Ce fel de cetățeni vrem să formăm, se întreba José Saramago într-un text poate puțin prea dur, scris în 2008, dar care ar trebui să dea fiori multora, începând cu guvernele și terminând cu fiecare dintre noi.
"Trăim într-o societate care se pare că a transformat violența într-un sistem de relații. Agresivitatea inerentă speciei noastre, pe care, mai demult, am crezut că o putem controla prin educație, a erupt cu brutalitate din adâncuri în ultimii douăzeci de ani, manifestându-se în tot spațiul social, stimulată prin modalități de a petrece tipul liber care au întors spatele simplului hedonism, pentru a se preschimba în agenți care condiționează însăși mentalitatea consumatorului: televiziunea, în primul rând, unde imitațiile de sânge, tot mai perfecte, țâșnesc din abundență la orice oră din zi și din noapte, jocurile video care sunt ca niște ghiduri ale utilizatorului pentru a dobândi intoleranța și cruzimea perfecte, și pentru că toate au legătură unele cu altele, avalanșele de publicitate pentru serviciile erotice pe care ziarele, inclusiv cele mai răsărite, le primesc cu brațele deschise, pe când în paginile serioase (oare e vreuna?) abundă în mod ipocrit lecțiile de bună conduită în societate.
Exagerez? Explicați-mi atunci cum am ajuns în situația în care multor părinți le e teamă de fiii lor, de acei simpatici adolescenți, speranțe ale zilei de mâine, pentru care un "nu" al tatălui sau al mamei, obosiți de cerințe iraționale, declanșează instantaneu o avalanșă de insulte, umilințe și agresiuni. Fizice, să fie clar. Mulți dintre părinți îi au pe cei mai răi dintre dușmanii lor acasă: sunt propriii lor copii".
Sunt cuvintele lui José Saramago, în "Dușmanii de acasă". Asta scria pe 2 octombrie 2008. Saramago a murit pe 18 iunie 2010, la vârsta de 88 de ani.
După 17 ani, cuvintele lui José Saramago reflectă o observație profundă asupra stării societății contemporane. Într-o lume în care violența pare să fi devenit un element normalizat, Saramago ne arată că, în ciuda eforturilor anterioare de a controla aceste impulsuri prin educație, agresivitatea inerentă speciei umane a ieșit la suprafață cu o intensitate alarmantă.
Este momentul să privim mai apăsat și către relația dintre consumul de media și formarea mentalității colective. Televiziunea, jocurile video și publicitatea devin instrumente care nu doar că promovează violența, dar și contribuie la desensibilizarea societății față de aceasta. Saramago subliniază cum aceste forme de divertisment nu doar că oferă o evadare din realitate, ci și modelează comportamentele și atitudinile, transformându-le în norme acceptate.
Da, se spune deseori că, în timp ce ziarele și alte publicații promovează servicii erotice și conținut violent, ele se prezintă, în același timp, ca fiind purtătoare ale unor valori morale și etice. Această contradicție evidențiază o disonanță între ceea ce se predică și ceea ce se practică, sugerând o societate care se îndepărtează de principiile fundamentale ale bunului simț și ale respectului reciproc.
Avem nevoie de o întoarcere la valori. Iar Saramago ne provoacă să reflectăm asupra modului în care violența a devenit o parte integrantă a vieții noastre cotidiene și asupra responsabilității pe care o avem în a ne educa și a ne forma valorile într-o lume care, din ce în ce mai mult, pare să glorifice agresivitatea. Să ne întrebăm cum putem contracara aceste tendințe și să promovăm o cultură a empatiei și a respectului. Doar să ne întrebăm și deja suntem pe drumul cel bun!
