Pe 14 septembrie, întreaga creștinătate prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci. Aflarea Sfintei Cruci de către Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, zi de post aspru, dar și înălțarea acesteia în fața poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335.
Între verticala către care tindem și orizontala iubirii absolute, între dorul de Dumnezeu și datoria față de aproapele nostru, într-o lume care se împarte între confortul facil și viața "perfectă" a consumerismului contemporan, Crucea nu desparte, ci unește. La capătul fiecărei Cruci, oricât de grea ni s-ar părea, se află Învierea.
”Ce este Crucea în ziua de astăzi?”, ne întreabă părintele profesor Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic ”Sf. Gheorghe” Botoșani. ”O dulce povară pe care și eu o resimt, pe fiecare segment al dezvoltării mele socio-profesionale simt că este o Cruce. Tocmai de aceea mă bucură că doriți să venim în fața celor care ne ascultă cu semnificațiile practice și reale”.
Pr. Daniel Dascălu ne vorbește despre Crucea de acum mai bine de 2000 de ani, dar și despre Crucea pe care o purtăm astăzi.
”Pentru a ajunge la o semnificație a realității pe care o trăim noi trebuie să plecăm de la realitatea istorică a semnului Sfintei Cruci. Crucea de acum 2000 de ani este, neîndoielnic - ceea ce descrie și Sf. Apostol Pavel când le vorbește și celor din Corint, și celor din Roma, și tuturor celor cărora le-a predicat până în Spania - este un altar de jertfă. Dar în același timp este și o rază de bucurie, este și un semn al biruinței, și nu în ultimă instanță, cum spune Sf. Pavel, este „armă asupra diavolului”, atingând cumva toate dimensiunile pe care omul trebuie să le atingă în existența lui”, spune părintele profesor Daniel Dascălu.
Omul este făcut să privească Cerul, dar să îi cuprindă pe ceilalți, punctează pr. Daniel Dascălu, adăugând că termenul grecesc anthropos înseamnă mod de viețuire, an având semnificația ”sus, pe verticală”. ”Mai târziu apare cuvântul Anástasis, care înseamnă Înviere, tot timpul analizez și asociez această expresie cu expresiile pe care le găsim în limbile moderne. Franceză: ressusciter – resuscitare, și nu e același lucru. Or cuvântul grecesc spune Anástasis înseamnă ședere dreaptă. Omul care stă în picioare, care atinge cu creștetul Cerul dacă el lasă să coboare Cerul în creștetul lui. Și, evident, palmele întinse – cum le-a întins Hristos pe Cruce – sunt palmele cuprinzătoare ale Iubirii celorlalți și ale iubirii dăruitoare”.
Înainte de a urca Hristos pe ea, Crucea exista doar ca obiect de tortură. Pe tot parcursul Vechiului Testament identificăm multe simboluri care îl legau pe om de Dumnezeu.
”Crucea, în schimb, nu a fost un simbol. Crucea era, pur și simplu, un obiect de tortură. Un obiect care se dovedea a fi practic și trebuia să fie foarte dureros. Tocmai de aceea, în tradiția justițiară romană, cei care erau supuși unui supliciu în care omul să nu moară prea repede, dar nici să îi fie deloc bine, dimpotrivă, să aibă o agonie prelungită, erau răstigniți pe Cruce”, spune părintele profesor.
Până la Hristos, lucrul acesta s-a perpetuat aplicându-se în mod expres tâlharilor și celor care erau vrednici de o suferință teribilă, pentru că nu doar furau, puteau să și ucidă. ”Iar atunci când Hristos a fost răstignit pe Cruce, el nu a făcut decât să arate cât poate umanitatea să greșească și cât poate Dumnezeu să iubească”.
Paradoxal, suferința creștină este strâns legată de iubire. Pentru că, atunci când vorbim despre Cruce, dacă ești creștin și privești doar către Dumnezeu, fără să privești omul, într-o zi vei cădea. Dacă trăiești în lume iubind oamenii fără să privești către Dumnezeu, tot vei cădea.
Cum unește Hristos suferința, iubirea, jertfa? Între verticală și orizontală este un punct, o intersecție care se numește inimă.
Cum reușește Hristos, prin Cruce, să depășească suferința, să îi dea un sens nou?
Cum ne rugăm? Unde încep cuvintele noastre și unde sunt cele ale Lui Dumnezeu? Care sunt reperele morale ale unei rugăciuni?
Cum ne întoarcem și cum rămânem în sensul propriei noastre existențe?
Vorbim cu părintele prof. Daniel Dascălu despre Crucea părinților și despre Crucea copiilor. Despre jertfelnicie prin suferință și despre Crucea care nu ne desparte niciodată de Hristos, nici de Înviere.
”Crucea are semnificație numai prin Hristos”, spune părintele Dascălu.
Vă invităm să urmăriți interviul cu părintele profesor Daniel Dascălu:
Video/Montaj: Florin Timofte