Prima atestare documentară a satului Drăgușeni datează din anul 1491 (6999 de la Facerea Lumii), într-un uric emis de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, prin care așezarea era dăruită unei slugi credincioase a domnitorului, Balșe.
Acest document confirmă însă existența satului cu mult înainte de această dată.
De-a lungul veacurilor, numele localității apare frecvent în izvoarele istorice referitoare la proprietăți și litigii funciare, până în anul 1864, când „Legea Rurală” a desființat clăcașia și a consfințit împroprietărirea țăranilor cu pământul pe care îl munceau de generații.
Locuitorii din Drăgușeni au răspuns întotdeauna chemării neamului românesc, participând la Războiul de Independență din 1877, la Răscoala din 1907, precum și la cele două războaie mondiale, informează Asociația Națională Cultul Eroilor "Regina Maria" Filiala Iași.
Printre familiile care și-au adus jertfa de sânge pentru apărarea și întregirea țării s-a aflat și familia Cobuz.
Primul erou cunoscut al acestei familii este soldatul Vasile Cobuz, care și-a jertfit viața în timpul Primului Război Mondial (1916–1918).
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, odată cu mobilizarea generală și participarea României la conflict, numeroși fii ai satului au plecat pe front. Printre cei căzuți în luptele purtate pe Frontul de Est se numără și caporalul Teodor C. Cobuz și soldatul Gheorghe I. Cobuz.
Mobilizat încă din noaptea de 21/22 iunie 1941 într-un batalion de infanterie, soldatul Gheorghe Cobuz și-a găsit sfârșitul în primele confruntări cu forțele sovietice, familia primind ulterior vestea dureroasă a sacrificiului său.
Printre cei care au supraviețuit războiului s-au numărat Dumitru Cobuz și Constantin Cobuz.
La numai 23 de ani, Dumitru Cobuz a fost mobilizat în cadrul Armatei 1 Române. Încadrat în aviația militară, a participat la operațiunile desfășurate în estul țării, trăind momente istorice importante ale campaniei militare.
Fratele său, Constantin Cobuz, mezinul familiei Maranda și Iancu Cobuz, a fost încorporat la 1 aprilie 1943 în cadrul vestitei Flotile 3 Vânătoare. Timp de trei ani, între 1943 și 1946, a servit cu onoare sub Drapelul României, participând la apărarea aeroportului Galați și, după 23 august 1944, la operațiunile militare desfășurate pentru eliberarea teritoriului național. Pentru meritele sale deosebite a fost avansat succesiv până la gradul de căpitan în retragere și decorat cu medalia „Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial 1941–1945”.
După război, Constantin Cobuz s-a căsătorit cu Georgeta Agheorghesei din Zvoriștea, județul Suceava, întemeind o familie numeroasă și respectată, cu opt copii: Eugen, Augustina, Maricel, Alexandru, Corneliu, Romel, Cezar și încă o fiică ce a purtat numele Augustina.
Un alt fiu vrednic al satului a fost Gheorghe Brai, care a făcut parte din Regimentul 8 Vânători. Acesta a participat la acțiuni militare pe front în perioada 26 iunie – 1 noiembrie 1941, iar ulterior a fost din nou concentrat între 14 ianuarie și 20 noiembrie 1944, luând parte la operațiunile desfășurate după 23 august 1944.
Ca o recunoaștere a serviciului său militar și a meritelor dobândite în timpul războiului, Ministerul Apărării Naționale i-a acordat, în anul 1995, gradul de sergent-major în retragere.
„Am așternut aceste rânduri spre cinstirea eroilor satului Drăgușeni, a familiei Cobuz și a tuturor celor care au luptat sub Drapelul României pentru libertatea, independența și demnitatea neamului nostru. Veșnică pomenire tuturor eroilor care și-au jertfit viața pentru Patrie! Faptele lor vor rămâne înscrise pentru totdeauna în memoria neamului românesc și în inimile generațiilor viitoare”, transmit reprezentanții Asociației Naționale Cultul Eroilor "Regina Maria" Filiala Iași.
Foto: Asociația Națională Cultul Eroilor "Regina Maria" Filiala Iași