Ion Nicolescu este poetul ale cărui versuri le știe sau, mai degrabă, le fredonează fiecare român. "Țara noastră-i ţara noastră/ dulce pajişte albastră..." Despre Ion Nicolescu s-a scris, s-a povestit. A murit ca un cerşetor, după ce a fost cules de pe stradă și internat în spital, recunoscut apoi de niște asistente. Drama poetului a impresionat mai cu seamă în anul muririi lui, fiind mărturisită chiar de către confratele său, Liviu Ioan Stoiciu: "În timp ce Ion Nicolescu zăcea în reanimare, dl. Cojocaru (prozator, angajat al spitalului, n.m.) a xeroxat nişte poezii ale acestuia, dându-le tuturor angajaţilor din spital. S-a întâmplat un mic miracol. După ce i-au citit poeziile, aceşti extraordinari oameni ai spitalelor s-au dus să-l vadă pe poet". După trei săptămâni de spitalizare, Ion Nicolescu murea, pe 17 februarie 2012.
Cântul XXV
ţara noastră-i ţara noastră
dulce pajişte albastră
aripă sculptată-n dor
de lumina ochilor
dacă-i dor nu-l stingi cu apă
dacă-i timp nu-l poţi întrece
dacă-i gând nu-l poţi străbate
noi suntem români
noi suntem români ca brazii
noi suntem români ca grâul
noi suntem români ca focul
noi suntem români
ţara noastră e a noastră
vârf de jale şi de dor
dulce arşiţă albastră
ca lumina ochilor
Cine a fost Ion Nicolescu? S-a născut pe 10 ianuarie 1943, la Buzău. Poet si prozator. Fiul agronomului Traian Nicolescu si al Ecaterinei (n. Zamfir). Absolva Liceul ,J. P. Hasdeu" din Buzau (1961); urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie a Univ. din Bucuresti (1962-l968). (citeste aici biografia)
Iată ce spunea Nicu Alifantis despre Ion Nicolescu: "Poetul bolnav de poezie, acelaşi care a semnat şi versurile cântecului «Douăzeci de îngeri», este domnul Ion Nicolescu. Ne-am cunoscut în 1975, într-unul dintre spectacolele Cenaclului Flacăra. Tot el a scris versurile unor cântece mai vechi de-ale mele, cum ar fi: Rococo, care se găseşte pe albumul Voiaj, apărut în 1995, apoi Imn (Trăiască România) şi Cântec (Ţara noastră-i, ţara noastră), care se găsesc pe single-ul editat împreună cu Florian Pittiş în 1979. Excepţional poet. Plin de umor, de simţ civic, patriot sincer şi adevărat, dedicat şi devotat omului şi drepturilor acestuia, încerca să-şi facă publice ideile în măsura în care era posibil la acea vreme. Nicolescu era foarte iubit de mişcarea avangardistă a artiştilor anilor '70. Unul dintre cei mai înfocaţi fani ai lui Ion Nicolescu la acea vreme era Florian Pittiş, care recita câteva poezii de-ale sale cu mare succes. Imn (Trăiască România) a fost unul dintre cele mai cântate cântece ale mele la acea vreme. Trebuie să recunosc că este poetul graţie căruia am căpătat cea mai mare popularitate cântându-i poezia. Aşa a fost să-mi rămână la suflet poemele domniei sale asupra cărora am revenit şi mă bucur nespus să le fac iarăşi cunoscute celor din jurul meu, pentru a nu fi uitate, aşa cum pe Ion Nicolescu l-a uitat viaţa, Dumnezeu ştie pe unde!”. De povestit că, prin vremea gloriei lui Păunescu, Alifantis şi alţii, Imnul Cenclului Flacăra, devenit apoi "Trăiască România", a fost scris de Ion Nicolescu în altă formă. A fost schimbat ulterior de Păunescu, cel care a introdus, în locul versurilor despre provinciile istorice, versurile cu "Trăiască Ceauşescu". Ion Nicolescu nu a acceptat, fapt care i-a atras numeroase ghionteli securistice. Imnul a apărut în varianta cunoscută astăzi, Nicolescu a fost scos din librării şi biblioteci, odată cu varianta originală a cântecului.
