Povești la cafea: Păcat că în școli punem Iubirea la colț!

L-am cunoscut într-o zi, în școala lui. Era într-o foială sufletească pe care o percepi de la prima atingere. Îl simți foșnind din toate gândurile, de parcă acolo, înlăuntrul lui, se zbat să iasă la lumină toate cele ale vieții pe care ea, viața, nu i le-a îndurat. A venit la mine cu două desene pe A4, în creion. Le-am făcut pentru dumneavoastră, zice. Îl îmbrățișez și mâinile-i se sfiesc brusc, întrebătoare și tremurânde. Mi-a pregătit un cântec, îmi spune doamna și el începe să cânte. E un cântec de Crăciun, e prima dată când îl cântă așa, pe bune. Vocea mă prinde într-o uimire din care nici nu mă străduiesc să fug. E ceva ce te ține în lacrimă, dar emoția vine din vocea lui, din liniștea cu care cântă afundând amândouă mâinile în buzunarele pantalonilor. E cel mai frumos cadou pe care îl primesc. Parcă cineva mi-ar pune în palmă un suflet și îmi zice: uite, așa-i că nu ai văzut niciodată, până acum, cum arată o pasăre?

 

Termină de cântat și adună aplauze. Primește și îmbrățișări. Oferă și el mângâieri fugare, drept mulțumire pentru aplauze.

Aflu că e nou în școală. Venit/mutat disciplinar dintr-o școală unde a speriat și a îngrozit profesori și elevi deopotrivă. Unde a urlat, a strivit, a distrus. Aici cântă și desenează. Îl privesc și văd un copil care ar zgâria pământul după o inimă deschisă. Prinde mâna doamnei și răstoarnă din zâmbet o tonă de fericire. E șeful clasei, îmi spune doamna zâmbind. E cel mai cuminte copil, nu-i așa?, se întoarce spre el și confirmarea vine din bucuria cuibărită în privire.

În drum spre casă mă întreb dacă Dumnezeu a știut ce face când ne-a lăsat Iubirea atât de la îndemână, nesfârșită, inepuizabilă. Și că e păcat că în școli punem Iubirea la colț și lucrăm mai mult cu statistici, hârtii, studii, programe de tot felul.

Privesc cele două desene. Înainte de a ieși pe ușa clasei, a venit la mine și mi-a spus serios: Să știți că într-o zi veți pierde aceste desene. Nu o să mă supăr. Sunt niște hârtii. Dar ce este pe ele, ce am desenat eu acolo, o să rămână mereu în sufletul dumneavoastră!

 


 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

VIDEO - Ing. Andrei-Cristian Bucșă: ”Sunt dependent de jocuri de noroc în abstinență și recuperare de opt ani, opt luni și șapte zile astăzi”. Despre lupta cu adicțiile și ieșirea din prăpastia dependenței!

Saturday, 7 March 2026

Pentru prima dată în România, într-o societate profund afectată de dependențele care fac ravagii nu doar în rândul adulților, cât și al adolescenților, primar...

S-a stins din viață un fost dirijor al Filarmonicii Botoșani! - FOTO, VIDEO

Thursday, 5 March 2026

S-a stins din viață dirijorul Mihail Secikin, cel care a activat pe scena Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani începând cu stagiunea 2001/2002. Colectivul Filarmonicii N...

110 ani de la nașterea lui Nicolae Tomaziu, botoșăneanul care a trecut prin două războaie mondiale şi şapte ani de temniţă grea sub comuniști!

Saturday, 28 February 2026

Nicolae Tomaziu s-a născut pe 28 februarie 1916, în comuna Păltiniş, judeţul Botoşani, și s-a stins din viață în ziua de 26 octombrie 2017, la vârsta de 101 ani. Mama Finaret...