Povești la cafea: Păcat că în școli punem Iubirea la colț!

L-am cunoscut într-o zi, în școala lui. Era într-o foială sufletească pe care o percepi de la prima atingere. Îl simți foșnind din toate gândurile, de parcă acolo, înlăuntrul lui, se zbat să iasă la lumină toate cele ale vieții pe care ea, viața, nu i le-a îndurat. A venit la mine cu două desene pe A4, în creion. Le-am făcut pentru dumneavoastră, zice. Îl îmbrățișez și mâinile-i se sfiesc brusc, întrebătoare și tremurânde. Mi-a pregătit un cântec, îmi spune doamna și el începe să cânte. E un cântec de Crăciun, e prima dată când îl cântă așa, pe bune. Vocea mă prinde într-o uimire din care nici nu mă străduiesc să fug. E ceva ce te ține în lacrimă, dar emoția vine din vocea lui, din liniștea cu care cântă afundând amândouă mâinile în buzunarele pantalonilor. E cel mai frumos cadou pe care îl primesc. Parcă cineva mi-ar pune în palmă un suflet și îmi zice: uite, așa-i că nu ai văzut niciodată, până acum, cum arată o pasăre?

 

Termină de cântat și adună aplauze. Primește și îmbrățișări. Oferă și el mângâieri fugare, drept mulțumire pentru aplauze.

Aflu că e nou în școală. Venit/mutat disciplinar dintr-o școală unde a speriat și a îngrozit profesori și elevi deopotrivă. Unde a urlat, a strivit, a distrus. Aici cântă și desenează. Îl privesc și văd un copil care ar zgâria pământul după o inimă deschisă. Prinde mâna doamnei și răstoarnă din zâmbet o tonă de fericire. E șeful clasei, îmi spune doamna zâmbind. E cel mai cuminte copil, nu-i așa?, se întoarce spre el și confirmarea vine din bucuria cuibărită în privire.

În drum spre casă mă întreb dacă Dumnezeu a știut ce face când ne-a lăsat Iubirea atât de la îndemână, nesfârșită, inepuizabilă. Și că e păcat că în școli punem Iubirea la colț și lucrăm mai mult cu statistici, hârtii, studii, programe de tot felul.

Privesc cele două desene. Înainte de a ieși pe ușa clasei, a venit la mine și mi-a spus serios: Să știți că într-o zi veți pierde aceste desene. Nu o să mă supăr. Sunt niște hârtii. Dar ce este pe ele, ce am desenat eu acolo, o să rămână mereu în sufletul dumneavoastră!

 


 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Tudor Giurgiu invită botoșănenii la Cinema Unirea: ”Pădurea de molizi”, o poveste cutremurătoare care merită cunoscută!

Friday, 10 October 2025

Un film inspirat din evenimentele tragice din primăvara anului 1941, când 2000 de români din Bucovina de Nord, ocupată de URSS, au fost uciși la Fântâna Albă.Filmul dezvăl...

Cristian STĂNCESCU - Despre Botoșaniul cu oameni

Thursday, 9 October 2025

Botoșaniul este un oraș mic și cochet, lipsit de forfota culturală sau economică din marile metropole, lipsit și de efervescența universitară care face să palpite, de pildă, Iașul, Clujul s...

Theodor Șoptelea vine la Botoșani cu ”Gașca de la Drept”: ”Salut, public din Botoșani! Abia aștept să ne vedem la Cinema Unirea!”

Sunday, 5 October 2025

Cinema Unirea Botoșani va găzdui pe 9 octombrie premiera filmului ”Gașca de la Drept”, un film care prezintă poveste a 7 studenți care se confruntă cu diverse situații limită, fiin...