Cine își mai amintește poezioara din înflăcăratul comunism? Partidul e-n toate! E-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare! De 27 de ani suntem martori ai unei obediențe de tip nou, o slugărnicie fără margini care conduce la formarea unui sistem de relații ce controlează societatea, sub toate aspectele ei.
De la o zi la alta suntem tot mai familiari atrocităților care se petrec sub ochii noștri. Ștacheta a ceea ce este permis a scăzut nepermis de mult, ne obișnuim cu modelul politicianului scorțos-și-geniu-n-toate, pe care îl credităm cu însușiri supraomenești. Uităm prea repede că politicianul-geniu-n-toate este purtător de CV cu ștampilă de partid, că s-a proțăpit în vârful stogului culegând/plătind diplome croite în universități după chipul și asemănarea lui. Cu toate acestea, ne lăsăm ispitiți de promisiuni, ne prefacem că nu știm cum funcționează și cum se face astăzi mare un om care ieri era mic.
Să aruncăm o privire în spațiul nostru botoșănean, și e de ajuns să răsfoim doar paginile din urmă ale divertismentului politic (se nimeri să trăim în vremea carnetului roșu, iar asemănarea cu personajele din viața reală este mai mult decât întâmplătoare. Mâine - sub ocrotirea unui carnet de altă culoare - vom putea scrie același text).
Cu mare veste aflam că Botoșanii vor avea acolo, în centrul facerii-și-desfacerii, un om pregătit, îndelung încercat în ale profesiei. Mai exact, Lidia Manuela Onofrei era numită de însuși marele și de-la-dragnea-puternic Sorin Grindeanu în funcția de președinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţiei, cu rang de secretar de stat. Numirea, spre deosebire de alte multe peste noapte numiri, nu surprindea foarte mult. Lidia Manuela Onofrei este înainte de toate un profesionsit, apoi un membru de partid. Ca membru de partid, însă, nu a uitat uzanțele și a mărturisit public așteptatele mulțumiri din inimă partidului. Adică PSD-ului Botoșani. Doar că fericirea a durat mai puțin decât un drum Botoșani-București și retur. Lidia Onofrei a fost eliberată din funcție de același marele și de-la-dragnea-puternic Sorin Grindeanu. Surse neoficiale susțineau că schimbarea a survenit întrucât nu s-a făcut o consultare pe linie politică a organizaţiei PSD de la Botoşani.
Supărarea s-a făcut ghemotoc și am înghițit în sec: dacă partidul nu vrea, n-ai ce să-i faci!
Ne-a venit inima la loc peste alte câteva zile. Aflăm că vom avea, totuși, un-mai-dedesubt secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Angel Gheorghiu pe numele său, viceprimar al orașului Bucecea, primește o nesperată și o neașteptată recunoaștere politică: subsecretar de stat. Ce urmează? Ați ghicit: Mulțumim din inimă partidului! "Sunt onorat de numirea în această funcție și am primit această veste cu încredere și responsabilitate. (…) Nu pot decât să le mulțumesc colegilor pentru sprijinul acordat, respectiv Biroului Permanent al PSD Botoșani", a rostit Angel și Gheorghiu, uimit de câte se pot întâmpla peste noapte. Așa este, nu aduce anul ce aduce… partidul!
Nici bine nu ne dezmeticirăm, că fostul primar de urbe mare ne servește în stilul cu care ne-a obișnuit, adică pe Facebook, o altă neașteptată și năucitoare veste: domnul ministru de finanțe are nevoie urgentă de un consilier. Și ce om mai potrivit decât Ovidiu Portariuc putea găsi Viorel Ștefan, al nostru ministru și botoșănean din Mitoc? Desigur, apar și obișnuitele mulțumiri din inimă… partidului, dar nu celui de la Botoșani! "Multumesc domnului ministru, Viorel Stefan, un profesionist in domeniul economiei si finantelor, pentru increderea acordată", a scris Ovidiu Portariuc pe Facebook.
Cât de pregătit este Ovidiu Portariuc în finanțele cele de sus, ce îl recomandă pe Angel Gheorghiu în postul de subsecretar de stat? Partidul e-n toate, să nu ne facem iluzii. Așa cum nu ne-am făcut nici în ultimii patru ani, nici în cei de mai înainte patru ani, nici…, nici…
În urmă cu 80 de ani, un mare profesor din învățământul universitar, Grigore T. Popa, medic și academician, scria un text memorabil, cu titlul "Fiecare la locul lui…". Era anul 1937: "Ori de câte ori veţi auzi pe cineva grozăvindu-se din vorbă, să-l întrebaţi care-i meseria lui de toate zilele şi să nu-i daţi încrederea dv., până nu vă veţi convinge că îşi îndeplineşte bine meseria. Să fugiţi cât puteţi de oamenii care n-au nicio meserie, fiindcă aceia sunt ca şi răufăcătorii. Noi avem nevoie de plugar la plug, de negustor la tejghea, de doctor la spital, de profesor la şcoală şi de preot la biserică. Dacă vom pune preotul la tejghea, profesorul la bancă, plugarul la slujbe, slujbaşii la biserică, doctorul la grădinărit şi avocaţii să-ngrijească de bolnavi, vă-nchipuiţi ce poate ieşi; iese că nu vom avea nimic bun: nici şcoală, nici biserică, nici comerţ, nici agricultură, nici spitale, nici plugărie. Este tocmai ceea ce, din nefericire, a început să se vadă pe la noi. De aceea vă scriem şi noi câte un sfat, dintre care cel de azi vă cere să puneţi, şi să vă puneţi, pe fiecare la locul lui, aşa cum spune înţeleapta vorbă bătrânească".
"Totuși, cine îi încurajează?/ Totuși, cine îi ațâță crunt?/ Cine e directorul de teatru?/ Totuși, păpușarii cine sunt?", ne vin în minte versurile celebrului cântec.
Cine îi încurajează? Cine îi votează? Cine a creat un sistem atât de generos cu politicienii și atât de neprietenos cu valorile și cu adevărul?
Cine aplaudă și cine acceptă minciuna și ipocrizia? Cine a așezat "preotul la tejghea, profesorul la bancă, plugarul la slujbe, slujbaşii la biserică, doctorul la grădinărit şi avocaţii să-ngrijească de bolnavi", iar deasupra tuturora cel care poate fi toate la un loc?
Pe 15 ianuarie, de ziua nașterii poetului Mihai Eminescu, un proaspăt deputat de Botoșani ne transmitea cuprins de emoție un apel public pentru "realizarea și implementarea unei strategii de promovare a valorilor naționale". Impresionant, tulburător, înălțător! Bine orientat, proaspătul deputat vedea necesitatea urgentă a unui "proiect național pentru creșterea accesului și valorificarea manuscriselor, operelor și publicisticii marilor noștri scriitori și poeți" (chiar așa!).
Omul nostru era supărat că din discursul public lipsește "idea de atașament nu doar față de valorile naționale statale, dar și de trăsăturile autentice ale poporului român".
Și proaspătul deputat argumentează: "Acest lucru ne poate ajuta pentru a construi modele inspiraționale pentru tinerii noștrii, având influență și asupra modului în care ne educăm proprii copii în familie și în instituțiile de învățământ"!
Da, vorbim despre micimea minții politice care începe să pătrundă, pe zi ce trece, tot mai adânc în structurile administrative, culturale, sociale, în posturi cheie, de maximă răspundere. Nu numai la nivel local, ci și național, în fruntea statului.
Nu putem încheia fără să apelăm și noi la un model inspirațional pentru tinerii noștri: "Nu sunt nici de stânga, nici de dreapta: sunt inteligent". (Paul Reynaud)