Considerate ca înfometări absolut necesare, bine gândite şi organizate pe perioade limitate, posturile alimentare pot avea fie un caracter total (postul negru, în care se acceptă numai consumul de apă), fie un caracter parţial (în care se elimină anumite alimente "de dulce", mai greu digerabile).
Ca formă intermediară de post cu lungă durată este "postul uscat", în care se acceptă consumul spre seară numai a mâncărurilor uscate, fără untdelemn, respectiv pâine cu apă, fructe uscate şi seminţe uscate. Aceste posturi de lungă durată ar putea fi întrerupte doar la anumite sărbători religioase, prin dezlegări la peşte, icre, untdelemn şi vin (harţi).
Suntem datori să subliniem simptomele care pot să apară la persoanele ce adoptă postul alimentar total, dar care nu au un organism suficient de puternic, astfel încât să poată rezista cerinţelor postului.
În primele zile se resimt senzaţii puternice de foame, eventual dureri de cap, vertij, insomnii şi greţuri, mai rar întâlnite la femei decât la bărbaţi. În continuare apare o scădere progresivă a forţei musculare, stări de somnolenţă, constipaţii, diminuarea accentuată a diurezei şi reducerea substanţială a randamentului în activitatea fizică şi intelectuală. Din aceste considerente sunt scutiţi de post negru“ copiii, lăuzele, convalescenţii după operaţii sau bolnavii cronici.
În afara perioadelor lungi de post stabilite prin calendarul creştin, se recomandă respectarea unor posturi de scurtă durată în tot restul anului, măcar 2 zile pe săptămână (miercurea şi vinerea). În aceste zile se va reduce raţia zilnică de mâncare, fără a suferi de foame. În locul bucatelor "de dulce" se vor consuma multe legume şi fructe (ex. mere rase), alături de fulgi de porumb sau de ovăz. Dacă pe parcursul zilei apare senzaţia de foame se vor bea ceaiuri (infuzii neîndulcite) de sânziene, gălbenele, roiniţă şi coada şoricelului. În aceste zile săptămânale de post ne vom simţi mult mai bine, mai mobili, sănătoşi, energici şi cu mintea limpede, cu condiţia de a evita eforturile fizice şi intelectuale exagerate.
Postul scapă organismul de toxinele nocive
Din punct de vedere medical, posturile vin, frecvent, după o alimentaţie necorespunzătoare, adesea excesiv carnară, asigurând o curăţire (depurare) a corpului de impurităţile, grăsimile şi toxinele care se acumulează, treptat, în ficat, rinichi şi, mai ales, în colon unde blochează procesele de autoînnoire permanentă.
Carnea consumată în exces, în timpul iernii, devine o otravă pentru organism. Cine mănâncă multă carne trăieşte puţin sau se îmbolnăveşte de multe afecţiuni grave, întrucât componentele din carne se digeră greu şi rămân mult timp în stomac şi intestine. Efecte similare au şi grăsimile animale, mezelurile (cu conservant - glutamat de sodiu), şunca, afumăturile, vânatul şi untul. Alimentele de tip "fast-food", "hot-dog", conservanţii şi aditivii alimentari măresc, în mod semnificativ, incidenţa cancerelor digestive. Această alimentaţie greoaie, într-o perioadă cu consum energetic redus, slăbeşte organismul care devine obosit, uzat, incapabil să asimileze corect hrana. Chiar şi unele margarine sunt periculoase, din cauza conţinutului ridicat în grăsimi sintetice, care nu pot fi "arse" de organism. Acestea au în componenţa lor o serie de aditivi alimentari simbolizaţi prin litera E, unele având efecte cancerigene, provocând, îndeosebi, cancere gastrice.
Consumul zilnic de alimente gătite sau conserve poate duce la degenerarea celulelor, apariţia ridurilor, pielea devine flască, se instalează durerile artrozice la încheieturi şi se grăbeşte îmbătrânirea generală.
Pâinea albă şi sucurile din comerţ, cele mai dăunătoare alimente
Puţini oameni cunosc efectele negative ale consumului de pâine albă, adesea "albită" de unii brutari prin adaos de vitamine sintetice, minerale, conservanţi şi alte substanţe cu E-uri dăunătoare. Implicaţiile consumului permanent de pâine albă constau din declanşarea unor afecţiuni cardiovasculare, inclusiv a unui posibil infarct cardiac şi formarea de calculi biliari şi ateroscleroză, deoarece glucidele rafinate din pâinea albă pot fi rapid transformate în lipide, colesterol şi trigliceride. Mai indicată este pâinea intermediară, neagră sau graham, care, prin tărâţe şi germeni, aduce organismului multe vitamine nealterate.
Multe dintre sucuri sunt însă dăunătoare pentru sănătate, ducând spre leucemie sau cancer de colon, întrucât conţin coloranţi sintetici, aromatizanţi prefăcuţi, aspartam (înlocuitor de zahăr) şi amelioratori de gust şi miros. Colorantul sintetic galben, tartrazina (E-102), interzis pentru produsele alimentare din Norvegia, Suedia, Olanda, Elveţia, Austria şi Marea Britanie, dar acceptat în România, provoacă unele reacţii caracteristice: edeme ale buzelor, urticarie, rinite, astm bronşic, purpură, şoc anafilactic şi dereglări ireversibile ale ficatului, uneori extrem de grave, mai ales la copii. În mod similar, colorantul apus-galben (E-110), utilizat frecvent în băuturi răcoritoare, poate da alergii, indigestii, dureri abdominale şi chiar tumori.
Prin post, creştem rezistenţa în faţa bolilor
Posturile alimentare din tot cursul anului constituie cele mai eficiente metode de vindecare a unor boli grave declanşate, în principal, de un regim nutritiv necorespunzător, alături de alţi factori de risc. În afară de purificarea şi dezintoxicarea organismului, alimentaţia de post contribuie la o autoînnoire a celulelor, o întinerire a ţesuturilor, o intensificare a vitalităţii şi o mărire a rezistenţei la boli, infecţii şi la alţi factori nefavorabili de viaţă. Totodată scade concentraţia în proteine şi lipide din creier, precum şi doza de zaharuri din sânge şi urină. Acestea explică efectul favorabil al posturilor în remedierea principalelor boli ale civilizaţiei, respectiv cancere, cardiopatii, artrite, scleroză în plăci şi îmbătrânire prematură. De asemenea, are efecte favorabile în unele boli cronicizate ca: diabetul zaharat, ulcerul gastric şi duodenal, ateroscleroza, forme de obezitate şi celulită, boli alergice (astm, poliartrite) şi ale sistemului nervos central, senilitate precoce, intoxicaţii alimentare şi medicamentoase, gută, unele afecţiuni dermatologice.
În cazuri disperate de cancer, indiferent de localizare, înfometarea dirijată a corpului prin posturi reprezintă una dintre metodele eficiente de salvare a vieţii şi de recăpătare a sănătăţii. Alimentele greu digerabile lasă cantităţi mari de toxine în mucoasa gastrică şi intestinală ca şi alimentele şi băuturile tratate chimic sau termic după proceduri complexe. Eliminarea din consum a acestor alimente în timpul posturilor stă la baza reducerii treptate a intoxicaţiilor, inclusiv a cancerelor hepatice, de stomac şi de colon
Cum şi ce mâncăm în post?
Pe durate de minimum 7-14 zile consecutiv se pot înlocui produsele dăunătoare (cărnuri şi grăsimi animale) cu legume şi fructe în stare proaspătă. Sunt de bază soia, fasolele, ciupercile, nucile, alunele, ceapa, zarzavaturile, care conţin necesarul zilnic de proteine, lipide, vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, cu efecte atât nutriţionale, cât şi adjuvante în diabet, purificarea sângelui, convalescenţă, anemie, oboseală cronică şi regenerarea ţesuturilor intoxicate prin alimentaţie. Se mai recomandă consumul de sucuri naturale şi salate din morcov, sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel, păstârnac, gulii, varză, spanac şi salată verde, cu efecte bune pentru orice vârstă, începând cu sugarii, în cazuri de anemii, avitaminoze, intoxicaţii, tulburări gastrice, hepatobiliare, stomacale şi cardiace. Salatele servite cu ulei nerafinat şi oţet sau lămâie, precum şi legumele proaspete, tăiate mărunt sau rase, îşi păstrează conţinutul în vitamine, iar celuloza, ca fibră vegetală, uşurează digestia, fiind un bun laxativ natural şi stimulent al tranzitului intestinal. Având o valoare energetică mai redusă decât carnea şi subprodusele animaliere, alimentaţia cu legume şi fructe proaspete favorizează curele de slăbire în caz de obezitate şi celulită. Consumatorii de varză, conopidă şi tomate reduc riscul îmbolnăvirii de cancere, la stomac, plămâni şi prostată.
Pe toată durata postului este binevenită o cură sistematică cu vitamine (A, C, E şi complexul B), care intră în compoziţia unor enzime ce inactivează o serie de compuşi cancerigeni şi protejează organismul de efectele nocive ale radiaţiilor.
Fitoterapia recomandată în perioadele de post
Tratamentul cu plante medicinale este un domeniu special în strategia apărării sănătăţii în perioadele de post. Se recomandă a se consuma, zilnic, câte 3-4 căni cu ceaiuri, luate prin înghiţituri rare, din care să nu lipsească florile de arnică, coada-şoricelului, gălbenele, muşeţel, soc, trifoi roşu, frunze de salvie, anghinare, urzică, afin, frag, mentă, mesteacăn, herba de busuioc, coada-calului, rostopască, sânziene galbene şi sulfină. În consum se mai includ fructe de ienupăr, afin, măceş şi păducel, muguri de plop negru şi rădăcini de valeriană, obligeană, păpădie, tătăneasă.
În cazul bolnavilor de diabet zaharat, cu exces de zahăr în sânge şi urină, precum şi la hipertensivii obezi care necesită o purificare a sângelui de deşeuri metabolice (toxine, otrăvuri) este indicat un post alimentar de 7-8 zile în care, pe lângă restricţia alimentară, se vor consuma numai sucuri de legume crude, sucuri de fructe proaspete şi ceaiuri mdicinale din speciile menţionate mai sus.
În bolile de circulaţie periferică (hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, ulcere varicoase, flebite, tromboze), în zilele de post se vor face şi câteva băi locale sau aplicaţii de cataplasme, comprese şi frecţii cu infuzii sau decocturi din plante care favorizează circulaţia normală a sângelui şi au proprietăţi antiseptice şi cicatrizante.
Regimul de viaţă
În timpul posturilor, de lungă sau de scurtă durată, este binevenită mişcarea în aer liber făcută dimineaţa, pentru oxigenarea normală a creierului şi pentru instalarea unei bune dispoziţii ce va permite trecerea la o muncă plăcută, fără a exagera efortul fizic sau intelectual. La sfârşitul postului care premerge Naşterii Domnului vom avea un organism sănătos şi curat, atât fizic, cât şi sufletesc şi vom putea aştepta cu încredere venirea sărbătorilor.
(prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ)