Ileana Mălăncioiu este poeta despre care Nicolae Steinhardt scria: "Aferim, femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă. Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) și totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu)" (conform 365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan lui Nicolae Steinhardt)
Iar mă-ndepărtez de tine
Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greşeală a fost pus.
Dar te văd tot mai aproape ca şi cum eu însămi sunt
Despărţită doar de ochiul care mă priveşte rece
Undeva pe însăşi calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă şade pregătit să plece.
E desprins de trup şi este mai frumos ca niciodată
L-aş desface din adâncuri să-l alin şi să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuţi ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.
Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va să vin şi eu să mă laşi să-i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l aşteaptă în tăcere trist şi gol.
Din volumul "Ardere de tot" (1976)
Ileana Mălăncioiu s-a născut pe 23 ianuarie 1940, în comuna Godeni, județul Argeș. Liceul la Campulung-Mus-cel (bacalaureat in 1957); urmeaza apoi Scoala Tehnica Financiara din Bucuresti (1960), dupa care se inscrie la Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti (licenta in 1968). Doctor in filosofie (1977). Din 1980, redactor la Viata Romaneasca. A debutat cu versuri in Luceafarul (1965). Alte colaborări la Romania literara, Viata Romaneasca, Steaua, Tribuna, Amfiteatru s.a. Debut editorial cu volumul Pasarea taiata (1967). Din martie 2013 este membru corespondent al Academiei Române. "Publicistă, redactor la mai multe reviste literare, la TVR și la Studiourile Animafilm, Ileana Mălăncioiu este în comunism un intelectual incomod, ce refuză cu obstinație compromisul și ajunge să fie privită ca unul dintre principalii disidenți ai anilor ’80, lucru dovedit în special de volumul Urcarea muntelui (1985), ciopârțit de Cenzură și apărut în forma în care ar fi trebuit să iasă de-abia după Revoluție, în 1992. Poeme care astăzi poate nu le par noilor generații de cititori atât de radicale au arătat însă în anii de descompunere a regimului comunist nervul, demnitatea inalterată și spiritul contestatar al Ilenei Mălăncioiu", scrie Claudiu Komartin.
În anul 1995 este distinsă cu Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" - Opera Omnia, la Botoșani, prilej cu care primește și titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani.