Un poet mistic, în spiritul marilor inițiați, cu un filon creștin de care a fost de la început conștient. Întâlnirea cu Tolstoi îl va marca atât de mult, încât percepția asupra realității se schimbă semnificativ și pentru totdeauna. Scrierile lui Rainer Maria Rilke către un tânăr poet sunt mai mult decât relevante în acest sens: "Nu ruga pe nimeni să vorbească despre tine, nici măcar dispreţuitor. Şi când trece timpul şi tu vezi că numele tău circulă printre oameni, nu-l lua în seamă... Gândeşte-te: a devenit rău şi dezbară-te de el. Ia altul, oricare, pentru ca Dumnezeu să te poată chema noaptea. Şi tăinuieşte-l de toţi".
Naşterea Domnului
Fără smerenie,-i cu putinţă, oare,
să vezi aşa lumină-n noapte? Cine
dacă nu El, tunînd peste popoare,
se face blînd şi naşte-se prin tine?
Mai mare-l credeai tu, şi plin de sine?
Ce-i marele? E ceea ce străpunge
ca o săgeată tot ce-i stă în cale!
Nici chiar o stea din ceruri nu ajunge
s-o facă. – Dinaintea ieslei tale
se-nchină craii; mari îs ei şi ale
lor daruri li se par cele mai scumpe,
cînd ţi le-aşază-n sfînta poală... Însă,
te uită cum pălesc şi li se rumpe
întreaga vrajă,-n preasăraca pînză
a scutecului tău, - cum smirna strînsă
cu greu, tămîia fumegînd la curte
şi aurul adus cu-atîta zel
de peste mări şi ţări, au zile scurte
şi,-apoi, te şi-amărăsc, - pe lîngă cel
ce are-ntreaga bucurie-n El.
(din volumul Cornul abundenţei - poeme germane şi poeme franceze în transpunerea lui Şerban Foarţă, Editura Humanitas, 2013)
Rainer Maria Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga, în Imperiul Austro-Ungar. A fost al doilea copil al căsătoriei dintre Josef Rilke şi Sophie Entz. În 1885 urmează şcoala de cadeţi din Sankt Polten, experiență traumatizantă pentru un suflet sensibil. este salvat de un unchi care vede în Rainer Maria Rilke înclinaţia spre poezie şi de talentul pentru desen. Pleacă de la şcoala militară și se înscrie, după 1891, din motive de sănătate, într-o şcoală gimnazială. În anii 1895-1896 a studiat literatura, istoria artei şi filosofia mai întâi la Universitatea Carol din Praga şi mai apoi la München.Scrie primele sale volume de poezii. Pe la 45 de ani va scrie „Elegiile Duineze“ şi „Sonete către Orfeu“, cele mai reuşite opere ale sale. Grav bolnav, va veni în Elveţia pentru ultima parte a vieţii sale. A murit pe 29 decembrie 1926 de leucemie, fiind îngropat în cimitirul Raron, în cantonul Wallis. Ironie sau nu, scriu cronicarii, se pare că începutul bolii sale a fost provocat de înţepătura unui spin de trandafir, floarea sa preferată.
