de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Faptul că vreo câteva zeci sau sute de mii de oameni vorbesc întruna ÅŸi fac o gălăgie permanentă în presă, la televizor sau pe internet e de natură să ne înÅŸele grav în privinÅ£a realităţilor din România.
Dintre aceÅŸtia, majoritatea vorbesc între ei, în bule cvasi-etanÈ™e, iar o minoritate vorbeÅŸte la televizor unui public mai numeros, dar mut ÅŸi dependent de propria muÅ£enie. Iar în acest haos zgomotos, nici experÅ£ii, nici politicienii ÅŸi nici formatorii de opinie nu ÅŸtiu nimic, dar absolut nimic despre ce se întâmplă dincolo de oglindă în care privesc sau de pereÅ£ii înalÅ£i ridicaÅ£i de admiratorii de pe reÅ£elele sociale.
Nici măcar nu trebuie să mergem în România prea profundă, adică în sate îndepărtate din judeÅ£ele mărginaÅŸe ale ţării. E de ajuns să intri în niÅŸte cartiere bucureÅŸtene sau în reÅŸedinÅ£ele de judeÅ£ ca să afli că oamenii trăiesc după cu totul alte coordonate decât maniacii de la televizor sau decât politicienii obsedaÅ£i de imagine, rating ÅŸi voturi. Oamenii de rând au alte griji ÅŸi speranÅ£e, au alte bucurii ÅŸi tristeÅ£i, au alte ritmuri ale vieÅ£ii de zi cu zi decât în poveÅŸtile mistificate din "social media".
Dar, mai ales, oamenii de rând au alt fel de a vorbi. Iar felul lor de a vorbi nu se aude, nu e captat de nimeni: nici de media, nici de sondaje, nici de politicieni. În ciuda agitaÅ£iei din câteva locuri din BucureÅŸti, în restul ţării domneÅŸte o tăcere copleÅŸitoare. Mai bine zis, peste restul ţării apasă capacul greu al unei legi locale a tăcerii de sub care oamenii nu pot ieÅŸi singuri ÅŸi nimeni nu îi ajută să o facă.
Oamenii au fost alienaÅ£i, ca să nu spun îndobitociÅ£i, spunându-li-se an după an ce e bine pentru ei, ce trebuie să creadă, de ce anume trebuie să se teamă, pe cine să voteze, pe cine trebuie să mituiască ÅŸi de cine trebuie să asculte. Åži oamenii nu au avut de ales, pentru că sunt slabi ÅŸi neajutoraÅ£i, pentru că nu i-a învăţat nimeni niciodată să se revolte, doar să se supună, pentru că nu le-a spus nimeni niciodată că înseamnă ceva, ci doar că sunt "nimeni", iar dacă vor să fie ceva, trebuie să pupe mana stăpânilor, să strecoare plicul în buzunarul de la halat sau să lase atenÅ£ia pe birou.
Vreme de ani mulÅ£i, mai ales în anii aceÅŸtia din urmă, ne-am spus că marea corupÅ£ie e totul ÅŸi că ea are câteva figuri, la BucureÅŸti. Åži ne-am debarasat repede de orice efort de înÅ£elegere dând vina pe o structură de partid mafiotizată. Dar PSD doar a preluat ÅŸi a rafinat relaÅ£ii de putere, de dominaÅ£ie ÅŸi de supunere, de reducere la tăcere care funcÅ£ionează în toate oraÅŸele ţării. PSD (ÅŸi nu numai) a introdus dimensiunea politică în niÅŸte relaÅ£ii care funcÅ£ionează după un model feudal de decenii în toate relaÅ£iile instituÅ£ionale sau între oameni.
LuaÅ£i exemplul Sorinei Pintea de la Baia Mare. Cine a avut curiozitatea, dincolo de revoltă asta inofensivă de facebook, să afle ce se întâmplă în MaramureÅŸ? Cine ÅŸtie, în mod public, printre jurnaliÅŸti, oameni de opinie, instituÅ£ii de control, cum funcÅ£ionează cartelul din MaramureÅŸ ÅŸi legea tăcerii care îl înconjoară? Dacă lăsaÅ£i la o parte fandoselile sau prejudecăţile ÅŸi începeÅ£i să vorbiÅ£i cu oamenii simpli din Baia Mare, veÅ£i afla că orice angajare la spital depinde de doamna Pintea ÅŸi mai ales că nu e gratuită. Ca orice angajare, la orice instituÅ£ie publică din oraÅŸ ÅŸi din judeÅ£, la inspectorate, la direcÅ£iile judeÅ£ene, la penitenciar, costa mii de euro. Åži că toate aceste uriaÅŸe sume colectate se duc, mereu ÅŸi mereu, spre acelaÅŸi grup de stăpâni ai judeÅ£ului. Åži acum lansaÅ£i acelaÅŸi gen de întrebări în toate reÅŸedinÅ£ele de judeÅ£ ÅŸi în toate oraÅŸele mai mici ÅŸi veÅ£i vedea că Å£ara toată e capturată de o mână de oameni, poate câteva mii, care Å£in sub teroare populaÅ£ii întregi.
Åži încercaÅ£i să nu-i acuzaÅ£i pe aceÅŸti oameni de laÅŸitate, pentru că voi, jurnaliÅŸti, vedete sau politicieni vorbiÅ£i cu ei o dată pe an, dar ei trebuie să trăiască zi de zi acolo, trebuie să se întoarcă la aceiaÅŸi ÅŸefi, la acelaÅŸi loc de muncă, la aceleaÅŸi frici ÅŸi dependente în care sunt obligaÅ£i să trăiască. Nu aÅŸteptaÅ£i ca o asistentă medicală sau un contabil să denunÅ£e mită ÅŸi corupÅ£ia din instituÅ£ii, pentru că nimeni nu-i oferă niciun fel de protecÅ£ie, odată denunÅ£ul făcut. Pentru că oamenii de rând ÅŸi-au pierdut încrederea în toate instituÅ£iile, fără excepÅ£ie, pentru că ei ÅŸtiu că toate instituÅ£iile sunt corupte, pentru că oricine vine la putere dintre cei vechi lucrurile vor rămâne la fel, doar suma din plic se schimbă.
De aceea, cei care vor să facă o altfel de politică, una care se vrea cu adevărat nouă, trebuie să vizeze o dublă miÅŸcare simultană. Pe de o parte, o politică nouă trebuie să găsească modalităţile cele mai eficiente de a elibera cuvântul acestor oameni de rând, pentru a afla de la ei, simplu ÅŸi dezinteresat, cum funcÅ£ionează comunităţile la nivel local, cum s-a produs aceasta progresivă înrobire din partea unor reÅ£ele formate din reprezentanÅ£ii bogaÅ£i ÅŸi influenÅ£i ai tuturor instituÅ£iilor publice sau ai mediului de afaceri local. Dar ÅŸi, pe de altă parte, să poată garanta acestor oameni care vorbesc o reală protecÅ£ie legală, astfel încât oamenii să nu poată fi speriaÅ£i sau ÅŸantajaÅ£i, urmăriÅ£i ÅŸi ameninÅ£aÅ£i de slugile acestor feudali locali.
Desigur, pentru asta e nevoie de inteligenta politică ÅŸi de curaj în curăţarea instituÅ£iilor menite să-i protejeze pe cetăţeni ÅŸi drepturile lor, mai ales a PoliÅ£iei, a cărei complicitate cu aceste reÅ£ele este mai mult decât o legendă, este o realitate permanentă.
Dacă aÅŸ fi om politic, aÅŸ lansa o asemenea campanie; aÅŸ începe prin a încuraja oamenii să vorbească ÅŸi prin a crea spaÅ£ii potrivite pentru cuvântul liber, să spună ce au ei de spus, să povestească despre cazurile de corupÅ£ie pe care le cunosc sau de care au auzit. Nu pentru a instrumenta, în acest prim moment, cazuri în justiÅ£ie, ci pentru a cunoaÅŸte cu adevărat întinderea ÅŸi diversitatea formelor de corupÅ£ie locală ÅŸi pentru a putea, astfel, desena o altfel de hartă a României. Abia cu această hartă în fata acÅ£iunea politică va vorbi pe înÅ£elesul oamenilor, fără să-i mintă ÅŸi să-i manipuleze, fără să le vândă discursuri gata făcute de firmele de comunicatori plătiÅ£i scump de la BucureÅŸti.
Oamenii simpli trebuie încurajaÅ£i să devină cetăţeni. Iar cetăţeni nu pot fi doar cerându-le să voteze o dată la patru ani, ci ÅŸi oferindu-le puterea (empowerment) ÅŸi condiÅ£iile să vorbească despre grijile lor ÅŸi despre viaÅ£a lor, pe limba lor, cu propriul lor curaj.