UȘILE LUI GABRIEL LIICEANU (1)
Că nu e om, îmi spunea cândva bunul meu prieten Mircea Lazăr, aflat acum în spațiul sfânt al unui cimitir din Vrancea, să nu fi încercat să găsească mesajul ascuns al gestului lui Păcală de „a trage ușa după el” și, luând-o în spate, să plece cu ea. Dimpotrivă, i-am spus eu, în afară de el, care descoperea o adevărată metaforă, ceilalți luau situația ca una hilară, tocmai bună de stimulat râsul și, eventual, de prezentat într-o antologie a sofismelor. Dar de ce, spre deosebire de Raiul din înaltul cerului, în care se intră pe o poartă păzită de Sfântul Petre, în Raiul precreștin din unele variante ale „Mioriței” se intră pe o gură? („Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai,/ Iată vin în cale,/ Se cobor la vale/ Trei turme de miei/ Cu trei ciobănei”). Profesorul Ion Ghinoiu, cel care pune întrebarea în „Jurnalul Național” nr. 4910, încearcă să răspundă: „Limba română face distincție între adăposturile sufletului situate deasupra pământului, în care se intră și se iese pe poartă sau pe ușă (locuință, biserică, cetate medievală), și adăposturile din pântecele pământului și viețuitoarelor în care se intră și se iese pe gură (gura beciului, gura peșterii, gura metroului), gârlici (gârliciul bordeiului), găoază (aparatul genital la păsări), gaură (gaura șarpelui, gaura șoarecelui), zăvorâte adesea de buze”. Absolut neîntâmplătoare este și raportarea Constanței Buzea la un triptic intersectativ generat de două uși: LETARGIA ca rezultat al intersecției dintre trăite și netrăite și UMBRA ca intersecție între văzute și nevăzute, toate generând zona lui PRINTRE ca rezultat al suprapunerii lui ÎNAINTE și DUPĂ: („Ușa casei străvechi vrând să cadă, i-am spus departelui meu: „Dăruiește-mi o ușă!”; „De curând i-am scris pe o carte: „Deschide-o, citește-o și sufletul meu regăsindu-l, să-i simți locul magic prin care să intri în Cer. Iar mie, tu, dăruiește-mi o ușă”). Bazându-mă pe propriile trăiri, teorii și filozofii care țâșnesc din mine ca dintr-o fântână arteziană cu trei guri (uși?) având la bază apa limpede a antigeometrismului și sculpturalismului ca fond și formă, am fost tentat să generalizez orice text folosind doar trei cuvinte: POARTĂ, FEREASTRĂ, LUMINIȘ. Pentru că biblioteca este o poartă deschisă permițând accesul la ceva (la carte). Apoi fereastră ca prima lege a libertății asigurându-ți accesul la citit. Cititorii de jurnale au flat cât de „bucuroși” erau deținuții politici care erau încarcerați într-o celulă care avea o fereastră cât de mică, în pofida faptului că ușa era ferecată. Dar oare psihologii au lămurit de ce când ne urcăm într-un mijloc de transport în comun ( mai ales în tren), mulți dintre noi își dispută locul de la fereastră? În fine, luminiș, identificat cu starea de clarificare a unor idei sau probleme. Sentimentul ajungerii la un luminiș (după o orbecăială prin întunericul pădurii generat de oblonul tras pe fereastra naturii și dec zăvorul pus pe ușa universului) este la fel ca momentul psihologic al cunoașterii, al înțelegerii. Orice titlu am da, cele trei cuvinte îl vor reprezenta folosind explicațiile adecvate. Ușa și Poarta fac parte din fibra gândirii pozitive a poporului român. Să-ți dorești o ușă (o poartă), să știi când să închizi și când să deschizzi o ușă (o poartă), fie ele și „interzise”, iată două dintre gesturile de esență peratologică.
„Ușa interzisă” („Humanitas”, 2002), volumul lui Gabriel Liiceanu, începe cu o extrapolare datată 3 mai 2001 și pe care filozoful o face pornind de la o secvență de cinema: „Într-un film al lui Kubrick, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfârșit ale cărui camere, pustii, au ușile larg deschise. Succesiunea monotonă a camerelor nepopulate și terifiante se întrerupe pe neașteptate. În mijlocul unei camere, cu fața întoarsă către ușă, se află, în splendoarea goliciunii ei, o femeie care îi face semn bărbatului să intre. Acesta se apropie și o ia în brațe. Aparatul se rotește apoi încet, ajunge în spatele femeii și atunci vedem că mâinile bărbatului care a cuprins-o ss-au înfipt într-un trup ecorșat și putrid în straturile de sub piele, în mușchii dezveliți, în sânge, în cartilagii și în oasele care răsar ici și acolo”. Cam așa ar fi și cu viața. EA STĂ ȘI CREȘTE PE UN ȚESUT DE ILUZII. Dacă vrem s-o trăim și s-o cunoaștem cu adevărat, trebuie s-o jupuim de epiderma ei, care este iluzia. Ce care au un sistem de autoanaliză interioară, obligatoriu dincolo de iluzii, se pot apropia de Dumnezeu și devin filozofi. Aplicând pe sine, constată tăios Liiceanu: „Aș fi vrut eu să fiu scriitor, adică autor de literatură – ceea ce însemna că Dumnezeu mi-ar fi dat la naștere un dar deosebit: suprema libertate în spațiul cuvântului -, dar nu eram. Exeget nu mai eram, pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate. Filozof nu mai eram, pentru că pierdusem apetitul pentru desfășurarea unui gând”. Nu i-a rămas decât să-și dea epiderma vieții, adică iluzia, deoparte și să pătyrundă în interiorul său având mereu în față filmul lui Kubrick și „scâncetul lui Noica” (preluare din „Viața în interval”, Agata, 2012). VA URMA.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
FEMEIA (dactilic)
Printr-un potop de cuvinte
Inimi descuie și minte;
Face mereu și desface,
Ba, uneori, chiar și tace! (MIHAI HAIVAS)
UNEI BLONDE (amfibrahic)
Eu nu pot să-i fac mici aluzii
Directe, fInuțe, prea dese,
Fiindcă nu am nici iluzii
Că fi-vor de dânsa-nțelese!(MIHAI HAIVAS)
PROVERB PE DOS (anapestic)
Când în viață necazuri se-adună
Și succese sunt tot mai puține,
Doar atâta-n final se reține:
Regresăm ... în direcția bună! (MIHAI HAIVAS)
EXTINDEREA CORUPŢIEI
La noi se minte ne-ntrerupt,
Azi nu se întrevăd minuni,
Căci a ajuns a fi corupt
Şi detectorul de minciuni! (VASILE LARCO)
ÎNAINTE ŞI DUPĂ CREAŢIE
Geneza-i arhicunoscută,
Ştiinţa a găsit răspuns;
Din haos lumea e făcută
Şi tot în haos a ajuns! (VASILE LARCO)
UNUI CORUPT COMOD
Mai rar găseşti aşa un neglijent
Cu-averi cam câtă frunză e în crâng;
Lui despre bani îi e indiferent
De-i intră-n buzunarul drept sau stâng. (VASILE LARCO)
RISCURILE MESERIEI
Mă las de-un gând ascuns învins;
Presupunând că am umor,
Ca omul hâtru, sunt convins
C-ajung în ... gura tuturor! (MAX OPAIȚ)
SEMNAL!
Planeta suferă-n tăcere
Sub o idee obsedantă:
Cu populația-n scădere,
Pe glob, prostia e constantă! (MAX OPAIȚ)
UNOR PRIVILEGIAȚI
Folosind îndemnizații,
Bugetari de lux, la băi,
Vara toată-n delegații,
Fac turism pe banii tăi! (MAX OPAIȚ)
COSBUCIANĂ
Viața asta-i bun pierdut
De n-ai la bancă împrumut,
O luptă-i viața, te-mprumută,
Căci iei un leu și dai o sută. (AXENTE IUGA)
MĂNÂNC CE AM
De-o oră-am sunat și nu vine,
Când prind livratorul, e Doamne ferește,
Dar până atunci, cu foamea în mine,
Mâncarea... e-n coadă de pește. (AXENTE IUGA)
NEDUMERIRE
Am cunoscut la Drogherie
O farmacistă, meserie,
Ce după chip părea chimistă
Iar după sâni... o naturistă. (AXENTE IUGA)
DECES
Când prea setosul meu vecin
Pe drum era, spre gropi incerte,
I-a zis, cum mirosea a vin,
Un preot: - "Dumnezeu să-l certe"!(AXENTE IUGA)
FLATULAȚII
Românul mai produce gaze
După iahnia de fasole
Sau după vorbe cu emfaze
Oricum – nasol e! (ȘTEFAN BAȘNO)
PREȚ
Noi, când rafinam petrol
Pe canistră dam un pol
Azi canistra de benzină
E jumate de chenzină! (ȘTEFAN BAȘNO)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
O VORBĂ
„Curat murdar, coane Fănică!”
Spunea Ghiță, polițaiul,
Însă iaca, la adică,
Vorba încă-și duce traiul... (ȘTEFAN BAȘNO)
SPATELE
Poți fi curat, dar și murdar?
Eu zic că logic nu se poate!”
„Se vede că nu ai habar,
Depinde cine-ți stă în spate!” (ȘTEFAN BAȘNO)
Am reputația unui elitist, intimidant, descurajant,
prin urmare, un monstru al literaturii române! (FLORIN VASILESCU
·
Haide, bre, coane Florine,
Că eu nu te cred defel
Candidat, o știm prea bine
E doar unul la Nobel... (ȘTEFAN BAȘNO)
Fane, lupta noastră-i dreaptă,
Îți dau voie, dacă poți,
Nobelul poate te-așteaptă,
Pe tine ca pe noi toți. (FLORIN VASILESCU)
Nobelu-i periculos
Când ajungi așa faimos
Chiar că îți va fi rușine
Să te uiți la cei de jos! (ȘTEFAN BAȘNO)
Oricât ai vrea să mai fii jos,
Asta nu se mai întâmplă,
Cu-o mână ții paharul tău vârtos,
Cu cealaltă duci degetul la tâmplă. (FLORIN VASILESCU)
L-aș duce eu la portofel
Dar știu că nu-i nimic în el
Și doar asta mi-a rămas
Să-mi bag degetul nas! (ȘTEFAN BAȘNO)
Cu fundul pe carte-i ușor ca să stea,
Mai greu e să steie ...„cu burta pe ea”! (ION MORARU)
Da, Ioane, e cam greu,
Mare-i burdihanul meu,
Dar am ros destule coate
Pe la școli și facultate! (ȘTEFAN BAȘNO)
MĂNÂNC CE AM
De-o oră-am sunat și nu vine,
Când prind livratorul, e Doamne ferește,
Dar până atunci, cu foamea în mine,
Mâncarea... e-n coadă de pește. (AXENTE IUGA)
Dragă domnule Axinte ,
Eu te rog să iei aminte
Fiindcă-n cozile de pește
Osul greu se mai găsește... (ȘTEFAN BAȘNO)
Dragă Domnule Știfan,
Fie-ți simțurile-atente,
Știu că-mi ești un mare fan,
Dar, reține, sunt AXENTE!!! (AXENTE IUGA)
Vad că ești un mare fan
Că m-ai botezat "Știfan"
Dacă facem un cumul
Cred că este un meci nul! (ȘTEFAN BAȘNO)
FOTBAL EUROPEAN: Au început
cupele pline de milioane
Europa e-n călduri,
Noi? Eliminați ușor;
Becali, finanțator,
Tot caută antrenor,
Ca să-i pună murături. (Dumitru BUJDOIU)
PENTRU PROSTIME
Reforme, stabilitate,
Trai bun…le avem pe toate,
De la Bolojan lăsate;
Minciuni super-gogonate. (Dumitru BUJDOIU)
AVERTISMENTUL OCTOGENARULUI
Doamne, trec la ateism,
Că mă ții din boală-n boală;
Măcar dă-mi p-a sexuală,
Ca lui Carol, priapism.* (Dumitru BUJDOIU)
*Priapism- Erecție exagerată, anormală, peste 4 ore.
LA INTERVIU
L-au respins la angajare,
Chiar de la prima-ntrebare:
- Ești căsătorit, Mardare?
- Nu. Contează-acest răspuns?
- Da, că vrem un om supus. (Dumitru BUJDOIU)
NESTĂPÂNITA PENSULĂ A UNUI PICTOR EXPANSIONIST
Ce tornadă-a fost să-l ia
C-a întins steagul SUA
Peste Mexic și Canada,
Groenlanda și Islanda,
Insulele Caraibe?
Cine-ar putea să-l inhibe? (NICOLAE MĂTCAȘ)
SĂ MAI SPUNEȚI CĂ N-ARE IMAGINAȚIE...
A pus ochii pe Canada,
Pe Mexic și pe Islanda,
Caraibe și Groenlanda
Și, să nu se rup-o strună,
A pus mâna și pe ...Lună! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PROMISIUNEA DE ONOARE A PREȘEDINTELUI AMERICAN
Alegerĭle la jumătate de mandat,
Dacă-i mențin tot pe republicani,
Îi vor aduce-unui adult votant
Cincizeci de benjamins americani. (NICOLAE MĂTCAȘ)
EMISARII PLEACĂ, IAR IVAN ATACĂ
Conversații excelente,
„Nu!” cumplitului măcel!
Doamne sfinte, ce talente
De-a mai pune gaz pe el! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PE PREȘEDINTELE ZELENSKI CÂT PE CE SĂ-L PUPE-O DRONĂ
La decolarea de pe „Doga”*-
O dronă vrând să-i scadă voga
Îl tot pândea, hultan, prin zonă,
Și numai Moscova o ține
Că n-a fost urmă de vreo dronă.
De la distanță văd mai bine... (NICOLAE MĂTCAȘ)
----------------------------------------------------------------------
*Aeroportul internațional din Chișinău „Eugen Doga”.
ALGERIA A ÎNTRERUPT RELAȚIILE DIPLOMATICE
CU EMIRATELE ARABE UNITE
Algeria s-a supărat
Extrem de rău pe Emirate:
Atât de mic – minuscul! – stat
Și-atâtea lucruri necurate! (LERU CICOARE)
DUNĂREA SĂ NE ÎMPACE
Doamne, dă o ploaie mare,
Dunărea se facă mare,
Altfel riveranele,
Mândre, suveranele,
Vor să-și scoată sapele
Că se fură apele. (LERU CICOARE)
RENUNȚAREA LA DREPTUL DE VETO
SE DECIDE NUMAI PRIN REFERENDUM NAȚIONAL
Nu poate-o persoană, că-i cu / fără nume,
S-arunce voința poporului -n hău.
E dreptul acestuia de-a se opune
Atunci când în joc e chiar sufletul său. (LERU CICOARE)
DE CE SE TERGIVERSEAZĂ DESEMNAREA UNUI CANDIDAT
LA POSTUL DE PREMIER
Ca foștii cât mai mult să stea în funcții
Și ca să țină lumea în suspans,
Scot din joben vreun nume spre seducții
Și, dacă nu-i pe plac, l-exclud din dans. (LERU CICOARE)
ANOMALIE
Nu știați – aveați albeață? –
C-avem șefi numiți pe viață?
În ce acte sacre scrie
Că nu-i termen la șefie? (LERU CICOARE)
ANCPI* MAI ARE NAS SĂ SE PLÂNGĂ?
Când SRI cinci ani la rând tot dă din gură
Că hackerii țintesc sistemele de informare,
Mai poate spune-ANCPI - prin ce-ntorsură? –
Că n-a știut că-i riscu-atât de mare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*ANCPI (abr.) – Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. În urma atacului cibernetic din partea hackerilor, infrastructura informatică a acesteaa a pierdut o bază de date de cca două milioane de înregistrări.
STRESARE ZILNICĂ – POLITICĂ DE STAT?
Să ne facă vor conețul?
Ne pândesc din ambuscadă?
Toți știu să mărească prețul
Și niciunul – să-l mai scadă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DEZAMĂGIREA UNOR DORITORI DE SENZAȚII TARI
DIN HUNEDOARA
Falși șamani cu ayahuască
Hai pe blegi să-i „lecuiască”,
Dar n-avură nicio șansă:
DIICOT i-a scos din transă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PENTRU CARE REALIZĂRI ASEMENEA INDEMNIZAȚII?
Să-ți cadă cerul: șefii din CEÓ*
Au incasat trei milioane (cu plafoane),
Când instituția avea ca pierderi vreo
O mie-o sută și ceva de milioane??! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CEO (abr.) Combinatul Energetic Oltenia.
UN PIC DE GRAMATICĂ
Poți spune „cel mai mare președinte”
Unui real, oricât de pizmăreț,
Da-i un superlativ, luați aminte,
Certat cu logica „cel mai ...măreț”. (NICOLAE CRIHĂNEANU)