Un poet mistic, în spiritul marilor iniÈ›iaÈ›i, cu un filon creÈ™tin de care a fost de la început conÈ™tient. Întâlnirea cu Tolstoi îl va marca atât de mult, încât percepÈ›ia asupra realității se schimbă semnificativ È™i pentru totdeauna. Scrierile lui Rainer Maria Rilke către un tânăr poet sunt mai mult decât relevante în acest sens: "Nu ruga pe nimeni să vorbească despre tine, nici măcar dispreÅ£uitor. Åži când trece timpul ÅŸi tu vezi că numele tău circulă printre oameni, nu-l lua în seamă... GândeÅŸte-te: a devenit rău ÅŸi dezbară-te de el. Ia altul, oricare, pentru ca Dumnezeu să te poată chema noaptea. Åži tăinuieÅŸte-l de toÅ£i".
NaÅŸterea Domnului
Fără smerenie,-i cu putinţă, oare,
să vezi aşa lumină-n noapte? Cine
dacă nu El, tunînd peste popoare,
se face blînd ÅŸi naÅŸte-se prin tine?
Mai mare-l credeai tu, ÅŸi plin de sine?
Ce-i marele? E ceea ce străpunge
ca o săgeată tot ce-i stă în cale!
Nici chiar o stea din ceruri nu ajunge
s-o facă. – Dinaintea ieslei tale
se-nchină craii; mari îs ei ÅŸi ale
lor daruri li se par cele mai scumpe,
cînd Å£i le-aÅŸază-n sfînta poală... Însă,
te uită cum pălesc şi li se rumpe
întreaga vrajă,-n preasăraca pînză
a scutecului tău, - cum smirna strînsă
cu greu, tămîia fumegînd la curte
ÅŸi aurul adus cu-atîta zel
de peste mări şi ţări, au zile scurte
ÅŸi,-apoi, te ÅŸi-amărăsc, - pe lîngă cel
ce are-ntreaga bucurie-n El.
(din volumul Cornul abundenÅ£ei - poeme germane ÅŸi poeme franceze în transpunerea lui Åžerban Foarţă, Editura Humanitas, 2013)
Rainer Maria Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga, în Imperiul Austro-Ungar. A fost al doilea copil al căsătoriei dintre Josef Rilke ÅŸi Sophie Entz. În 1885 urmează ÅŸcoala de cadeÅ£i din Sankt Polten, experiență traumatizantă pentru un suflet sensibil. este salvat de un unchi care vede în Rainer Maria Rilke înclinaÅ£ia spre poezie ÅŸi de talentul pentru desen. Pleacă de la ÅŸcoala militară È™i se înscrie, după 1891, din motive de sănătate, într-o ÅŸcoală gimnazială. În anii 1895-1896 a studiat literatura, istoria artei ÅŸi filosofia mai întâi la Universitatea Carol din Praga ÅŸi mai apoi la München.Scrie primele sale volume de poezii. Pe la 45 de ani va scrie „Elegiile Duineze“ ÅŸi „Sonete către Orfeu“, cele mai reuÅŸite opere ale sale. Grav bolnav, va veni în ElveÅ£ia pentru ultima parte a vieÅ£ii sale. A murit pe 29 decembrie 1926 de leucemie, fiind îngropat în cimitirul Raron, în cantonul Wallis. Ironie sau nu, scriu cronicarii, se pare că începutul bolii sale a fost provocat de înÅ£epătura unui spin de trandafir, floarea sa preferată.
