Georgică Manole: Faceţi o prezentare a cărţilor scrise de dumneavoastră.
Gheorghe Bălăceanu: S-au adunat vreo cinsprezece, dar bineînÅ£eles că nu mă voi referi la toate. Am să le iau pe rând, dar, având în vedere că pentru aproape orice autor cărÅ£ile publicate sunt aproape ca ÅŸi copiii lui, ÅŸi, cum nimănui nu i-ar face plăcere să-ÅŸi denigreze proprii copii, dar nu i-ar sta bine nici să-i laude prea mult, voi încerca să selectez din cele scrise de alte persoane, desigur avizate, ale căror păreri contează mai mult decât cele ce aÅŸ spune eu.
În anul 2000 am publicat “Descifrând limbajul inimii”, o carte cu caracter pronunÅ£at ÅŸtiinÅ£ific, rezultată din teza mea de doctorat în psihologie, urmată de trei antologii cuprinzând realizările unor valoroÅŸi artiÅŸti neprofesioniÅŸti ieÅŸeni, prima în 2001, “Să ne cunoaÅŸtem artiÅŸtii în viaţă”, ÅŸi următoarele două în 2005, prima fiind “Pagini de artă naivă ieÅŸeană – Naïve art pages from IaÅŸi”, o ediÅ£ie bilingvă, ÅŸi a doua “Fragmente de suflet pentru suflet”.
În 2009 am publicat prima carte de epigrame, “Pilule contra devierilor de caracter”, care a obÅ£inut premiul Uniunii EpigramiÅŸtilor din România pentru volum de debut, despre care Călin Ciobotari (în Flacăra IaÅŸului) spunea că: Alergic la prostie, Gheorghe Bălăceanu observă, printre altele, că:
DeÅŸteptul – ÅŸi n-aÅŸ vrea să-l sap –
Pe prostul poate să o facă,
Dar prostul are-un handicap:
Nu are-n ce să se prefacă!
Savuroase epigramele autoreflexive, privitoare la făcătorii de umor, chestiune pe care autorul o tratează cu fină autoironie în catrene precum “AspiraÅ£ia umoriÅŸtilor”:
Cînd mulÅ£i visează la averi, onor,
Să fie veseli şi feriţi de greu,
Ei viaţa-ntreagă şi-au dorit mereu
S-ajungă doar… de rîsul tuturor!
Iar binecunoscutul scriitor Valentin Talpalaru aprecia că: Gheorghe Bălăceanu are uÅŸurinÅ£a aÅŸezării cuvîntului ÅŸi ocoleÅŸte stîngăciile nelipsite debutului, ceea ce va să zică o patimă veche ÅŸi întreÅ£inută […] O carte care se citeÅŸte cu plăcere, fără acreala ÅŸi maliÅ£iozitatea chirurgilor de profesie, cu care nu mă îndoiesc că Gheorghe Bălăceanu s-a integrat în “stirpea lui Păstorel” cum sunt botezaÅ£i valoroÅŸii noÅŸtri epigramiÅŸti din IaÅŸi (Revista română nr. 3(57), 2009).
În revista Feed Back (nr. 7-8, 2009), Nora Velicikovschi scria că: Autorul satirizează defectele umane, abuzurile sociale, orgoliul fără fond, prostia. Iată […] catrene percutante pornite de la ideea mărului lui Adam:
Dacă pe-Adam şi Eva un măr nu-i ispitea
Åži supărat, Preasfântul, din Rai nu-i izgonea,
Pustiu era Pământul ÅŸi de aicea drama
Că nimeni n-ar fi fost... să-mi guste epigrama!
Sau, […] din ciclul Despre proÅŸti ÅŸi prostie:
Cum cei ce au valoare n-au avere,
Iar mulţi cu bani n-au merite, se ştie,
Ar creÅŸte mult bugetul de s-ar cere,
Impozite ÅŸi taxe... pe prostie!
Convins e că pe cea mai ’naltă treaptă,
Chiar fără şcoală, poate ţine pasul,
Că el constant şi sigur se deşteaptă,
În fiecare zi... când sună ceasul! (Unuia care crede că nu e nevoie de ÅŸcoală pentru a ajunge oricât de „sus” doreÅŸte).
În 2010 apare al doilea volum de epigrame, “Umor pe strada lui Păstorel”, intitulată aÅŸa deoarece după cum mulÅ£i ÅŸtiu, eu locuiesc în IaÅŸi chiar pe strada ce poartă numele maestrului Al. O. Teodoreanu, carte despre care apreciatul scriitor ieÅŸean Emilian Marcu scria în Convorbiri literare că: Poate, cunoscînd foarte bine că aÅŸa cum se ÅŸtie: cea mai puternică armă este cuvîntul, Gheorghe Bălăceanu mînuieÅŸte, cu mare abilitate, ÅŸi cu multă inteligenţă, arma din dotare, adică pixul, cu care îÅŸi “execută” pe loc adversarii întru epigramă, neplăcîndu-i să rămînă cumva dator la multele provocări. Înscriindu-se în această armată a umoriÅŸtilor autentici, cei care după cum o ÅŸi spune, nu fac umbră pămîntului degeaba, ÅŸi care ÅŸtiu să scoată umor ÅŸi din piatră seacă, Gheorghe Bălăceanu, se dovedeÅŸte a fi un autentic ÅŸi veritabil epigramist. Umorul său este asemeni unui leac îndelung căutat, un leac pentru “tămăduirea” sufletului, într-o “Å£ară tristă, plină de umor”:
Sînt mulÅ£i în lume, de cutreier,
Ce-ar crede că e “de bon ton”
Să-şi implanteze-n cap un creier
Cu neuroni de silicon.
Referitor la acest volum, este edificator ÅŸi comentariul lui Călin Ciobotari (Vatra veche, nr. 1(25), 2011), în care considera că: Din fericire pentru IaÅŸi ÅŸi pentru breasla epigramiÅŸtilor autentici, Gheorghe Bălăceanu este unul din perturbatorii de forţă ai realului, el tulburînd cu dezinvoltură ÅŸi, totuÅŸi, cu “ticăloasă” premeditare apele băltite ale existenÅ£ei noastre de fiecare zi. Spirit critic, înzestrat cu forţă de profunzime a privirii lucrurilor, flexibil în idee, ÅŸi iute înÅ£elegînd ÅŸoaptele absurdului, Bălăceanu se aseamănă unui fotograf poznaÅŸ care răstălmăceÅŸte imagini în aÅŸa fel încît obÅ£ine perspective surprinzătoare, cu totul inedite. În plus, posedă ceva destul de rar: inteligenţă speculativă, posibilitatea de a se erija în veritabil hermeneut al clipei ÅŸi al faptei. […] Volumul e structurat pe cîteva secÅ£iuni distincte […] cum ar fi „Dacă tot veni ÅŸi criza”, subiect foarte la modă, de maxim interes, tratat cu măiestrie în epigrame precum:
Guvernanţi, vă dau de ştire
Că din criză, garantat,
Cea mai sigură ieşire
E… pe unde aÅ£i intrat!
sau Åži ceva de prin armată (unde eÅŸti tu MoÈ™ Teacă, să te vezi oglindit în ipostaze precum aceasta:)
„Ascultă, leat! E criza-n Å£ară!
BeleÅŸte ochii ÅŸi de-o vezi,
Chiar de ţi-e mamă, soră, vară,
Pe loc o iei ÅŸi-o arestezi!”
Referindu-se la acelaÅŸi volum, Maria Diana Popescu (Art-Emis, martie, 2011) sublinia că: Din […] confruntări s-a născut umorul de pe strada lui Păstorel, miezul lui poartă însemnele unei tensiuni interioare, aproape echivalentă cu aceea din care se naÅŸte poezia. Instrumentarea între idee ÅŸi limbaj, lucrul cu virtuÅ£ile oralităţii, efectul de bazorelief al umorului obÅ£inut prin scenografierea comportamentelor, metehnelor, carenÅ£elor, imoralităţilor, obiceiurilor proaste, artizanarea rostirilor sarcastice, dimpreună cu mesajul transmis, plasează recenta creaÅ£ie a autorului în zona perenităţii. Vă asigur dragi cititori, autorul […] ne umple de rîs cu rîsul său de pomină:
La preot
Văzând ce dive stau cu rândul,
Îngenuncheate, în delir,
Pe dascăl îl cam bate gândul
Să-şi ia şi el un patrafir.
Tot în 2010 apare volumul de proză scurtă „Privind înapoi fără mînie”, despre care Emilian Marcu afirma că: Gheorghe Bălăceanu, cel care a publicat sub acest titlu, un interesant ÅŸi atractiv mănunchi de proze, dovedeÅŸte un acut simÅ£ al transformării banalului în artă cu mare graÅ£ie ÅŸi mult talent. […] Degustătorii de proză scurtă, prin Gheorghe Bălăceanu, au câÅŸtigat un prozator temeinic, un prozator aÅŸezat, un prozator care ÅŸtie cum ÅŸi din ce făină se poate face pâine vieÅ£ii ÅŸi de la care se poate afla ÅŸi mai ales învăţa multe. Ochiul cald al memoriei acestui prozator este mereu atent la mutaÅ£iile sociale, la tarele de comportament ale multora dintre noi, fiind un adevărat chirurg atunci când operează cu cuvintele ÅŸi un bun seismograf pentru fiecare oscilaÅ£ie a sufletului care este judecat fără mânie.
Referinduse la acelaÅŸi volum de proză, Valentin Talpalaru (Revista română, nr. 8, 2010) aprecia că: „Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvârÅŸire încrâncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea privindu-te pe dinăuntru după o lectură de acest gen, te simÅ£i mult mai confortabil...”
În 2011 apare al doilea volum de proză scurtă umoristică, “Nu rîdeÅ£i, că-i chiar aÅŸa!”, volum despre care Călin Ciobotari (Vatra veche, nr. 7(31), 2011) afirmă că: Centrul de greutate al cărÅ£ii este dat, după părerea noastră, de proza „Patronii”, un fel de saga a familiei lui Costel ÅŸi a Frosei, locatarii unei „căsuÅ£e de chirpici”, a căror existenţă „la limită” este schimbată de întâmplări neprevăzute, precum fuga de acasă a fiicei TanÅ£a ÅŸi banii pe care îi trimite acasă. Buni locatari ai „tranziÅ£iei”, protagoniÅŸtii îÅŸi propun să devină patroni; trecerea de la o condiÅ£ie la alta (cu toate întâmplările adiacente, gen mersul la mare, cumpăratul maÅŸinii, candidatura la primărie etc.) este surprinsă de prozator cu mijloace de chirurg, ÅŸi pusă apoi sub lupa unei observări atente a comportamentului ridicol până la grotesc. Personajele reprezintă figuri paradigmatice pentru o Românie haotică, fără sens, cu gena afectată de mitocănie, foame de parvenitism ÅŸi prostie în formă pură. Atent la dimensiunea pitorescului, Bălăceanu îÅŸi presară naraÅ£iunea cu nume neaoÅŸe precum Catinca lu’ Ouatu, SavastiÅ£a lu’ Pârlitu, Burduhosu, Clăpăugu, „voci” ale unei lumi în degradare ÅŸi liber picaj: lumea satului românesc. […] În „Nu râdeÅ£i, că-i chiar aÅŸa!”, avem deja un demers programatic, o metodică ÅŸi o vocaÅ£ie asupra căreia nu mai există îndoieli: vocaÅ£ia autorului de ridendolog, capacitatea sa de a developa poveÅŸti, realităţi, personaje ÅŸi de a le pune în slujba cititorului.
În acelaÅŸi registru apreciativ, Emilian Marcu (Convorbiri literare, nr. 11, 2012) considera că: Gheorghe Bălăceanu ÅŸtie “să-ÅŸi culeagă cu penseta” ÅŸi să le zugrăvească răbdător “cu pensula”, personajele din viaÅ£a cotidiană, portrete tipologice de excepÈ›ie, pe care apoi le studiază la detaliu ÅŸi le ancorează în prozele sale, mereu suculente, mereu cu un miez pedagogic.
În 2012 ies de sub tipar încă două volume de proză. Referindu-se la primul dintre ele, “Din sertarul cu amintiri”, este remarcabil comentariul lui Mihai Batog Bujeniţă (AÅŸii români, Germania, 04.03.2015): […] Am putea spune chiar că actualul volum este o scriere de maturitate creativă dacă luăm în seamă celelalte cărÅ£i […] Cartea de faţă însă abordează […] cu un zâmbet de multe ori amar, diferite experienÅ£e de viaţă, fără îndoială dintre acele prin care am trecut cu toÅ£ii, însă profesiunea autorului (doctor în psihologie) dă acea subtilitate necesară naraÅ£iunii, devoalând în cuvinte puÅ£ine, uneori doar prin sugestia unui gest, ori a unei atitudini, dedesubturile caracteriale ale personajelor care evoluează în text. De la copiii din rural care imită toate relele apucături ale celor “mari” până la uimirile făţarnice ale acestora din urmă exprimate cam astfel: cum de este posibil ca un copil să fie atât de natural integrat fără să fie nevoie de vreun efort special în acest sens. Dialogurile din carte evită, lucru chiar de admirat, livrescul ÅŸi se pliază pe categorii de personaje de la profesorul universitar până la mătuÅŸa Mica dintr-un cartier rezidenÅ£ial, ori de la Dorin Bobîrnă, un pictor cu talente speciale în ale învârtelilor, talente care-l favorizează numai pe el, punându-i în dificultate pe toÅ£i ceilalÅ£i, până la un imaginar avocat care pledează cauza perdantă a unui student.
De asemenea, Vasile Larco (Plumb, nr. 96, martie, 2015) sublinia că: Scriitorul Gheorghe Bălăceanu […] e un optimist aparte, cu o putere creatoare care-l situează în fruntea breslei scriitoriceÅŸti […] îmbracă descrierile cu nuanÅ£e ironice: “… să-l deranjeze pe bătrânul doctor care suplu ca un pepenaÅŸ se rostogolea …” (MărguÅ£a), ori dialogul dintre profesor ÅŸi avocatul elevului din “Examenul”. […] Citirea cărÅ£ii se face cu uÅŸurinţă, trezeÅŸte interes în sufletul cititorului […] E uÅŸor a da sfaturi, nu-i aÅŸa?
În ce priveÅŸte următorul volum, “ViaÅ£a-i complicat de simplă”, Călin Ciobotari (Vatra veche, nr. 8, 2012) considera că: Bălăceanu s-a impus, treptat, ca unul dintre puÅ£inii umoriÅŸti ieÅŸeni „cu program”. Tocmai de aceea, un volum precum cel în discuÅ£ie, oximoronic intitulat „ViaÅ£a-i complicat de simplă”, reprezintă o schimbare destul de hotărâtă de ton ÅŸi, implicit, o devoalare a unei alte faÅ£ete auctoriale.
Vorbim despre o carte complexă, în care meditaÅ£ia de tip filosofic se întrepătrunde cu analiza psihologică, reflecÅ£ia personală se intersectează cu prejudecăţile societăţii, iar temele curente, la zi, îÅŸi găsesc răsfrângeri în căile bătătorite ale unor subiecte clasice. Este o carte scrisă inteligent ÅŸi tentant pentru cititor. […] Finalul cărÅ£ii este relevant pentru umanismul adânc al mesajului transmis de autor: accentul se mută de pe gândirea pură, rece, pe inimă, emoÅ£ie ÅŸi solidaritate cu celălalt, într-o manieră pascaliană: „Să gandim cu inima. Acesta pare a fi secretul”. în concluzie, parafrazând titlul volumului, aÅŸ spune că avem de-a face cu o carte „complicat de simplă”, ÅŸi cu un autor aflat într-o etapă de profunzime a dezvoltării sale. Va fi interesant de urmărit dacă Gheorghe Bălăceanu va reveni la umor sau va rămâne în regiunile acestea rarefiate, de înălÅ£ime a spiritului. Pentru că de oprit, în mod cert nu se va opri!
Tot referitor la acest volum, merită amintit ÅŸi comentariul lui Val Andreescu (Meridianul”, 19.07.2012), în care remarca: un nou volum al apreciatului scriitor ieÅŸean Gheorghe Bălăceanu. Inspirat intitulat “ViaÅ£a-i complicat de simplă”, volumul prezintă […] un conÅ£inut amplu ÅŸi profund în care autorul împrăştie lumină ÅŸi experienţă ÅŸi la modul “complicat de simplu” ne poartă către adevărurile mari despre lume ÅŸi viaţă. Surprinde la modul pozitiv utilizarea unui limbaj accesibil fără a diminua caracterul literar al cărÅ£ii. Simplificat putem spune că […] este o carte de învăţătură plină de întrebări ÅŸi răspunsuri surprinzătoare, plină de frumuseÅ£e ÅŸi bucurie, o carte care se citeÅŸte cu plăcere ÅŸi cu interes. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
NOROC
Mi-am dat, aiurea, ca nebunul,
La loz în plic averea toată,
Dar azi am nimerit pe unul
CâÅŸtigător: ”Mai trage-o dată”.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SOLUÈšIE LA AGLOMERAÈšIE
Cum zona noastră suburbană
A strâns, de-a valma, om cu om,
Mi-am construit supraterană
...Oricum sunt eu de-o vreme-n pom.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SACRIFICIU
Drumurile tot se strică -
Prea sunt hrăpăreți drumarii -
Dar de-ar fi la o adică,
M-aÈ™ plimba cu un Ferrari.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
GENEROZITATE
Când în parcuri mă mai plimb
Åži primesc pe-alei sudalme,
Chiar nimic nu cer în schimb
Când împart... ÅŸi pumni ÅŸi palme.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
BLESTEM
Cum ”trăgeam” pe săturate
După ce-am făcut armata,
Mama mă purta în spate...
Când îl mai lăsa pe tata.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
CONSTATARE UMORISTICÄ‚
AÅŸa pe cât îmi dau eu seama,
În BotoÅŸani, ca niciodată,
Azi se tot ,,dă cu epigrama",
Dar ţinta ei stă nemişcată!
(VASILE LARCO)
OPTIMISM
Astăzi bine se trăieşte,
Nimeni n-o muri de foame,
Cât mai are balta peÅŸte,
Dar ÅŸi Larco epigrame!
(VASILE LARCO)
AVERTIZARE
(în memoria lui George Enescu)
Cu gând spre viitor, vioara
Spre lemnul scump, dând curs măsurii,
Cod roÅŸu a trimis în Å£ara
Distrugătorilor pădurii.
(VASILE LARCO)
REVIRIMENT FINANCIAR
Când Å£ara nu va fi datoare
Åži toate-or merge ca pe roate,
Un leu va fi cu mult mare
Åži sigur... ni-l vor da în rate!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
HOTÄ‚RÎREA MAGNATULUI
DIN PUÅžCÄ‚RIE
La câte sufăr, chiar că am motiv
Să jur că de-oi mai vrea să fac vreodată
O ilegalitate, preventiv
Îmi fac ÅŸi... închisoarea mea privată!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
INVITAÅ¢IE LA MARE
De-ar sta mai mult la noi mai marii ţării
Atunci când sunt stresaÅ£i ÅŸi obosiÅ£i,
Sub razele fierbinţi pe plaja mării,
M-aÅŸ bucura nespus să-i văd... pîrliÅ£i!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
DIRECTOR DE SUCCES
Un tip deÅŸtept ÅŸi frumuÅŸel
O instituţie conduce,
Pe la femei nici nu se duce…
Căci vin femeile la el.
(ELENA MÂNDRU)
UNUI POLITICIAN CORECT
Lui critici nu i s-au adus,
Pe la şedinţe e prezent,
PlăteÅŸte ÅŸi o taxă-n plus…
Cea de dormit în Parlament.
(ELENA MÂNDRU)
GUVERNÄ‚RI DEZASTRUOASE
(după Topârceanu)
„Astfel turmă după turmă”
De partide cu golani
Vin şi pleacă, iar la urmă
Punga ţări-i fără bani.
(MIHAI HAIVAS)
RUGÄ‚
Dă-le, Doamne, de urgenţă
Multora din România
Creier, deci inteligenţă,
Să le-acopere prostia!
(MIHAI HAIVAS)
CANICULÄ‚
Înfrunt într-un duel prelung
Cod roÅŸu sau portocaliu.
Cu vin căldura o alung
Åži chiar propun „cod rubiniu”...
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
RUGA DIN CRAMÄ‚
Sunt Doamne-aici, în cramă, jos
Şi aş mai bea un păhărel
De mă ajuţi, te rog, frumos,
Să nu mă bea, pe mine, el.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CAMPANIE ELECTORALÄ‚
Acei ce vin la noi cu mapa
Să ne cerşească votul iar,
Mint toţi de-ngheaţă-afară apa,
S-avem măcar patinoar.
(GHEORGHE BÂLICI)
PORTRETUL UNUI BOSS PARTINIC
Portretul ÅŸefului, tehuiul,
Stă pe perete într-un cui.
Sunt fericit că trece cuiul
Măcar pe lângă…capul lui.
(GHEORGHE BÂLICI)
LA DONA E MOBILE
Dama cu mişcări feline,
Când la ceartă dă asaltul,
Doar cu gura e pe tine,
Iar cu ochii e pe altul.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
EVIDENŢĂ
Când ochii i se-aprind scântei,
Că frumuseţea l-a sedus,
Precis a fost la munte, sus,
Sau mai spre poale, la femei.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
UNUI LIDER ROÅžU
E-un mare lider sub drapel
Şi e slăvit de toţi mereu:
Se roagă-o ţară pentru el
Să-l ia odată Dumnezeu
(ION DIVIZA)
DIN LAC ÎN PUÅ¢
La Chişinău, din nou surpriză
Şi toţi sunt plini de optimism:
Moldova a ieşit din criză
Åži intră iar în… comunism.
(ION DIVIZA)
PAÅžI ÎN VIAŢĂ
Cum viaţa-i probă de-ncercare
Ce nu admite imprudenţe,
AÅŸ cere, drept acomodare,
Examen pentru corigenţe.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
CONSTATARE AMARÄ‚
Când de amar eÈ™ti copleÈ™it
Și-ai vrea pe altu-n locul tău,
Te-ajută unii, negreșit,
Ca să îÈ›i fie È™i mai rău...
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
SCUZÄ‚
Venind acasă lucrătorul
De un efort mai mare supt,
Găsi în pat instalatorul:
„Nevestei... apa i s-a rupt”.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎN LIBRÄ‚RIE
Am observat dintr-o privire
Volumul bardului fălos,
Nu îl vedeam că e subÅ£ire,
Dar praful de pe el e gros.
(GHEORGHE I. GHEOR
PREÅžEDINTELE ÅžI
PROIECTELE DE LEGI
Buchisește, pasămite -
Lunile atuncea ani-s! -,
Apoi iar le retrimite...
Nu degeaba-i spun „Blocannis”.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
APARENÅ¢ELE ÎNÅžALÄ‚
L-au taxat - viu colorit! -
Ba poltron, ba pricolici,
Când, real, s-a dovedit
Că-i un mare ... păcălici.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
SÄ‚ TOT AI AÅžA PENSIONARI
Trage-un ștab la botul cramei
Un „Ford Schelby” - ultim răcnet.
Explicația e trăsnet:
L-a plătit din contul mamei!
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
GINERELE – MINISTRU LIPIT
(și soacra putred de bogată)
Acum, că prea-i la vedere
Declarația de-avere,
Soacra-i mai dă trei furnale
Să nu pară coate-goale.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
MÄ‚TUÅžILE SALVATOARE
Unii spun că, strâns cu uÈ™a,
L-ar fi-mbrobodit păpușa,
Când, de fapt, cu două tuÈ™e,
L-a salvat - ea - de cătușe.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
GREA, POVARA,
(fără tanti Tamara)
Foaie verde și-o năpastă,
Și-a luat și el nevastă.
Rău n-o duce, stând pe tușă,
Doar că n-are și-o mătușă.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
SLOGANUL PSD
(“PatrioÈ›i in Europa”)
Cu vrăjeli de hopa-popa,
Nu fentaţi voi Europa.
E-o minciună de borfaş:
AÈ›i “mâncat” litera haÈ™.
(DUMITRU BUJDOIU)
ROVANEI PLUMB
La Antena, jalnic post,
Rovana ne minte prost:
C-a adus bănet în stat…
A adus...împrumutat.
(DUMITRU BUJDOIU)
VOT PE LISTE
La alegeri,peste-o lună,
Când vei merge să dai votul,
De votezi pe listă ,sună
C-ai votat ÅŸi tu ca...prostul!?
(MAX OPAIÅ¢)
GHINION
La femei, un oarecare,
Seara când l-apucă dorul,
Vede ca " APÄ‚" mai are,
Nu-i merge, în schinb,..."ULCIORUL"!
(MAX OPAIÅ¢)
PESCAREASCA
El, pe baltă, la prins peşte,
Toată ziua stă ca muta,
Însă, lumea povesteÅŸte,
Că omul e dus cu...pluta.
(MAX OPAIÅ¢)
UNUI LAUDAROS
El vrea s-arate că-i şcolit,
Şi că-i priceput la toate,
C-ar fi el omul potrivit;
O fi, dar...pe jumatate!
(MAX OPAIÅ¢)
DIVIZIUNEA MUNCII
La stat munca-i .... divizată
Între cei ce-s cu “satrapu”,
Mulți ce n-au lucrat vr`odată
Și șefii, care-s .... cu capu.
(IOAN MAMAISCHE)
SÄ‚-MI FIE RUÅžINE
Că n-am adunat mulţi lei,
O tot spun fără ruşine:
Când eu fugeam după ei,
Fugeau mai tare ca mine!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
DIN ÎNSEMNÄ‚RILE UNUI
ZGÂRIE-BRÂNZÄ‚
Eu am fost un om calculat!
M-am Å£inut de cuvânt precis:
Când am zis că iau – am luat
Åži când am zis că dau…am zis!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
SFAT PENTRU ÅžEFI
Când îÅ£i alegi garda
Să fii mare gânditor:
Nu e bună coada
Ce-a servit un alt topor.
(ADRIAN TIMOFTE)
