbat și Ilie Năstase niște lucruri.

-O provocare care rămâne deschisă.

-Exact!

(Echipa filmului care va fi prezentă la premiera de gală de la Cinema Unirea Botoșani)