Citim sau nu citim?
În activitatea noastră zilnică citim neîncetat deşi nu suntem întotdeauna conştienţi. Citim oameni, citim semafoare, citim ce conţine alimentul pe care-l savurăm, citim ştiri. Deşi am putea spune că am fost construiţi pentru aşa ceva, cei mai mulţi se opresc aici, cu toate că ar putea să-ţi demonstreze ei înşişi că cititul înseamnă informare, având foarte multe de câștigat dacă îl aplici. Despre cei care se limitează să citească doar realităţile amintite mai sus s-ar putea spune, dacă e să ne raportăm la Mitul Peşterii, că nu fac pasul pentru adevărata cunoaştere a lumii. Ei se opresc doar la cele care par a fi de un real folos, punând pe locul doi acele lucruri care, prin citit, ne ajută să dăm o altă formă lumii noastre, să citim realitatea într-un alt mod.
La întrebarea dacă citim sau nu citim fiecare este chemat să-şi răspundă. Se poate să ne lăudăm că citim foarte mult, şi să fie adevărat în acelaşi timp, dar în viaţa noastră cotidiană să nu se vadă, pentru că nu citim corect. Cititul nu se demonstrează cu gura neapărat. El se demonstrează prin fapte. Este de ajuns, în cazul în care vrei să ştii dacă cineva o face, să-l vezi cum vorbeşte, cum se manifestă în public. Să nu ai nici o îndoială, e răspunsul corect!
Citesc sau nu citesc tinerii din ziua de astăzi?
Mă înfurie teribil ştirile pesimiste care tot apar pe la televizor cum că am fi pe ultimul loc în clasamentul european în ceea ce priveşte cititul sau ştirile în care se spune despre tineri că nu citesc. Ar trebui mai curând să ne întrebăm ce facem ca lumea să citescă. Ar trebui ca în locul acelor ştiri cineva să vorbească despre o carte admirabilă, iar acel cineva să nu fie un om arhicunoscut, să fie un tânăr, unul de-al lor. Cărţile sunt prea delicate pentru a fi introduse cu forţa în viaţa unui om. De aceea, consider că ar trebui mai curând să fim noi exemple, să-i determinăm pe ceilalţi, printr-o modalitate onestă, să citească ceva. Prinde mai bine o carte sugerată într-un moment de criză decât o carte băgată cu forţa pe gât în şcoală, iar în rândul tinerilor, care au mereu în sânge dorinţa de a reforma realitatea, acest lucru e vital. Dacă citesc sau nu tinerii de azi, depinde de cei care au fost înaintea lor, iar o bună parte din ei o fac chiar dacă nu se vede. “Ei citesc, dar citesc altfel decât generaţiile trecute”, după cum afirma Varujan Vosganian pentru Libris.ro, Din păcate, raportat la întregul număr al tinerilor, cei care citesc sunt puţini dar trebuie să-i preţuim.
Se citește mai mult? Se citește mai putin? Cât se citea înainte? Cât se citește acum? Cum măsurăm? Cum facem comparația?
Ar trebui să ne liniştească gândul că se citeşte, chiar dacă cei care citesc sunt puţini. Pentru noi e important că cineva o face şi că acel cineva poate fi exemplu pentru ceilalţi. Dacă e să vorbim despre cum se citea înainte, putem spune că este cunoscut faptul că, întrucât tehnologia nu era atât de avansată, se citea mai mult. Astăzi, deşi avem e-book-uri, deşi putem alege o librarie online care ne aduce cartile acasa pe gratis, nu citim. Din păcate faţeta ascunsă a tehnologiei loveşte şi în cărţi, şi nu mă refer în acest caz doar la posibilitatea de a citi cărţi de pe acelaşi ecran de sticlă de care nu reuşim să ne desprindem, ci pur şi simplu. Tehnologia ne introduce într-o altă lume care nu ne spune nimic, în vreme ce cărţile pot fi prieteni. Acest lucru poate fi explicat doar de către cei care citesc. Din acest motiv am spus mai sus că ar trebui să ne bucure gândul că există oameni care o fac. Pe ei trebuie să-i punem să ne vorbească despre cărţi, pentru că ei ştiu cum e.
Radu Leb
