CreÅŸterile de la an la an ale afacerilor din zona comerÅ£ului electronic nu pot fi neglijate de Fisc, care trebuie să se adapteze modificărilor pieÅ£ei. Reorientarea clienÅ£ilor către magazinele online ÅŸi serviciile electronice impune o nouă abordare ÅŸi din partea autorităţilor fiscale, mai ales când, pentru acest an, de exemplu, estimările arată că piaÅ£a de profil va atinge un miliard de euro.

Acolo unde sunt bani mulÅ£i, care implicit pot aduce încasări pe măsură la buget, apare inevitabil Fiscul.

În strategia pentru 2013-2017, AgenÅ£ia NaÅ£ională de Administrare Fiscală arată că unul dintre obiective este "implementarea ÅŸi dezvoltarea controlului comerÅ£ului electronic".

Metode de control

"Controalele efectuate de DirecÅ£ia Generală Antifraudă Fiscală cu privire la comerÅ£ul electronic au în vedere identificarea operaÅ£iunilor generatoare de obligaÅ£ii fiscale derulate de părÅ£ile implicate în aceste tranzacÅ£ii, Å£inând cont de specificul acestui domeniu. În cadrul evaluării de specialitate, se face o abordare distinctă între activităţile de piaţă electronică ÅŸi comerÅ£ electronic, respectiv verificarea furnizorilor serviciilor informatice ÅŸi verificarea părÅ£ilor implicate în operaÅ£iuni de piaţă electronică. Astfel, în domeniul pieÅ£ei electronice, controlul specific are în vedere, printre altele, identificarea deÅ£inătorilor de site-uri de comerÅ£ electronic ÅŸi corelarea nivelului de trafic de date cu raportările privind rezultatele financiare depuse de administratorii site-urilor la organele fiscale. În cazul verificării comerÅ£ului electronic, sunt utilizate informaÅ£ii cu privire la statutul juridic ÅŸi fiscal al vânzătorilor ÅŸi al mărfurilor comercializate. După caz, se solicită colaborarea cu specialiÅŸtii din ANCOM", explică reprezentanÅ£ii ANAF.

AÅŸa cum rezultă din precizările Fiscului, principala metodă este corelarea nivelului de trafic de date cu raportările privind rezultatele financiare. Iar rezultatele financiare nu sunt deloc neglijabile. Datele Registrului ComerÅ£ului arată că, anul trecut, cea mai mare cifră de afaceri obÅ£inută în domeniul comerÅ£ului prin internet, cod CAEN 4791, de către Fashion Days, a fost de aproape 215 milioane lei. Comparativ, firme cu vechime ÅŸi notorietate în comerÅ£ul tradiÅ£ional de îmbrăcăminte ÅŸi încălţăminte, precum C&A, Kenvelo sau Deichmann, au avut cifre de afaceri mai mici în 2013. În acelaÅŸi timp, cel mai mare retailer din România, H&M a înregistrat afaceri de 381,5 milioane lei.

ExplicaÅ£ia este dată de schimbarea comportamentului clienÅ£ilor. În câÅ£iva ani, numărul de cumpărători online s-a dublat, iar cifrele de afaceri în domeniu au avut creÅŸteri de 40% anual. Dacă anul trecut, piaÅ£a de profil era estimată la 750 milioane de euro, acum evaluările arată un miliard de euro. În aceste prognoze sunt incluse atât comerÅ£ul, cât ÅŸi serviciile online.

Dacă din punct de vedere al legislaÅ£iei fiscale, însemnând obligaÅ£ii de plată, înregistrare sau declarare, nu există aproape nicio diferenţă între cele două tipuri de business, cum este ÅŸi firesc, situaÅ£ia se schimbă atunci când vine vorba de verificarea companiilor, ÅŸi a tranzacÅ£iilor. Deosebirile sunt cauzate de specificul online-ului. În timp ce Fiscul are competenÅ£e doar până la graniÅ£ele ţării, business-ul online nu Å£ine cont de aceste limitări. Prin urmare, tranzacÅ£iile pot avea loc atât cu clienÅ£i români, cât ÅŸi străini, iar firmele de profil pot fi sau nu înregistrate în România. Din acest punct, situaÅ£ia nu mai este atât de simplă pentru Fisc.

"Regulile după care se desfăşoară inspecÅ£ia fiscală sunt aceleaÅŸi, neexistând diferenÅ£e între o inspecÅ£ie fiscală desfăşurată la o societate comercială clasică ÅŸi una care desfăşoară comerÅ£ electronic. Putem avea comerÅ£ online între o societate comercială română, pe de o parte, ÅŸi clienÅ£i români sau străini, pe de altă parte, ÅŸi comerÅ£ între societăţi comerciale străine, pe de o parte, ÅŸi clienÅ£i români, pe de altă parte. Dacă comerÅ£ul dintre societatea română ÅŸi clienÅ£ii români nu ar trebui să ridice aspecte deosebite, comerÅ£ul cu element de extraneitate poate genera implicaÅ£ii fiscale pe mai multe jurisdicÅ£ii, cu un grad de complexitate ridicat. Dificultăţile pentru autoritatea fiscală pot apărea ÅŸi în legătură cu alte aspecte, precum monitorizarea tranzacÅ£iilor, posibilitatea de a identifica societăţile străine care fac comerÅ£ online în România ÅŸi măsura în care acestea îÅŸi îndeplinesc obligaÅ£iile fiscale", explică Emanuel Băncilă, director executiv E&Y.

Fiscul nu este, însă, prea familiarizat cu procedurile care implică autorităţile din alte state ÅŸi, din acest motiv, scad riscurile pentru comercianÅ£i.

"Metodele de control fiscal pe care inspectorii ANAF le pot folosi asupra firmelor din mediul online înregistrate în România sunt cele obiÈ™nuite, utilizate È™i în cazul oricăror altor firme de comerÈ› sau de prestări servicii. Dacă ne gândim însă la comercianÈ›ii online de produse sau prestatorii de servicii electronice, care nu sunt neînregistraÈ›i în România, se pot distinge două categorii. În primul rând, este vorba de prestatorii de servicii electronice stabiliÈ›i în afara UE, fără nicio prezență în Uniune, care oferă conÈ›inut digital consumatorilor persoane fizice din România. AceÈ™tia ar trebui să colecteze TVA pentru serviciile prestate românilor, mai degrabă ca gest voluntar, pentru că ANAF nu are la dispoziÈ›ie, din câte È™tim, pârghii facile pentru depistarea acestora È™i impunerea colectării", spune Izabela Bădărău, Tax Senior Consultant TZA Tax.

SpecialiÅŸtii arată că pentru comercianÅ£ii români care au clienÅ£i români, controalele nu ar trebui să ridice probleme mari ÅŸi să aibă loc după aceleaÅŸi reguli ca pentru comercianÅ£ii clasici.

Citeste mai departe, pe Capital.ro