UȘILE LUI GABRIEL LIICEANU (2)
(urmare din „Loc de dat cu epigrama” nr. 423)
În realitate Liiceanu nu avea disciplina finitudinii., recunoscânde la un moment dat: „Eram plasat într-un raport greșit cu timpul și, deopotrivă, cu felul de a-mi înțelege libertatea”. Conștient că alții gestionase mai bine raportul cu timpul, aici nominalizând-o pe Ana Blandiana, filozoful va fi salvat de întrebarea: „Ce Dumnezeu făcusem cu viața mea?” Și din acel moment a început dansul cu viața sa jupuită de epiderma iluziei. Începe prin a aborda problematica jurnalului, formulând și ceea ce putem numo principiul jurnalului. După definirea acestui principiu, concluzionează Gabriel Liiceanu: „La capătul unui jurnal trebuie să afli care anume este încăperea din ființa ta pe care nu o poți deschide decât cu prețul pierderii, al destrămării, al îmbolnăvirii”. Acea încăpere, zic eu, ar fi PRIMA UȘĂ INTERZISĂ.
Continuând cu analiza unei lichele și a funcțiilor ei (de a produce nivelarea, de a constata ieșirea neprogramată din rând, de a constitui releu până la nivel periferic și de a organiza curse cu obstacole dotaților, ambițioșilor sau opozanților). Liiceanu crede că cele mai periculoase sunt lichelele instruite. Interesantă este demonstrația prin care filozoful arată că oricea lichea are o originalitate în negativ ce i-a permis ca după Revoluție să se poată reabilitqa, situație numită de Bukovski drept epoca încorporării monstrului. Asdtfel, evoluând problematica lichelei în societatea postrevoluționară, Liiceanu, aproape trist, descoperă CEVA care ÎNCHIDE ADÂNCUL DIN EL. Cititorul atent, care cred că sunt, are siguranța că aici se află CEA DE-A DOUA UȘĂ INTERZISĂ. Inițiind o discuție despre cuvânt, acesta n-ar fi decât o ustensilă, iar incapacitatea omului de a mânui această ustensilă generează prostia omenirii. Singurul care mai poate regl raportul cu cuvântul și ne mai poate salva din decăderea verrbului este scriitorul. Tragedia este că scriitorul a devenit de fapt un salvator neputincios. Constatând că există un limbaj infectat al părții de jos (din zona lui AICI, zic eu) și un altul pur, curat, al părții de sus (din zona lui DINCOLO, zic eu)), românii au continuat și continua să trăiască la „fundul limbii, în drojdia ei în care se petrece totul”, adică AICI, lăsând nelocuită zona curate de DINCOLO. Urmează întrebarea fundamental a lui Liiceanu: „Pentru cine Dumnezeu scriem, atunci?” Exită încă o ușă, A TREIA UȘĂ INTERZISĂ, care nu permite accesul la cuvânt, ușă pe care, paradoxal, luptăm din răsputeri s-o ținem închisă. Dumnezeu dă s-o deschidă, noi îi stăm paznic zăvorului ei. Două întrebări îl frământă pe Gabriel Liiceanu. 1) „Cum se face că oamenii care au trait în communism privesc înapoi cu resemnare, cu indiferență sau pur și simplu uită, deși în joc sunt viețile lor mutilare?”; 2) „Cum se explică reacția slabă pe care o are Occidentul față de communism?” Filozoful încearcă să explice cele două procese ce au generat întrebările prin ceea ce se numește proces de introspecție, când obiectele reale și afectele lor sunt devorate de un eu afectiv. Există, deci, o distanță „…pe care cu vârsta o punem între noi și ceilalți, astfel încât nu orice nu orce dramă a lumii să devină automat și a noastră”, concluzionează Liiceanu. Așa că, deduce u, ce i-ar interesa pe occidental drama noastră? Mai mult, ce l-ar face pe un roman să-l intereseze drama altui roman? Se conturează A PATRA UȘĂ INTERZISĂ, una a sufletului, întredeschisă cu măsură pentru ca înăuntrul nostrum să nu intre mai multă nenorocire decât putem duce, dar este tot la fel de bine reglată încât să nu iasă în afară decât foarte puțină sensibilitate. Pornind de la cazul fraților Cain și Abel, Liiceanu crede că specia umană trebuie regândită prin ceea ce putem numi problema umanismului. E aproape convins că în fiecare dintre noi stă la pândă răul, că în adâncurile fircăruia dintre noi zace – putând fi oricând activat – Hitler, Stalin, Mao, criminalul, torționarul, violatorul. Există, deci, în noi A CINCEA UȘĂ INTERZISĂ, cea care zăvorăște răul, ținându-l în stare latent și având grijă ca nimeni să nu pătrundă pentru a-l ucide. Cinci sunt „ușile interzise” găsite de sufletul meu. Sunt mai multe? Sunt mai puține? Cert este că textul cărții lui Gabriel Liiceanu, o „explozie neîncadrabilă” a ființei sale, incite la cercetare. Cine garantează că însuși filozoful le-a descoperit pe toate? (preluare din „Viața în interval”, Agata, 2012) (SFÂRȘIT).
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
MINCIUNI POST-MORTEM (dactilic)
Chiar și-adevărul e pus la-ncercare,
Dar prin procese de mistificare:
Până și pietrele mint în neștire...
Vezi epitafuri de prin cimitire! (MIHAI HAIVAS)
CONDIȚIE NECESARĂ (amfibrahic)
Lipsit de umor cin'se-arată,
Cel mult serios poate fi:
Nicicum el chiar n-ar reuși
Deștept să și pară vreodată! (MIHAI HAIVAS)
INSPIRAȚIA CREATORULUI(anapestic)
Presimțind că femeia n-ar tace,
Dumnezeu a știut el ce face:
Pe bărbat, mai întâi, îl crea
Ca s-apuce să spună ceva. (MIHAI HAIVAS)
SOȚI PATISERI
Bărbatul, tare cum e roca,
Se tot frământă,-ntr-o măsură,
Căci soața pregătește coca,
Iar el e-așa… de umplutură. (VASILE LARCO)
TESTAMENT
Statuia mea pe murg călare
S-o amplasați în gura văii,
Dar nu o dăltuiți în sare,
C-or năvăli pe ea lingăii! (VASILE LARCO)
MODESTIE FEMININĂ
Femeia-n viaţa asta cu tumult,
E-activă, permanent în vervă,
Ea de la viaţă nu pretinde mult,
Dar Domnu-i dă şi de rezervă. (VASILE LARCO)
ETERNA EVA!
Un adevăr necontestat,
De care m-am convins recent,
E că bărbatul ascultat,
Doar fotografu-i... evident! (MAX OPAIȚ)
CONFLICT PLANETAR
Capii lumii sunt în priză;
Vremurile sunt amare,
Lumea a intrat în criză,
Că-i ajunsă la ... STRÂMTOARE! (MAX OPAIȚ)
DULCELE GRAI MOLDAV!
Ca rezultat la o cardiogramă,
O damă află și-i contrariată,
Că inimioara ei e di(-)la(-)tată;
Ciudat(!)... când știe clar că-i di la mamă! (MAX OPAIȚ)
ÎNTREBARE
Să nu inducă în ispită
(De, ochii văd, inima cere...)
La Eva frunza e lipită
Sau e așa, doar o părere? (ȘTEFAN BAȘNO)
ALTĂ ÎNTREBARE
Mă întreb, în Rai e toamnă?
Fiindcă toamna frunza cade,
Cum să fie Eva doamnă
Si în plus și cumsecade?... (ȘTEFAN BAȘNO)
ULTIMA ÎNTREBARE
Am constatat, în iconiță
La Eva frunza e de viță,
Mă-ntreb, că am glagorie,
În Rai e și-o podgorie? (ȘTEFAN BAȘNO)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
UNUI ÎMPĂTIMIT AL LUI BACHUS)
Tulburelul, bată-l vina!
Multe face și desface,
Că îl duce la vecina
Și în casă n-are pace! (ELENA NEACȘU)
După ce-a mers la vecină
Să se dea mare artist
Un amic epigramist
Face-acum penicilină! (ȘTEFAN BAȘNO)
Ascultându-l, zice-Azor,
Către-amicul său Grivei:
Parcă-mi vine să mă-nfurii
Când văd şeful dând din gură,
Cum câştigă de-ale gurii
Şi mănâncă-o albă pâine,
Nu ca noi : viaţă de câine!
Ce spui tu e-adevărat
A adăugat Grivei,
Însă pentr-o pâine albă
Şeful nostru-i obligat
Să mănânce mult... (IULIAN BOSTAN)
Tare s-au multiplicat
Mâncătorii de rahat!
Până ieri, prieteni dragi,
Se numeau doar coprofagi,
Dar acum acești siniștri
Se numesc pompos miniștri... (ȘTEFAN BAȘNO)
INCERTITUDINE
Cu o fată măritată,
Naltă, mândră ca o floare,
Situația-i ciudată…
Nu-i nici mică, dar nici mare! (DAVID VALENTIN)
Vorbești despre capacitate?
Știi care e părerea mea?
Că ai și nu prea ai dreptate,
Depinde cine intră-n ea... (ȘTEFAN BAȘNO)
LUI ILIE BOLOJAN
Dacă nu poți face treabă
Cu Guvernul, nea Ilie,
Eu aș zice mai degrabă
Să te-ntorci la Sculărie! (PETRU-IOAN GÂRDA)
Vai, săraca sculărie
Tocmai ce se reparase
Va ajunge cu Ilie
Ca pe vremea lui Năstase... (ȘTEFAN BAȘNO)
LA BĂTRÂNEȚE
Am refuzat în tinerețe
Colegelor de facultate
Avansul lor de iubărețe
Și-acuma se răzbună toate. (STELICĂ ROMANIUC)
Dar cum s-au răzbunat, Stelică?
Te-au refuzat cumva la dans?
Or fi văzut că după țuică
Umblai matale în balans... (ȘTEFAN BAȘNO)
CIOBANII ÎN CAPITALĂ
Guvernului s-au dus să-i ceară
Anume drepturi ciobănești
Și-au constatat că nu-s în țară
Ciobani mai mulți ca-n București. (STELICĂ ROMANIUC)
Ciobanii cei cu multe oi
Au venit că au nevoi,
Ciobanii cei din capitală
Venit-au doar pentru mardeală... (ȘTEFAN BAȘNO)
DORINȚA UNUI LENEȘ
Să aib-o pungă de petrol,
Ar fi cumva Cereasca Mană!
Și tot visând așa, parol,
El arde gazul de pomană. (TONY ANDREESCU)
La noi, niște băieți deștepti
Au găsit o altă Mână;
Pentru trei - patru corocleți
Au dat gazul de pomană! (ȘTEFAN BAȘNO)
Ro -alert , drone, rachete
Vin pe cerul românesc;
Cu Domn Fane eu golesc
Corona din cinci navete! (CRIȘAN DUȚĂ)
Cinci navete? Doamne, Doamne,
Unde să le torn, Crișane?
Eu prefer în loc de ele
Un coniac, dar de cinci stele! (ȘTEFAN BAȘNO)
FOTBAL: CUPELE EUROPENE
A-nceput joaca în grupe,
Cele mai tari, fără noi;
Pierdem bani, suntem puțoi,
Lu’ Burleanu i se rupe. (Dumitru BUJDOIU)
CIOBANIADA GUVERNALĂ
Respect pe cei de azi de ieri,
Străbunii noștri, buni oieri;
Dar Becali a luat-o-n freze,
N-a fost prezent cu căcăreze. (Dumitru BUJDOIU)
A-NCEPUT ȘCOALA, ABANDONAȚI TESTUL PISA !
În…Pisa mă-sii de test,
Ne compară cu-ăi din vest;
Funcțional este stupid,
Mai bine te-nscrii-ntr-un partid. (Dumitru BUJDOIU)
SOȚIA ȘI POȘTAȘUL
I-au zis unii de poștaș,
Că-i viril și nărăvaș;
N-a divorțat, s-a mutat
În alt oraș; n-a scăpat,
Pân’ la pensia de urmaș. (Dumitru BUJDOIU)
O BLONDĂ LA POLIȚIE
Un nebun mă hărțuiește,
Că sunt sexy și om bun.
Răspuns polițienește:
- Și noi credem că-i nebun. ( Dumitru BUJDOIU)
A FOST GĂSIT VINOVATUL
Pârâu curgând din deal la vale.
Un miel, în vale, bând o gură
De apă, ia și-o-njurătură:
Lupul, din deal, să-i dea la gioale,
Că-i spurcă apa dumisale
Și, alergând ca o mașină,
Îi crește prețul la benzină! (NICOLAE MĂTCAȘ)
NE ARATĂ DIN DEGET
Trump ne sperie, mușchi tari,
Cu tarife foarte mari,
De-i primim, asociat,
În UE-al 51-lea stat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SIMETRIE PERFIDĂ
Zelenski distrugând în toi
Infrastructura de război,
Și țarul rade fără milă
Infrastructura cea ... civilă. (NICOLAE MĂTCAȘ)
PENTRU UN ECHILIBRU ÎN STABILIREA PREȚULUI LA ENERGIE
Grupul de la Vâșegrad
Nu se-nchină la Green Deal:
„Cu el prețurĭle ne rad,
Fără dânsul ele scad”. (NICOLAE MĂTCAȘ)
REPUDIERE FERMĂ COLECTIVĂ
Nu doar NATO, ci și ÚE
Și-ar vrea un articol patru.
Cum apare-o criză șuie,
Toți – la sfat (și nu la teatru)! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘEFA COMISIEI EUROPENE SE IMPLICĂ PERSONAL
ÎN SUSȚINEREA AGRICULTORILOR EUROPENI
Fermierii noștri-s cei mai buni din lume,
În momente grele ne scot din impas.
Nu prin vorbe goale, cu-ajutoare-anume
Îi vom sprijini la fiecare pas. (LERU CICOARE)
HABEMUS CANDIDATUM!
Muntele din Cotroceni,
După patru luni, minteni,
Cu vrăjeli și farmece,
A născut un șoarece. (LERU CICOARE)
NIMIC ÎN PLUS
Un stejar al dacilor
E-un deșteptător:
Da-ți-le săracilor
Numai ce-i al lor! (LERU CICOARE)
CIOBĂNAȘI CU TREI SUTE DE OI,
CUI LĂSAT-AȚI MIELELE-N ZĂVOI?
Printre cándizii păstori
S-au băgat instigatori
De bătăi generatori
Nu cu mari n lume ármii,
Ci de-a dreptul cu jandarmii,
Pentru care - ce-s ciobanii?
Le-au tras câteva bulane,
După care, că-i sistem,
Câte-un spray lacrimogen. (LERU CICOARE)
DE CE NIMENI DIN CONDUCERE NU VREA SĂ STEA
DE VORBĂ CU OIERII?
Au venit oierii-n capitală
Să-și expună oful celor mari.
Șefii, mirosind că-i a răscoală,
S-au ascuns în buncăr sau tufari,
Iar oierii, conform modei orășene,
Gaze inhalând lacrimogene. (LERU CICOARE)
N-ARE OMUL CUI SE PLÂNGE
Trec oierii printr-o dramă,
Provocată prin birouri.
Șefii, toți, nu-i iau în seamă,
Parcă-s trași la indigouri. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
O SINGURĂ EXCEPȚIE
De când în bloc s-a fost produs seismul
Și nul e orice act decizional,
Se pare că doar analfabetismul
Mai e, la noi în stat, funcțional. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NUNTĂ DE PARTID ȘI DE STAT?
Mirele-ar fi tehnocrat,
Însă nunta și nuntașii,
Paharnicul și fuștașii
De partid sunt și de stat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ȘI AICI PE PRIMUL LOC!
Nu știți rata de șomaj
Printre tinerii-n picaj
Pe-o gură de rai cât e?
Dublu față de UE! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PRIME--AD-HOC,
RANDAMENT IOC
Metrorexu-a cumpărat
Trenuri noi după uzanță,
Dar, la cât le-am așteptat,
Stau și azi la mentenanță. (NICOLAE CRIHĂNEANU)