Despre Pablo Neruda se vorbește ca despre un poet al iubirii și al disperării. Un destin fărâmițat de un timp al frământărilor politice. Despre Pablo Neruda, Mariano Picón Salas folosește cuvinte abrupte, vocea poetului este una "cumplită, disrugătoare". În poezia lui Neruda, spune Mariano Picón Salas, "se revarsă, ca într-un fluviu enorm, multe din coşmarurile unei epoci disperate, scindate, convulsionate. Ca într-un mare curs de apă tropical, în el se contoepesc fluturele şi calmanul, putreziciunile nopţii şi parfumul zorilor. Dar sub valurile acestei ape curgătoare continuă să existe o viaţă subterană şi gregară, nocturnă, plină de mâl şi rădăcini".
Poema 15
Îmi placi când esti tăcutã cãci parcă esti absentă,
Și mă auzi din depărtare și vocea mea nu te atinge.
Se pare că ochii ți-ar fi zburat
Și se pare că un sărut și-ar pecetlui buzele.
Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu
Te ridici deasupra lor, plină de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvântului melancolie.
Îmi placi când esti tãcută și parcă esti îndepărtată
Și parcă te plângi, fluture în șoaptă.
Și mă auzi din depărtare și vocea mea nu te ajunge.
Lasă-mă să tac și eu cu tăcerea ta.
Lasă-mă să-ți si vorbesc prin tăcerea ta
Luminoasã ca o lampă, simplă ca un inel.
Ești precum e noaptea, tăcută și înstelată
Tăcerea ta e stelară, atât de îndepărtată și de simplă.
Îmi placi când ești tăcută căci parcã ești absentă.
Distantă și îndurerată ca și când ai fi murit.
Un cuvânt atunci, un zâmbet ajung.
Și sunt bucuros că nu e adevărat
