Gheorghe Bălăceanu
Georgică Manole: Faceţi o privire în trecut (fără mânie!) şi prezentaţi-ne traiectoria devenirii dumneavoastră.
Gheorghe Bălăceanu: Traiectoria devenirii mele? Ar fi multe de spus, dar voi încerca să rezum, fiindcă n-aş vrea să mă scuz precum Ion Creangă, că „am scris lung pentru că n-am avut timp să scriu scurt”.
Din momentul conceperii noastre, toţi creştem, devenim. Dar sigur că nu ne referim la simplul proces de creştere, ci la evoluţia noastră privită la un nivel superior. Când vorbim despre devenirea cuiva, trebuie mai întâi să apreciem dacă devenirea aceluia există sau nu. Pentru că poţi trăi fără să doreşti a deveni cineva, sau poţi trăi pentru a deveni cineva. Şi într-un caz şi în altul, devenirea poate să aibă sau să nu aibă loc. Unii ajung, devin „cineva” chiar fără să fi urmărit deliberat acest scop. Alţii, străduindu-se cu toată râvna, fie reuşesc, fie ating doar parţial nivelul la care aspirau, fie sunt nevoiţi să constate că eforturile lor au fost zadarnice. Şi mai există unii, de care din păcate ne ciocnim destul de frecvent, care se autoapreciază că sunt „cineva” şi că în virtutea a ceea ce cred că au devenit, pretind onoruri şi recompense pe care ei consideră că li se cuvin. Sunt cei care produc o mare parte din stresul resimţit la nivel individual şi social, adesea fiind adevărate piedici în calea evoluţiei pozitive în toate domeniile.
În ceea ce mă priveşte, ţinând cont de învăţămintele primite de la părinţii mei, am încercat mereu „să nu sar calul”, ci să-mi dau seama că în viaţă e absolut necesar să pun de acord dorinţele mele, cu aptitudinile, capacităţile şi condiţiile oferite de mediul în care eram nevoit să trăiesc şi să mă dezvolt. Poate că m-ai întreba dacă m-am condus după vreun model. Deşi am admirat multe personalităţi din diferite domenii, nu ştiu dacă aş putea afirma că m-am condus după un model, dar pot spune că o simplă întâmplare m-a influenţat foarte mult. Prin clasa a cincea dacă-mi amintesc bine, plecat din sat într-o excursie prin Iaşi, un domn învăţător care era atât însoţitor cât şi ghid, când treceam prin faţa Universităţii „Al. I. Cuza”, ne-a spus: „Vedeţi în stânga voastră această clădire mare şi frumoasă? Uitaţi-vă bine la ea, pentru că foarte puţini dintre voi veţi ajunge aici!” Am simţit atunci în mine o emoţie puternică şi în acel moment am hotărât că eu trebuie să ajung acolo! Şi am ajuns. Și în timpul facultății un profesor mi-a spus că voi ajunge un bun cercetător. Şi am ajuns cercetător principal gradul II şi doctor în psihologie . Şi am fost autor sau coautor la peste 200 de lucrări ştiinţifice. Şi am obţinut şi recunoaşteri internaţionale. Pe alt plan, de prin clasa a cincea începusem să scriu un roman poliţist, de care acum îmi vine să râd. Fiindcă îmi doream să devin scriitor. Şi cred că am ajuns, chiar dacă aştept la uşa Uniunii Scriitorilor cam de multă vreme, cu vreo cincisprezece cărţi publicate. Şi bune. Dar aşa cum se poate întâmpla cuiva care dovedeşte că este cu adevărat „cineva”, am simţit şi eu ce dulce este răsplata, deoarece:
Muncind corect, fără fisură,
Ajuns-am binecunoscut
Şi am avere pe măsură:
Când mă îmbrac, par că mă mut.
Şi dacă discutăm despre devenire, când vine vorba despre a aprecia valoarea cuiva, e bine să nu faci prostia de a-ți contrazice cumva confrații care, foarte recunoscători faţă de înaintaşi, neputându-se nominaliza pe ei ca fiind printre cei mai buni, afirmă sus şi tare că nimeni nu s-a ridicat la nivelul marelui X dispărut demult de printre noi, aşa că realist fiind, am înţeles că eu:
Pe drumul vieţii lat şi lung,
Pot spune că-s un om cu carte;
Celebru însă de ajung,
Voi şti desigur, după moarte.
Şi poate pentru a se înţelege că recunoaşterea valorii nu e chiar la îndemâna oricui şi-o doreşte, evident, rolul cel mai important îl are:
ŞEFUL
Pe toţi îi pune la-ncercare
Şi-apoi văzînd ce pot, „se-apleacă”
Şi-i sprijină pe-aceia care
Au şanse mici... ca să-l întreacă.
Oricum, azi, în economia de piaţă, e mai puţin importantă valoarea ta ca individ aparte şi chiar mass-media m-a convins că mai mult contează:
COTA DE PIAŢĂ
La TV văzui − fireşte
Cu o notă mai discretă –
Că de-n piaţă cota-i creşte,
Chiar şi-o vacă e vedetă.
Ca atare, în recunoaşterea devenirii mele, m-am lăsat la mâna destinului, deoarece nu mă simt în stare să lupt cu cei mulţi care dorindu-şi neapărat să devină „cineva”, deşi nu au acoperire, ştiu perfect care e:
CALEA DE URMAT
Chiar dacă soarta nu-l răsfaţă,
Deşi cu noaptea-n cap se scoală,
A priceput că-i bine-n viaţă
Să mergi cu dreptul, de n-ai şcoală.
Aşa că... lăsaţi-mă în devenirea mea... (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
ODĂ COPACULUI
De viaţă tu eşti dătător,
Dai oxigen, ţii şi răcoare,
Dar şi de-o coadă de topor…
Voinicului să te doboare.
(VASILE LARCO)
GLASUL VIORII
Cu gând spre viitor, vioara
La lemnul scump, dând curs măsurii,
“Cod roşu” a trimis spre ţara
Distrugătorilor pădurii.
(VASILE LARCO)
GHINION
Cine poate să priceapă
Vremurile astea stranii:
Unii au “intrat la apă”,
Când au vrut să-şi “spele banii”!
(VASILE LARCO)
CANDIDATUL, CĂTRE ALEGĂTORI
Văzînd cum tot adună potul,
De ce-i votaţi aşa ca-n transă?
Aţi vrea ca ei să fure totul?
Mai daţi şi altora o şansă!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
NOI VENITURI LA BUGET
Propunem ca acest Guvern
Să ia impozit în natură
Din tot produsul brut intern
Ce-i scos... din ce-am băgat în gură!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
PROGRES
Deşi la vârf de-o vreme-n ţară
Era prostia influentă,
Azi nu mai este necesară...
Fiindcă e... suficientă!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ALESUL POPORULUI
Munca lui e numai chin,
Căci lucrează, doct şi cult,
Pentru neam tot mai puţin,
Pentru neamuri tot mai mult!...
(GHEORGHE BÂLICI)
UNOR CONDUCĂTORI
(mai mari sau mai mici)
Va scrie şi eternitatea
Vizând vestiţii farisei:
Au apărat fidel dreptatea,
Ţinând-o numai pentru ei…
(GHEORGHE BÂLICI)
OMUL POLITIC
Nu vreau să-l laud, nici să-l critic,
Dar totuşi îi divulg sindromul:
În firea lui de om politic
Adeseori lipseşte OMUL…
(GHEORGHE BÂLICI)
OBSERVAŢIE METEOROLOGICĂ
Am constatat de multe ori
Că-n cupluri, când prea rar se-adună,
Iar soţul e cu capu-n nori,
Soţia fulgeră şi tună!
(MIHAI HAIVAS)
INTERSECTĂRI CONJUGALE
În casă totul scânteiază
Şi nu e vreme de negoţ,
Atunci când se intersectează
Amantul cu-n legitim soţ.
(MIHAI HAIVAS)
SOŢUL, ÎN VIZIUNEA UNEI PIANISTE
Din prima zi de căsnicie,
- Bazată pe un amplu studiu –
Ea l-a făcut pe soţ să fie
Maestru într-un lung preludiu.
(MIHAI HAIVAS)
LA SPECTACOL
O plăcere specială
Pentru publicul fidel:
Sala e aproape goală
Şi actriţele la fel!
(ION DIVIZA)
AMICUL ŞI ARTA ACTORULUI
El negreşit va fi o stea,
L-am admirat pe un peron:
Ce mutră jalnică făcea
Urcându-şi soacra în vagon!
(ION DIVIZA)
SOŢIA CĂTRE BĂRBAT
(în era internetului)
În zadar în pat insişti
Cu amorul tău caduc:
Pentru mine nu exişti
Cât lipseşti de pe Facebook!
(ION DIVIZA)
FIECARE CU ALE LUI
Masă mare, lume bună
Şi taraf de chef domnesc
Se prind unii-n joc de mână
Alţii tot ce prind, halesc!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA SPOVEDANIE
De-i preacurvia greu păcat
Fiind osânda foarte grea…
Spune-mi părinte, l-a rugat,
Cum procedăm ca să nu prea…
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FINALUL CONCURSULUI
DE ARUNCAT BOLOVANI
O spun atleţii, pehlivani,
Şi chiar se face să-i asculţi
Că-n ţara asta bolovani
Sunt, din păcate, foarte mulţi.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EPITAFUL HOŢULUI DE BUZUNARE
Stă pe năsălie drept
Sub un palid felinar,
Dar cu mâinile pe piept,
Nu la altu-n buzunar.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
EPITAFUL INFRACTORULUI PERICULOS
În mormânt fu coborât
Cu podoabe lucitoare
Şi cu lanţ masiv la gât...
Cum avu şi la picioare.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
EROARE DE CALCUL
După un chef de neuitat,
Deși, la calculat e tare,
Avea un vid de numărat:
Nu mai știa câte ... pahare.
(IOAN MAMAISCHE)
SUBALTERNUL… „ATENT”
Din concediu, în multe veri,
La şefi expedia vederi;
Primindu-le cu plăcere
Ei …îl aveau în vedere!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
UNUIA – DUPĂ O BĂUTĂ!...
Plutind noaptea în hazard
S-a trezit vorbind cu-n gard
Căutându-i o pricină
Că la capăt se termină…
(NAE BRĂDĂŢEANU)
CONTRASENS…
Groparul sapă cu folos
În cimitir, de sus în jos,
La birou, din sens opus,
Şefu-i săpat de jos în sus!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
ŞEFA
Pe el a căzut năpasta
Ca să aibă şef – nevasta;
Acasă treaba se schimba
Că, trecea el peste ea…
(NAE BRĂDĂŢEANU)
AJUNSE LA GUVERNARE,
PARTIDELE DAU VINA PE SECETĂ
Mereu o faceţi de oaie
Şi-i şi secetă enormă?
Folosiţi apa de ploaie
Din propria platformă!
(GEORGICĂ MANOLE)
REMARCĂ
O constatare la orice nivel,
De o vreme-ncoace e făcută:
Cu cât directoru-i mai tinerel,
Cu-atâta secretara-i mai trecută.
(GEORGICĂ MANOLE)
TOATE PARTIDELE SE LAUDĂ CĂ
AU METODE DE ÎNTINERIRE
Ştim, orice partid dispune
De metode de întinerire,
Privind la unii membri, s-ar impune
Să găsiţi metode de slăbire!…
(GEORGICĂ MANOLE)
FOSTĂ ŞEFĂ DNA CANDIDÂND
LA POSTUL DE PROCUROR EUROPEAN
Candidează la Bruxelles,
Deși postu-i XXL.
Cei de-acasă,-n loc de fală,
Scriu denunțuri că-i penală.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
ZID ÎN FAŢA CANDIDATULUI EPPO*
Nici n-am zis noi bine hopa,
Și-am ajuns cu toții berci.
De-o scăpăm în Europa,
Garantat, ne face terci.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
*EPPO (European Public Prosecutor's Office) - Parchetul European.
FIERBE URA PENALILOR
Cât de-aprinsă li-i mânia
C-a trecut și de LIBÉ*,
Mai ar scoate România
Nu din tină. Din UE!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
TRĂDARE
Îl iubise de flăcău
(Era tânăr şi deştept)
Şi-a strâns-o la pieptul său,
Până când l-a tras în piept
(GIREL BARBU)
ACEASTA ESTE FEMEIA
O duduie serioasă,
Ce credea că e cam grasă,
Cu-o dietă exemplară,
Ajunse damă ...ușoară.
( DUMITRU BUJDOIU)
SCUZA PROSTULUI
Prostu-i prost, i-o spune faţa;
Dar dreptate-are și el,
Că se deșteaptă nițel,
Când se scoală...dimineața.
(DUMITRU BUJDOIU)
EXPLICAŢIA LUI BOC
Când pensiile le-am redus,
Adevărul vi l-am spus:
Compensaţia e mare
La-jutor de-nmormântare.
(ADRIAN TIMOFTE)
BABELE DIN MARTIE
Nouă babe-n sărbătoare:
Să aleagă fiecare!
Nu vă pierdeţi în idee:
Doar a opta e femeie.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNOR POEŢI INSPIRAŢI
(dar nu la epigrame)
V-aţi cotizat cinci disperaţi
O epigramă să-mi turnaţi,
Dar publicul, ca s-o-nţeleagă,
S-a frământat o noapte-ntreagă.
(CINCINAT PAVELESCU)
UNUI COLEG
El scrie prost, însă îl laud;
De ce aş fi cu dânsul crud?
Prefer o noapte să-l aplaud,
Decât o strofă să-i aud!
(CINCINAT PAVELESCU)
