"Ai avut dreptate. Arta are ce căuta la Botoşani!" Ziua Mondială a Teatrului, o coborâre în istorie

"Există aci, în acest oraş din nordul Moldovei, o societate aleasă de suflete luminoase, fără de care arta n-ar putea trăi".

"Ai avut dreptate. Arta are ce căuta la Botoşani!" Ziua Mondială a Teatrului, o coborâre în istorie

27 martie. Ziua Mondială a Teatrului. O sărbătoare creată de Institutul Internaţional de Teatru, în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena. A fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris.

Au trecut de atunci 55 de ani. În fiecare an din cei 55, pe 27 martie, artişti şi public celebrează Teatrul! Vă propunem, astăzi, o coborâre și mai abruptă pe scara istoriei.

Pentru că, la Botoșani, Ziua Mondială a Teatrului sfredelește și arde parcă. Un teatru-stafie în mijlocul târgului este imaginea care doare. Neputință sau încurcate ițe ale birocrației, nepricepere sau ignoranță, frecuș politic sau nepreocupare… Cine mai pricepe ce se întâmplă cu una dintre cele mai frumoase altădată clădiri, Teatrul Mihai Eminescu?

Într-un timp al clipei-glorioase, indiferent că ea, clipa, se consumă pe scenele improvizate din săli polivalente, mall-uri sau piețe-repede-aducătoare-de-voturi, într-o lume a sfintei superficialități cu rang de ministru, a vorbi despre trebuința unui teatru e ca și cum am striga în pustiu. Și totuși, nu vom pune stavilă strigătului!

27 martie este un moment potrivit, spuneam, pentru o coborâre în istorie. O treaptă de un secol pe această scară ne va oferi, poate, motivul pentru a spera că nu e totul pierdut. Că merităm mai mult decât se străduiesc mai-marii și mai-micii să ne convingă.

În urmă cu 105 ani, pe 23 septembrie, începea la Botoșani construcția clădirii Teatrului Eminescu. Este ziua în care se punea piatra de temelie. Lucrările de construcţie au fost executate după planurile şi sub conducerea directă a arhitectului Grigore Cerchez. Au durat doi ani şi trei luni. Pe 21 decembrie 1914 avea loc inaugurarea acestui templu al artei botoșănene.

În 1915, în luna martie, apare numărul festiv al revistei "Teatrul Eminescu". Număr unic, editat la Botoșani, al cărui conținut este păstrat astăzi grație lucrării "Istoria Teatrului la Botoșani", de Ștefan Cervatiuc. Printre paginile acestei reviste aniversare din martie 1915, cuvintele semnate de un gazetar bucureștean sunt nu doar impresionante prin mesaj, ci mai ales înălțătoare prin prisma istoriei, încurajatoare și dătătoare de mândrie. Leontin Iliescu a avut curajul de a rosti cuvinte ca acestea, ce astăzi ar uimi o lume întreagă: "Cât n-ar da Capitala noastră să aibă o asemenea bijuterie, cel puţin ca exterior!".

Vom reda fragmente din acest articol semnat de Leontin Iliescu în 1915, dedicat inaugurării Teatrului Eminescu la Botoșani:

"Ca profesionist al ziarismului am cercetat multe târguri din Moldova, capitale judeţene şi mărunte şi mai mari, dar n-am înţeles nici unde ca aci, sufletul omenesc, care închină ceva din esenţa lui şi artei".

"Botoşănenii mi-au părut admirabili, cu toate că-i cunosc atât de puţin. Ştiam un lucru: toţi artiştii cari au pribegit prin ţară în căutarea norocului lor, actori de provincie ca şi ilustraţiuni ale scenelor mari, celebrităţi muzicale, ca şi concertişti de seamă, au găsit pururi o bună primire la Botoşani. Există aci, în acest oraş din nordul Moldovei, o societate aleasă de suflete luminoase, fără de care arta n-ar putea trăi".

"De pildă o părere – îmi iau îngăduiala s-o formulez, – o sală a acestui teatru ar putea fi păstrată pentru expoziţiunile artistice, pentru creiarea unui salon al artelor plastice, dacă nu la înălţimea expoziţiilor mari, ceia ce nu e de pretins, dar la înălţimea unei modestii inteligente. Pictorii şi sculptorii noştri, tineri sau bătrâni din Bucureşti ca şi de la Iaşi ar veni să expună aici şi s-ar forma astfel o metropolă artistică în nordul Moldovei, în care s-ar concentra toate manifestaţiunile frumosului nostru artistic.
Iată chemarea pe care cred că o are Teatrul Eminescu. În jurul său va strânge pleiada oamenilor buni din oraş. Resentimentele inerente oricărei colectivităţi omeneşti se vor nivela, – pe cât omeneşte posibil, – munca comună în jurul aceluiaşi drapel va da roadele care vor regenera şi dincolo de Botoşani, spre cele patru puncte cardinale".

"Aşa am priceput lumea din Botoşani, chiar atunci când mi se vorbea de ea la Bucureşti".

"Poate astfel se explică pentru ce, când un pictor din teatru sau muzicant mă întrebă dacă în provincie ar avea noroc, eu îi spuneam cu un fel de convingere filosofică:
– Du-te la Botoşani!....
Prietenul meu, neîncrezător la început, mă revedea după un timp şi strîngându-mi mâna îmi spunea: "Ai avut dreptate. Arta are ce căuta la Botoşani". Eu, unul, sunt bucuros că, – adus în treacăt pe aci, – cercetările făcute de departe, mi le-am unificat pe deplin acum şi aci, în realitatea corespunzătoare acestor constatări".

 

Mesajul zilei de astăzi: "Faceţi loc teatrului!"

În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate din lumea teatrului sau din alt domeniu al culturii este invitată să-şi exprime gândurile legate de acest eveniment, într-un Mesaj internaţional care se difuzează în lumea întreagă, în zeci de limbi.

Anul acesta, Mesajul internaţional este semnat Isabelle Huppert, actriţă franceză care a apărut în peste 100 de filme şi producţii ale televiziunii, încă din 1971.

Din acest mesaj adresat iubitorilor teatrului în anul 2017, finalul vine să (re)facă o tainică legătură cu scrierile din urmă cu mai bine de 100 de ani, ale gazetarului bucureștean:

"Pentru mine, teatrul este celălalt, este dialogul, este absenţa urii. Prietenia între popoare – nu prea ştiu ce vrea să însemne asta, dar cred în comunitate, în prietenia între actori şi spectatori, în unirea tuturor celor pe care-i reuneşte teatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, cei care îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, cei care îl interpretează, cei care îl fac, cei care merg la el. Teatrul ne apără, ne adăposteşte… Chiar cred că ne iubeşte… atât cât îl iubim… Mi-aduc aminte de un bătrân regizor tehnic de modă veche, care, înainte de ridicarea cortinei, în culise, spunea în fiecare seară, cu voce fermă: "Faceţi loc teatrului!" Acesta va fi cuvântul de încheiere. Mulţumesc", spune Isabelle Huppert.


La mulți ani, actori Dumneavoastră! La mulți ani, public iubitor de teatru! Aniversarea din 2018 să fie una a normalității, a bucuriei artistice. Merităm să fim din nou ce am fost, chiar mai mult decât atât. Istoria ne obligă!

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

De Ziua Teatrului: Actrița Mihaela Ștempel împlinește 60 de ani! (Foto, Video)

Miercuri, 27 Martie 2024
275

"Dacă adunăm pe 1 cu 1, care 1 se adună cu celălalt? Care unu se transformă în 2?", se întreba Constantin Noica, într-o pură mirare filosofică. Dacă adunăm 1 Păpu...

Ce a apărut la magazinul în care a lucrat Mihaela, femeia omorâtă de soț în scara blocului!

Luni, 25 Martie 2024
2484

Omorâtă în scara blocului de partenerul de viațăMihaela a murit săptămâna trecută, fiind omorâtă în scara blocului de către soțul ei, chiar dacă pe numele a...

Vlad Ivanov și Șerban Lazarovici la Botoșani. ”Metronom” sau despre exorcizarea durerilor sufletești printr-un act artistic

Luni, 25 Martie 2024
502

Vlad Ivanov și Șerban Lazarovici au fost prezenți la proiecția specială a filmului ”Metronom”, pelicula premiată în 2022 la Festivalul de la Cannes.   Evenimentul...