Și-a consumat cea mai mare parte a vieții pentru a scoate la lumină fapte, întâmplări, înțelesuri, chiar subînțelesuri. A asociat informații pentru alții lipsite de valoare, a scotocit arhivele, a pus cap la cap poveștile-martor și a recompus un timp al Botoșanilor pe care astăzi îl recunoaștem ca fiind nu doar glorios, ci și mai departe născător de legende.
Botoșaniul îi datorează lui Ionel Bejenaru mai mult decât respect. Istoricul este cel care a lăsat urbei în care a trăit, și numai ei, o zestre culturală care cu greu mai poate fi egalată astăzi.
A scris mii de pagini. Unele adunate în cărți, altele rătăcite în publicații mai mult sau mai puțin vremelnice. Însă cine l-a ascultat măcar o dată vorbind nu poate uita discursul coerent și consistent, nu de puține ori presărat cu vreo epigramă bine agățată în marginea temei, Ionel Bejenaru fiind în vremea sa - fără internet și sofisticate softuri - omul-enciclopedie. Fără foi ajutătoare îndesate prin buzunare, fără Google-ul atoateștiutor, mintea istoricului Ionel Bejenaru fascina, indiferent că în fața lui se aflau intelectuali rasați sau simpli ascultători.
Ionel Bejenaru nu era un adunător selectiv de date, nu se mulțumea să ia de-a gata și de bună o informație, dacă ea nu trecea mai întâi prin propriile judecăți și cunoștințe. Or, știm asta, Ionel Bejenaru venea dintr-un timp al cercetătorului studios - cu creionul în mână, al intelectualului uitat ore și zile la masa de lucru.
Născut pe 24 septembrie 1948, Ionel Bejenaru s-a stins din viață pe 7 mai 2013. Istoric și publicist, a absolvit Şcoala Primară nr. 3 (1955-1962) şi Liceul "A.T. Laurian" (1962-1966) din Botoşani și Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi (1967-1973).
A activat ca profesor de istorie la Şcoala Generală Stăuceni, la licee din Botoşani (1973-1975) şi ca muzeograf, şef al secţiei "Memorialistică" a Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani (1975-2010).
A avut o activitate publicistică şi redacţională bogată: debut în Clopotul (1972), cu o recenzie la "Sociologia literaturii" de Lucien Goldman.
Colaborări cu articole social-politice şi de specialitate, versuri şi recenzii la diverse publicaţii periodice şi seriale: Acta Moldaviae Septentrionalis, Actualitatea botoşăneană, Anuarul Muzeului Naţional, Ararat, Ateneu, Caiete botoşănene, Contemporanul, Dreptatea socială, Gazeta de Botoşani, Gazeta Vega, Hyperion-caiete botoşănene, Jurnalul literar (red.), Luceafărul (Botoşani, rubrica Corespondenţa care face istorie), Lumină Lină (S.U.A.), Nor Ghiank, Patrimoniu, Tribuna, Ţara de Sus, Viaţa Botoşanilor ş.a.; redactor-şef la Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi, redactor la Hierasus şi Septentrion, redactor la publ. Primăria Botoşanilor (1993), redactor-şef al numărului unic Botoşani (serie nouă, an 1, nr. 1, mai 1994), redactor la Forum cultural (2001-2006), redactor la revista Luceafărul (Botoşani, din ian. 2010).
Figurează în antologia de poezie contemporană româno-americană Altare/red. prof. univ. dr. Theodor Damian şi Vasile Amarghioalei (Botoşani: Geea, 2007). Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani (apr. 1999).
OPERA (conform "Scriitori şi publicişti botoşăneni. Dicţionar biobibliografic" - Silvia Lazarovici – Botoşani, Agata, 2013): Dicţionarul botoşănenilor (Iaşi: Moldova, 1994), Dintre sute de rondeluri (Botoşani: Axa, 1996), Botoşanii şi Marea Unire a românilor din 1918 (Botoşani: Inspectoratul pentru Cultură, 1998), Trei mătuşi Iuraşcu ale lui Mihai Eminescu în condica Mănăstirii Agafton din 1872 (Botoşani: Agata, 2002), Biserica Uspenia – 450: file de monografie (Botoşani: Agata, 2002), Istoria unui monument: Compania de mitraliere "Maior Ignat" în atac (Botoşani: Agata, 2002), Botoşanii şi Marea Unire a românilor din 1918 (Botoşani: Agata, 2003), 100 crocodili de Botoşani (cronici rimate; Botoşani: Axa, 2003), Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Botoşanii (Botoşani: Agata, 2004), George Enescu – Meleagurile natale şi ale copilăriei (Botoşani: Axa, 2005; ed. a 2-a, rev., Botoşani: Agata, 2009), Monumente vechi şi noi de For Public (Botoşani: Agata, 2007), De la frumoasele tradiţii evreieşti botoşănene la pogromul din Dorohoi (1 iulie 1940) (Botoşani: D.J.C.C.P.N., 2008); în colab.: L-au cunoscut pe Dumitru Furtună (antologie; Botoşani: Geea, 1996), Botoşanii de altădată până la 1944 (în colab. cu Şt. Ciubotaru; album documentar; Botoşani: Axa, 1999), Biserica Sfântul Gheorghe Botoşani… (Botoşani: D.J.C.C.P.N., 2001), Amintiri din România: Botoşani (în colab. cu Duşa Ozolin; Târgovişte: Pandora M, 2003).