Emil Brumaru este laureat al Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia (2001) - prilej cu care a devenit și Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani. S-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova), și s-a stins din viață pe 5 ianuarie 2019, la Iași.
Clipa cea lentă
Fără-ndemn intrăm în toamna
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.
Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Şerpi clociţi prelingu-şi zeama
Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică...
Îngerii şi lucrările lor
Îngerul meu păzitor
Are sub aripă un sucitor
Cu care mă pocneşte în cap,
Desfăcându-mi-l ca pe-un dovleac,
Dacă greşesc...
Acolo,-ntre maţe şi sâmburi,
Se văd stricăciunile
Din vise şi gânduri
Şi furăciunile şi toate minciunele
Pe-a bunele...
Sunt ultimul poet balcanic
Sunt ultimul poet balcanic.
Cânt c-un descojitor mecanic
Ce-nlătură, nu de pe frasini
Sau de pe ulmi, scoarţele groase-n
Lumina după-amiezii gării,
Ci de pe crinii strânşi puzderii
În stive(-ntâi decapitaţi):
Pieliţa lujerilor s-o purtaţi
Cu jartier, păzite dulce-n viciu
De Îngerul cel de serviciu
Veşnic în urma coapselor...
Sunt ultimul poet descojitor!
(Emil Brumaru - Interior)
Emil Brumaru s-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova), și s-a stins din viață pe 5 ianuarie 2019, la Iași.
După studii la Şcoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu” (actualul Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş, absolvind în 1963. În perioada 1963–1975 a fost medic în comuna Dolhasca, judeţul Suceava. S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu activitatea de corector (1983–1989) şi redactor (1990–1996) la revista ieşeană Convorbiri literare. A debutat cu poezii în revista Luceafărul (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, Versuri (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) şi Detectivul Arthur.
A obţinut numeroase premii, printre care Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia (2001) - prilej cu care a devenit și Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani - şi Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011).
Scrieri (selecțiuni): Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar (1983), Dintr-o scorbură de morcov (1998), Poeme alese. 1959–1998 (2003), Opera poetică (2003, 2005 – ed. revăzută şi adăugită), Fluturii din pandişpan (2003), Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu (2004), Infernala comedie (2005), Submarinul erotic (2005), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2006), Cântece de adolescent (2007), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, 2007), Ne logodim cu un inel de iarbă (carte-obiect, 2008), Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei… (2008, 2012 – ed. adăugită), Opere I. Julien Ospitalierul (2009), Opere II. Submarinul erotic (2009), Opere III. Cerşetorul de cafea (2012), Rezervația de îngeri (2013).
