Ne pregătim să marcăm la Botoșani încă un 15 ianuarie, zi oficială de naştere a poetului Mihai Eminescu şi, prin Legea 238 din 2010, Ziua Culturii Naţionale. Cu manifestări fel de fel, cu dezbateri, ateliere, expoziții, lansări de carte. Și, mai ales, cu cel mai așteptat moment al începutului an, decernarea Premiului Național de Poezie ”Mihai Eminescu” – Opera OMNIA, aflat anul acesta la a 35-a ediție.
Suntem de acord că România trebuie să se întoarcă la Cultură, la dreptele reaşezări ierarhice. Să (re)înveţe să aprecieze inteligenţa, valoarea, discernământul civic. Să demaşte și să respingă amatorismul, improvizaţia, superficialitatea şi activismul de partid, cel fără o minimă aderenţă la realitate şi la evoluţia culturii şi a limbii române. Pentru că ne aflăm de ceva timp într-un deficit de identificare a culturii reale, a valorii autentice, a literaturii demne.
Cum mai este receptat Eminescu astăzi la el acasă?
Cum ne raportăm astăzi la personalitatea celui care ne-a lăsat, testamentar și neîndoielnic, nu doar o operă de studiat, ci și o identitate puternică?
La 176 de ani de la naștere, numele poetului născut la Botoșani mai încă este folosit drept sigiliu patriotard, ignorând tocmai străduinţa poetului de a se dezice şi de a înfiera astfel de manifestări nu de puține ori goale de conținut.
"Viitorul şi trecutul/ Sunt a filei două feţe,/ Vede-n capăt începutul/ Cine ştie să le-nveţe", spunea Mihai Eminescu, spiritul vizionar devenit prizonier al veacului în care s-a născut, dar şi al celor ce aveau să vină. Dincolo de prezentul uneori discutabil, Botoşanii şi Eminescu au un trecut comun. Ne dorim să aibă și un viitor…
Vă propunem astăzi, alături de scriitorul Gellu Dorian, un periplu cultural prin viața și posteritatea lui Mihai Eminescu, urmând firul relației poetului cu Botoșanii în special.
Pornim pe urmele Poetului, începând cu data nașterii (20 decembrie sau 15 ianuarie?) și cu locul ivirii pe lume (Botoșani, Ipotești, Dumbrăveni?). Îl urmărim pe Eminescu prin anii copilăriei, ai adolescenței și ai primei maturități. Îl vedem la primul loc de muncă (în clădirea actualei Primării Botoșani). Apoi plecând la Viena, întors în țară, cu veniri și reveniri la Ipotești. Boala epuizantă, Focul cel Mare de la Botoșani care îi ajunge până la capătul patului din casa Harietei de pe strada Pușkin… Locuri care astăzi ne amintesc de trecerea Poetului prin Botoșani.
Vorbim cu Gellu Dorian despre cel mai important Premiu de Poezie din România, acordat la Botoșani de 35 de ani.
Mai avem nevoie de Eminescu la Botoșani?
Mai are Eminescu nevoie de noi?
”Dacă noi îl abandonăm, ne abandonează și el pe noi. Eminescu înseamnă limba română, înseamnă cultura română. Însemnăm noi, ca identitate națională. Nu avem cum să nu avem nevoie de ceva ce este vital. Eminescu este vital pentru ceea ce trebuie să fim noi, mai ales în acest context tulbure, când se încearcă anularea unor identități naționale; iar noi suntem o identitate puternică, una dintre cele mai puternice ale Europei. Eminescu este cel care ține steagul sus și noi trebuie să îl susținem, suntem contrafortul lui”, ne spune scriitorul Gellu Dorian.
Invitatul de la Știri Gellu DORIAN - Scriitor
Realizator: Florentina Toniță
Muzica generic - Patrik Mihail Petrescu
Video montaj: Florin Timofte
O producție Știri.Botoșani.Ro
Ianuarie 2026