Pe 25 iunie 2018, Lia-Olguța Vasilescu posta pe Facebook un clip cu o intervenție violentă a forțelor de reprimare a manifestanților din Venezuela. Era un avertisment, dar nimeni nu credea că vom vedea așa ceva - atât de repede - la noi. Cele mai dure imagini de la Mineriadă! Nici jandarmii de la Pungești nu au mers atât de departe. Iată, așadar, că Lia-Olguța Vasilescu nu glumea. Probabil că imaginile din Venezuela fuseseră deja prezentate la ședintele operative organizate de Carmen Dan, din dispoziția Vioricăi Dăncilă. Lia-Carmen-Viorica = cel mai dur regim de după 89 (exceptând, din nou, Mineriada). Lia-Carmen-Olguța. Mame, surori, suflete de femei. Este incredibil cum dintr-o asemenea formulă politică s-a putut ajunge la haosul și la violența de vineri seara.
Doamnelor, au venit românii acasă și ați pus tunurile pe ei! Și nicio politică din lume, dar absolut niciuna, nu poate justifica ce s-a petrecut la București. Pentru că aici nu mai vorbim despre partide, guverne, nici despre președinți sau parlamentari. Ci despre oameni. Despre copii/adolescenți cu steaguri în mâini veniți de la mii de kilometri depărtare, unii probabil cu cetățenii ale altor state și călcând pentru prima dată pe pământul părinților lor. Vorbim despre tineri maturizați înainte de vreme printre străini și sperând că mai există o șansă să trăiască bine în țara lor. Despre oameni trecuți prin greutăți și lăsați, la 50-60 de ani, fără locuri de muncă și fără posibilitatea de a avea o pensie acasă la ei. Și nu din vina PSD-ului au plecat românii, ci prin aportul tuturor partidelor politice din 89 și până astăzi. Drama lor, a acestor români, a fost drama unui popor întreg. Pentru că în urma lor au rămas acasă copii, părinți, prieteni, parteneri. Destabilizarea nu a fost doar una la nivel de societate, ci mai ales la nivel afectiv, psihic, sufletesc.
Ați pus tunurile pe români, doamnelor! Ați premeditat cu sânge rece. Pentru că, așa cum spunea un fost jandarm din forțele speciale, în Piața Universității s-a acționat la ordin. Or ordinul, de această dată, nu a fost construit pe baza procedurilor care prevăd ca, în cazul unor elemente turbulente, prima dată se acționează la identificarea, extragerea și izolarea acestora. De această dată, ordinul a fost de a folosi pretextul elementelor turbulente (poate chiar aduse în acest scop!) drept motivație pentru intervenția în forță.
10 august 2018 rămâne cea mai tristă dată din istoria postdecembristă. O tristețe pe care nu o vor putea spăla, de acum încolo, zeci de ani de politică, programe, regimuri democratice sau de orice fel. Pentru milioane de români plecați peste graniță, data de 10 august va fi ziua în care au fost alungați definitiv din țara lor. Și nu oricum, ci cu gaze lacrimogene și cu tunuri cu apă. Iar aici nu mai este vorba de nicio politică. Ci de oameni. A, că ei nu plătesc taxe și impozite în țară, ca noi?! Dar dacă impozitele noastre folosesc la dotarea cu toate acele echipamente, dispozitive, tunuri, elemente de represiune sofisticate pentru a avea o Jandarmerie aptă să intervină în forță împotriva propriului popor, oare cu ce suntem noi mai buni?!
A aduce românii acasă a fost, până azi, un slogan. Începând de astăzi, a aduce românii acasă a devenit o monstruozitate. Pentru că a intra în România înseamnă a asculta fără crâcnire, a tăcea fără replică, a plânge fără lacrimă. Dacă nu vă cumințiți, e musai să faceți cale întoarsă! Din păcate, acesta este mesajul politicienilor pentru Diaspora. Iar noi "tăcem, tăcem din gură", vorba cântecului!
