Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, s-au aflat astăzi în mijlocul credincioșilor, la sfințirea Bisericii ”Acoperământul Maicii Domnului” din Agafton, comuna Curtești.

Sute de credincioși au venit la Sfânta Liturghie Arhierească, evenimentul fiind încununat de prezența celor doi înalți ierarhi, dar și de un numeros sobor de preoți și diaconi, alături de măicuțele de la Mănăstirea Agafton.

CITEȘTE ȘI: "Agenții de pază ai unor școli din Botoșani, instruiți de polițiști!"

 

În Cuvântul de Învățătură, IPS Teofan le-a vorbit credincioșilor despre jertfelnicia din mănăstire și din lume, despre slujirea în societate și în familie.

”Iubiți credincioși, dăm Slavă Lui Dumnezeu pentru această sfântă zi. În Evanghelia care s-a citit astăzi ni se spune că cineva a aflat că într-o țarină se află o comoară. Și a mers, a vândut tot ceea ce a avut și a cumpărat acea țarină, având comoara în ea. Noi, oamenii, suntem chemați să aflăm comoara Împărăției Cerurilor. Și sunt călugări, călugărițe, care îndeplinesc întocmai acest lucru. Vând tot ce au, adică părăsesc tot ce au, pentru a avea țarina care adăpostește Împărăția Lui Dumnezeu. Noi, cei din lume, nu putem face acest lucru în partea lui exterioară. Pentru că avem familie, avem gospodărie, avem copii, avem slujiri în societate. Dar pentru noi oare comoara de care vorbește Evanghelia este inaccesibilă? Pentru faptul că nu părăsim lumea, nu părăsim cele ale ei?

Iubiți credincioși, Dumnezeu ne pregătește Împărăția Cerurilor pentru toți. Pentru cei care au părăsit lumea și s-au dus în mănăstire, calea este oarecum mai ușoară. Dar și pentru cei care sunteți în viața de familie. Dacă viața de familie este asumată corespunzător, dacă bunurile materiale sunt câștigate în mod cinstit, dacă slujirile pe care le avem în societate sunt de asemenea asumate cu responsabilitate, cu simț de răspundere, se aplică și pentru noi cuvântul tot din Evanghelie: dați Cezarului ce este al Cezarului… Adică dăm celor de jos, familiei, slujbelor noastre, gospodăriei, cele care se cuvin acestora. Dar se cuvine să dăm și Lui Dumnezeu ceea ce se cuvine Lui Dumnezeu, pentru ca să primim binecuvântarea Lui, și anume comoara cea din țarină, adică comoara Împărăției Cerurilor”, a spus IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Părintele Florin-Constantin Istrate, parohul Bisericii ”Acoperământul Maicii Domnului” Agafton, care astăzi a primit rangul de Iconom stravofor, alături de enoriașii din parohie, a dus la bun sfârșit lucrările la sfântul lăcaș, continuând astfel strădania preotului care a slujit biserica până în 2017.

Astfel, sfințirea Bisericii din Agafton reprezintă astăzi o izbândă și o îndelungă strădanie a celor care au lucrat întru Slava Lui Dumnezeu.

”Mulțumim lui Dumnezeule pentru înălțarea acestei Sfinte Biserici. Am trecut adesea, îndreptându-mă spre mănăstirea din vecinătate, și aruncam un ochi să văd cum mai sunt lucrările. Au mai avansat întrucâtva? Și treceau ani și părinții au lucrat aici în ogradă și astăzi Dumnezeu ne-a binecuvântat să vedem încununate lucrările care au fost săvârșite. Le-a început părintele Florentin, le-a continuat părinte Constantin, și dumneavoastră ați fost împreună cu părinții. Și ceea ce părea, într-o privire de suprafață, că este imposibil, iată, trecut-au anii și Dumnezeu a arătat că, acolo unde este determinare, unde este credință în Dumnezeu, unde sunt oameni de ispravă, de izbândă, cum am văzut mergând de la mănăstire de la Vorona încoace, era un stadion numit ”Izbânda”. Frumos nume, cuvânt pe care nu-l mai prea folosim. Noi zicem ”victorie”, zicem ”biruință”, ”izbândă” mai puțin. Slavă Domnului că încă se mai păstrează, văd și în denumiri oficiale, cuvintele pe care le pronunțam altădată, aproape în tot locul și în tot ceasul. Mulțumim, așadar, Lui Dumnezeu, Preacuratei sale Maici, pentru toată ocrotirea și ajutorul acordat părinților și dumneavoastră, enoriașilor, că v-ați deschis pentru a încerca să ridicați și să înfrumusețați această Sfântă Biserică. Și, iată, ați reușit!”, a mai spus IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

 

PS Macarie: „Când omul se spovedește și se împărtășește neîncetat, prinde viață și putere”

Și Preasfințitul Macarie, Episcopul românilor ortodocși din Europa de Nord, a oferit un Cuvânt de Învățătură:

”Așa cum am auzit în pildele rostite de Mântuitorul Iisus Hristos, iată, dobândim comoara cea mai de preț și mărgăritarul cel mai prețios și cu toții suntem, iată, în năvodul cel mare adunați. Și nădăjduim ca, la sfârșitul veacurilor, să nu fim aruncați în cuptorul cel veșnic, ci să fim aleși de îngerii Domnului, așa cum am auzit în pilda rostită de Mântuitorul în Evanghelia după Matei, care s-a citit acum la Dumnezeiască Liturghie, să fim cu toții aleși și să fim părtași Împărăției Sale. Însă Împărăția, iată, o dobândim de aici, în biserică, în taina Liturghiei. Cum începe Liturghia, frate și soră? Cu această mare binecuvântare a Împărăției Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

În Liturghie și în biserică suntem în Împărăție, cerul și pământul se unesc, cei de aici și cei de dincolo sunt împrejurul mielului Dumnezeiesc. Și cel mai mare dar, cea mai mare binecuvântare pentru noi, pământenii, este să ne umplem de Domnul aici, în Taina Liturghiei. A săvârșit Domnul pentru întărirea în credință multe minuni, și săvârșește. Dar cea mai mare minune este aceasta a omenirii sale și a faptului că ni se dăruiește neîncetat și noi ne umplem de el în Taina Liturghiei. Este o mare binecuvântare când ne curățim haina Botezului în lacrimile pocăinței noastre. Atunci suntem adevărați, frate și soră, când ne plângem păcatele cu plâns de pocăință și când ne albim veșmântul în sângele mielului Dumnezeiesc.

Vreau să vă spun acum la final, fără să lungesc cuvântul, că din mila Domnului, L-am întâlnit, cât a fost în viață, pe părintele Efrem Filotheitul, pe care și Înaltpreasfințitul Teofan l-a întâlnit, în Arizona. Și acest cuvios părinte athonit care a ajuns în America și i-a luminat pe americani, și a dus la credință multe suflete și a întemeiat zeci și zeci de mănăstiri, acest părinte se ruga neîncetat ca Domnul să-l ajute să-i povățuiască pe cei de astăzi atât de vlăguiți și împovărați, cum să poată urca mai ușor treptele Împărăției. Și însuși Domnul i s-a arătat și i-a spus: iată, sunt multe trepte. Însă pentru omul de astăzi, atât de ispitit și vlăguit în fața atâtor provocări, se cuvine că acesta se urce patru trepte. Dacă le urcă pe acestea, a dobândit Împărăția.

Și prima treaptă pe care i-a descoperit-o Domnul cuviosului Efrem, este îmbisericirea omului. Adică fiecare creștin trebuie să fie în corabie, să nu fie în afara ei, unde este furtună și valurile sunt uriașe, fiindcă dacă sărim peste bord, ne înecăm, fraților și surorilor. Dacă rămânem în corabie cu Domnul Marele Cârmuitor, cu Preasfânta Sa Maică și cu toți Sfinții, suntem la adăpost, oricât ar izbi valurile uriașe în corabia Bisericii, aceasta navighează pe marea cuprinsă de furtună, fiindcă Cârmuitorul Hristos este la cârmă și nu se întâmplă nimic rău.

Și o corabie se confundă când apele murdare și sărate și învolburate intră înlăuntru și Domnul o cârmuiește cu iscusință, apele se ridică în jurul ei, dar Domnul are grijă de corabia Bisericii sale, pe care nici porțile Iadului nu o pot birui, așa cum El însuși ne spune în Evanghelie. Așadar să fim în corabie, prea iubiții mei, părtași la toate tainele bisericii. Și mai cu seamă noi, cei care suntem aici, să ne spovedim și să ne împărtășim continuu. Sunt multe boli sufletești și trupești și oamenii vin cu multe necazuri și strâmtorări, însă atunci când omul se spovedește și se împărtășește neîncetat, continuu la Liturghie, prinde viață și putere.

Și mai cu seamă pe cei care sunt în depresii, în anxietate, să se spovedească și să se împărtășească continuu și primesc putere de la Domnul, fiindcă însuși Domnul ni se dăruiește și primim leacul nemuririi, Sfânta Împărtășanie, care nu este o recompensă, ci este medicament. Și nu orice fel de medicament, fraților și surorilor, ci medicamentul nemuririi. Nu al muririi sufletești și trupești, ci al nemuririi, al vieții. Așadar, spovediți-vă și împărtășiți-vă. A mers un grup de pelerini la Muntele Athos și unul dintre pelerini nu s-a spovedit niciodată și a fost îndemnat să se spovedească și i-a spus duhovnicului, nu are niciun rost să mă spovedesc. Cum spui așa? Fiindcă dacă mă spovedești și iarăși păcătuiesc, ce rost are spovedania?

Și părintele i-a spus: dragul meu, ești aici, în Muntele Athos, unde este caniculă mare, de câte ori te speli? Slavă Domnului că găsesc apă! Dacă nu m-aș igieniza, aș puți a hoit, părinte! Și a spus înțeleptul Dominic: Dragul meu, dacă trupului tău stricăcios, pe care astăzi îl ai și mâine îl vor mânca viermii, îi acorzi atâta grijă, cu atât mai multă grijă trebuie să dai sufletului tău nemuritor și veșnic, așa cum trupul ți se murdărește în această lume murdară și trebuie să-l igienizezi, să-l curățești, fiindcă nu ai cum să-l păstrezi fără să se murdărească, așa și sufletul se murdărește cu păcatele, că toți suntem păcătoși, însă e foarte important să-ți primenești taina Botezului în Taina Spovedaniei și să o albești, așa cum v-am spus, în sângele mielului Dumnezeiesc.

Și vă mai spun, fraților și surorilor, că un suflet nespovedit tare urât miroase. Dacă am putea simți miasma pe care o degajă un suflet nespovedit de păcate, ar trebui să purtăm măști de oxigen și nici cu acestea nu am putea face față duhorii miasmei. Așadar, să ne curățim, preaiubiții mei, și să fim neîncetat în Corabie, împărtășindu-ne cu Harul Dumnezeiesc în Tainele Bisericii. Așadar aceasta este prima treaptă.

Cea de-a doua treaptă este rugăciunea. Avem nevoie să ne rugăm continuu, așa cum avem nevoie de aer pentru a respira, fiindcă rugăciunea este respirația sufletului. Și cea mai puternică rugăciune, după Tatăl Nostru, rămâne Rugăciunea Lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Miluiește-mă pe mine păcătosul, păcătoasa.

A treia treaptă este legătura vie și continuă cu Maica Domnului Nostru. Așa cum Fiul este nedespărțit de Maică, și noi, copiii, să fim împreună cu Maica Domnului, neîncetat, fiindcă este iubitoare și compătimitoare, grabnic ascultătoare și ajutătoare, iar voi, cei de aici, de la Agafton, o aveți ocrotitoare și a Bisericii, prin cele două sărbători ale ei, Acoperământul și Izvorul Tămăduirii. Maica Domnului ne poartă pe brațe și grija ei este să ne țină lângă Fiul Ei. Aceasta este iubirea unei mame jertfelnice, care se dorește întru totul copilului. Nu dorește ca ea să iasă în evidență, ci se smerește și dorește pe copilul ei neîncetat în față.

Aceasta este Maica Domnului. Preaiubiţii mei, şi mult se bucură când îi cerem ajutorul. Imaginaţi-vă cât de mult se întristează o mamă atunci când copiii ei nu vorbesc cu ea. Cât de mult se întristează şi Maica Domnului atunci când noi, copiii săi, nu vorbim cu ea.

Şi cea de-a patra treaptă este gândul cel bun. Preaiubiții mei, e foarte important să înlocuim gândurile rele cu gândurile bune. În Pildele lui Solomon, care s-au citit și acum, la slujba târnosirii, ne spune înțeleptul profet că omul care are gândul cel rău este urât de Domnul. Psalmistul ne mai spune că pe viclean Domnul îl urăște. Așadar, iată, este gândul de viclenie, este gândul de răutate pe care îl avem și care ne îndepărtează de Dumnezeu. Iar gândul cel bun aduce Harul lui Dumnezeu în viața noastră.

Noi trebuie să privim, asemenea Domnului, cu milă și iubire față de cei care sunt lângă noi. Să nu-i judecăm, să nu-i urâm, să nu-i disprețuim. Spune Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex, căci gândul cel rău totdeauna produce fisuri și pe dinăuntru și pe din afară. Așadar, întotdeauna să căutăm și să privim binele chiar și atunci când el pare ascuns. Să avem gândul cel bun, gândul cel bun neîncetat și cele rele să le înlocuim cu gândurile cele bune. Și astfel vom fi plini de nădejde, plini de pace și plini de bucurie, asemenea Domnului.

Așadar, aceste trepte să le urcăm, fraților și surorilor, și Raiul să-l dobândim cu toții, întru Acoperământul alinător al Maicii Domnului și al Sfinților și întru bucuria Stăpânului nostru. Amin!”

Biserica parohială a satului Agafton își ridică astăzi zidurile îndrăzneț pentru privirile tuturor celor care străbat cărarea către mănăstire ori către drumul național. Construită în stil moldovenesc, în formă de cruce simplă, fără multe ornamente, cu o turlă centrală înaltă. Maica Domnului, ocrotitoarea lăcașului sfânt, a fost mereu alături de a oamenii de bine care s-au ostenit aici, alături de enoriași, Biserica fiind o prezență vie în viața credincioșilor din Agafton și nu numai. 

Lucrările de zidire au început la inițiativa și sub coordonarea preotului paroh Florentin Urzică, iar din anul 2017 au fost continuate și finalizate sub îndrumarea și prin purtarea de grijă a preotului paroh Constantin-Florin Istrate. Între anii 2023-2025, biserica a fost împodobită cu pictură, în tehnica Al Secco, de către pictorul bisericesc Costel Olărean din localitatea Marginea, județul Suceava. De asemenea, sfântul lăcaș a fost înzestrat cu vitralii, catapeteasmă și strane sculptate în lemn de stejar, precum și cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe. Totodată, exteriorul bisericii a fost tencuit decorativ și s-a realizat împrejmuirea cu gard din fier forjat.

Între anii 2024-2025, în completarea ansamblului parohial, a fost înălțată o clopotniță, cuprinzând casa prăznicală și biroul parohial, care a fost dotată cu un sistem de șase clopote, acționate electric. 

Lucrările au fost posibile prin jertfa și osteneala credincioșilor din parohie, cu implicarea consiliului și comitetului parohial, epitrop fiind Ionel Chihaia, prin contribuția generoasă a contabilei Alexandrina Preda, cu sprijinul oferit de Secretariatul de stat pentru culte, de Consiliul Județean Botoșani, de Primăria și Consiliul Local Curtești, prin bunăvoința primarului Maricel Anton, precum și prin dărnicia tuturor ctitorilor, donatorilor și binefăcătorilor.

Biserica rămâne deschisă pentru a se putea închina în Sf. Altar până Vineri, 9 octombrie 2026, la ora 20:00.