SINDROMUL ARHIP (1)
Cândva am citit poeme scrise de Mihaela Arhip. Este vorba despre volumul „(I)reversibil”, în felul lui fiind cartea unui an în care poeta se lăsa rob timpului, a unei singurătăți care s-a simțit obligată să se povestească. O zicere a Anei Blandiana, „poezia este transformarea în cuvinte a unui fulg de zăpadă”, mi-a venit în minte când am citit cartea Mihaelei Arhip, „Fiecare nume are omul lui” (volumul I, Editura „Pim”, Iași, 2021), în care se vede talentul de a transforma în cuvinte orice semn. O mică frază mi-a atras atenția chiar de la început: „Dacă fac liniște în mine, pot asculta liniștea dinafara mea”. Poeta ia viața ca pe un fruct pe care, pe întinderea a 170 de pagini, o decojește, evidentă fiind bucuria de a-i simți cu asupra de măsură gustul dulce ce i s-a dat. Sever Voinescu ( de la „Dilema”) făcea un inventar al sindroamelor. Rețin două: „sindromul Stendhal”, unul specific orașului Florența și considerat a fi un fel de „lipotimie”, și „sindromul Rubens”, specific orașului Roma și considerat a fi unul de „ațâțare”. Mai pot aminti „sindromul buricul pământului” pe care Cătălin Ștefănescu îl atribuie României și considerat a fi un sentiment al „izbăvirii”, la fel cum putem aminti și „sindromul fundăturii” specific țării noastre și pe care Iaromira Popovici îl consideră a fi un sentiment al „neputinței”. În textele acestui volum se poate observa „sindromul Arhip”, unul specific orașului Botoșani, bazat pe un „edificiu afectiv”. Se remarcă Bulevardul, cel care „trece prin inima orașului, molcom, moldovenește, cu pas neobosit și cu o eleganță boierească de stirpe veche”, arta de a „încadra totul într-un anotimp”, senzația de rafinament pe care i-l dau clădirile unităților de învățământ și nu numai, liniștea nopților, teii care dau prestanță verii, culoarea de chihlimbar a toamnei care își strecoară an de an într-un mod special rugina și răcoarea. Mihaela Arhip este atentă la orice semn: o pată de cerneală de pe un covor îi aduce mereu în minte o lecție frumoasă despre prietenie și despre asumarea propriilor greșeli, culoarea părului celor care constituie edificiul afectiv într-o corelație vârstă-anotimp, un bătrân aflat în fața statuii lui Al. I. Cuza ca și când ar da un onor imaginar, preocuparea de a interpreta semnele nopții, ideea de a-ți face un calendar în funcție de florile dintr-un cărucior, actul de salvare a unui pui de ciuf, trecerea timpului (tic-tac!) exersat pe vârstele unui copil sau atacul unora la fragilitatea florilor de mac. Desele referințe la flori ne relevă că autoarea este un om al echilibrului existențial: „În mâinile unora, florile rupte lasă un gol pe care îl umple o bucată de pâine. În mâinile altora, lasă doar un gol. Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii?” Privind arhitectura volumului propus de Mihaela Arhip, ea se pliază pe ceea ce putem numi romanul hibrid, adică textul este compus din autobiografie, documente, elemente de iconografie, eseu, poezie și jurnal. Fiind prezente foarte multe situații de evoluție a autoarei, din copilărie până la maturitate, îndrăznesc a spune că există tendințe clare de bildungsroman. Edificiul afectiv este constituit, după cum ar spune Homer, că autoare este „câte puțin din tot ce a întâlnit”: Baba Ița din Leorda, părintele Stelian Stivler, moș Nechifor Dumitru, studentul Codrin M. Tonița, colegii de cancelarie dintre care unii muzicieni, violonista Marieta Baciu, Constantin Negru din Leorda, Mădălina Rusu, directoarea Liceului „Ștefan Luchian”, Mihaela-Carmen Livadaru, doctorii Vasile Pancu, Oana Arhip și Vasile Ștefan, actorul Marius Rusu, profesoara Adriana Cichirdan, colegii de liceu Ionuț Căpitan și Dana Coțovanu, Adela Ciobanu (Tintidiluța), Daniel Câșlariu, Robert-Eduard Ursache, Nicolae Turtureanu, Carla David, Petruța din clasa a V-a care a inventat cuvântul valiză „singurăparentate”, italianul care își făcea veacul pe Bulevard, lor adăugându-se cei din proximitatea acestora. Un veritabil laudatio este adus lui Florente Catargiu (Alexandru Ulian): „Atunci m-a cucerit Profesorul meu de matematică. Nu m-a umilit, nu m-a certat, nu m-a privit cu superioritate”. Volumul se închide cu poeta Maria Baciu („care mi-a păstrat copilăria, cu cireșul ei fermecat, închisă în stropul de chihlimbar al unei cărți”, cu poetul Dumitru Țiganiuc și, nu întâmplător, cu acel câine vagabond cu alb și negru surprins într-o zi în care „ningea ca într-un pastel de Alecsandri”. Abundența de trimiteri la scrieri și fapte ce aparțin unor personalități ale culturii naționale și internaționale. Întăresc valoare ideatică și cursivitatea demersului propus de autoare, personalități precum Ioan Canciuc, Lucian Blaga, Alexandru Ioan Cuzaa, sociologul Radu Marin, Ștefan Ciubotărașu, Nichita Stănescu, Fernando Pessoa, Nicolae Pisoski, Ion Pillat, Shakespeare, Tudor Chirilă sau Mircea Eliade. Scriindu-i pe alții, fără a uita să se scrie și pe sine, e de apreciat libertatea și sinceritatea ca sindrom pe care eu l-aș numi „sindromul Arhip”. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
O FATĂ PREA STRĂLUCITOARE (dactilic)
De-i prea timid și retras
N-ar mai risca o privire:
Orb de iubire-a rămas
Chiar de la prima-ntâlnire. (MIHAI HAIVAS)
RUSIA ÎN DERIVĂ (amfibrahic)
Sperând că războiu-nceput îl evită,
Recent a venit cu o rugă ciudată:
În NATO ceru ca să fie primită
Și-apoi de Ucraina să fie-apărată! (MIHAI HAIVAS)
O SITUAȚIE ÎNCUIETOARE (anapestic)
Încruntat, când adesea tu ești,
Nu înseamnă că musai gândești,
Ci poți fi - cum s-a mai întâmplat -
Constipat! (MIHAI HAIVAS)
NEPĂSARE
La chirurgie-ntins pe masă
Cu limba-şi face sfânta cruce,
E răbdător, dar nici că-i pasă
În care cimitir l-or duce. (VASILE LARCO)
SOŢUL DRĂGĂLAŞ
El are-o soaţă ca o floare,
Cu buze dulci, superbe gene,
Şi-o ţine doar în „puf şi pene”…
Dar pân’ la urmă o să zboare! (VASILE LARCO)
MOTIVAŢIE CONJUGALĂ
Declara un domn în frac
Pe terasă la o bere:
Divorţează că îi plac
Numai…lunile de miere! (VASILE LARCO)
UNEI DOMNIȘOARE
Cum are-n nas inel „mișto”,
Un singur gând mi-a mai rămas:
Nevrând să bat vreun apropo,
O duc acum ușor de ...nas! (MAX OPAIȚ)
PROBLEMĂ DE DEMOGRAFIE
Liberi în sălbăticie,
Fost-au doi sau trei „ măgari”;
Astăzi sunt mai mulți pe glie,
Unii, chiar ... parlamentari! (MAX OPAIȚ)
UNEI IGNORANTE
O blondă mi s-a plâns odată,
Că și-ar dori mașină tare,
Neapărat... automată,
Fiindcă n-are ...trei picioare! (MAX OPAIȚ)
ÎN PLINĂ ASCENSIUNE
Te-apasă „grade” fără număr,
Atât de greu, pe ani ce trec,
C-ar doborî sărmanul umăr
De n-ar fi capu-atât de sec. (ȘTEFAN TROPCEA)
DISPARIȚIA CALULUI
Când calul l-a văzut pe om,
În viață preferând măgarii,
I-a dat, simbolic, ochelarii,
Și s-a retras pe hipodrom. (ȘTEFAN TROPCEA)
DUPĂ O IDEE A LUI
ALEXANDRU MACEDONSKI
În anunțuri mortuare,
Cred c-ar fi interesant
De-am nota cu slovă mare
Și pe medicul curant. (ȘTEFAN TROPCEA)
NOSTALGIE COMUNISTĂ
Patronii de-azi fac țara mai bogată,
Se spune de o vreme iar și iarăși,
De-aceea aș propune, ca răsplată,
Să-I înălțăm la rangul de… tovarăși. (ȘTEFAM-CORNEL RODEAN)
DESPRE UMBRE
Ce vă spun n-o să vă placă:
Umbra nu-I, cum spune grecu,
O proiecție ciudată,
Ci un ins… trimis de secu! (GEORGE EFTIMIE)
DE ZIUA VÂRSTNICILOR
"Senior" și cu "senil"
Au la fel prima silabă,
Unul încă e util,
Celălalt se-ncurcă-n treabă... (ȘTEFAN BAȘNO)
PERSPECTIVĂ
În univers dacă dispare
Doar o planetă, nu-i o lipsă,
Însă pentru ăia care
O locuiau i-apocalipsă! (ȘTEFAN BAȘNO)
CONSECVENȚĂ
Pentru omul informat
Care vrea o viață bună:
Renunțatul la fumat
Să îl facă, nu să-l spună! (ȘTEFAN BAȘNO)
GENETICĂ
Bunicul meu, o viață plină
Nu a râvnit la vreo vecină,
Mergea adesea la vecinul
Așa, să îi deguste vinul... (ȘTEFAN BAȘNO)
S-A DAT STARTUL ÎNSCRIERILOR LA FESTIVALUL
"ROMEO ȘI JULIETA" DE LA MIZIL
În juriu Nicușor de-ar fi,
La Festivalul din Mizil,
Ce loc am ocupat voi ști
Pe la sfârșitul lui April. (AXENTE IUGA)
REVISTE
Cuiul lui Pepelea e
Loc de dat cu Epigrama,
După Scârț și Hohote,
Șaga-ncheie panorama. (AXENTE IUGA)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
Te simt din nou și azi și ieri
Te simt venind de nicăieri
Pe patul unde noi am stat,
Te simt în umbra ce-ai lăsat. (RAMONA BUMBAC)
Păi, dragă mea, obiectul "pat"
Nu pentru stat e destinat
Ci pentru alte drăcovenii
Și-atunci n-o să mai ai vedenii... (ȘTEFAN BAȘNO)
LANŢUL AMINTIRILOR
Un lanţ e-acum, unealtă rară,
Oriunde, la oraş, la ţară,
Dar, un străin, vecin cu mine,
Azi, are-un lanţ de magazine. (NICĂ JANET)
Cu lanțul lui de magazine
El nu e fericit ca tine,
Are și griji și bârfitori
Tu ai un lanț de-admiratori! (ȘTEFAN BAȘNO)
Noi suntem condamnați să levităm
Între Olimp și nobila țărână...
Să nu avem miracole de timp
În care să ne ținem strâns de mână... (INA DUMITRESCU)
Între Olimp și nobila țărână
Facem naveta, dar fără diurnă.
Hulpavi de viață, temători de moarte,
Din când în când mai scriem căte-o carte... (ȘTEFAN BAȘNO)
Acuși-acuși e iar luni!
Toți ne mint...
Astrologii, oameni buni,
Toată viaţa ne spun nouă
Numai și numai minciuni:
Nu-s douăsprezece luni
Ci taman ... cin'zeci și două! (DUMITRU MONACU)
La vârsta mea, coane Mitică,
M-as bucura așa să fie
Că ar dura, la o adică
Un an cât patru! Bucurie! (ȘTEFAN BAȘNO)
CRIZĂ PESTE CRIZĂ
Cum viitorul energie-i tern,
De orice watt eu trag cu dinții;
Aprinsă-i doar lumina la guvern:
Acolo este noaptea minții. (TONY ANDREESCU)
Lumina vine de la răsărit ,
Dar dinspre est noi am întors obrazul,
Ne-am dat cu Occidentul cel vestit
Dar e cam beznă că gătară gazul! (ȘTEFAN BAȘNO)
GRAVITAŢIA CĂTRE PARVENIT
Mereu spre funcţii ‘nalte tinzi
Prin uneltiri şi fapte rele,
Și de-o să cazi să nu pretinzi
C-ar fi efectul legii...mele! (IULIAN BOSTAN)
Legea nu funcționează
Și la politicieni,
Ei când urcă, levitează
Promițând la proști pomeni! (ȘTEFAN BAȘNO)
De-aceea scriu, nu ca să scap de moarte
Ar fi ridicol, moartea-i peste tot
Eu scriu ca după mine dintr-o carte,
Să mai citească versuri și-un robot. (LIDIA ZADEH)
Visezi roboți citind o poezie,
Ce vis frumos, dar cred că-i cam utopic
El mai degrabă-ți va impune ție
Cum să gândești și să te miști robotic! (ȘTEFAN BAȘNO)
ALT PREMIER PROPUS S-A DUS
Președintele-i de-ocară,
A lungit criza din țară;
Propune, nu-l doare-n limbă,
Ia concubina, se plimbă. (Dumitru BUJDOIU)
FOTBAL LA NAȚIONALĂ, NICIO SCOFALĂ
Hagi, rege jucător,
Dar pion, ca antrenor;
Face scheme gen Burleanu
Și va fi șah-mat tot anul. (Dumitru BUJDOIU)
UN REBUSIST DESPRE “INSULA IUBIRII”
Show sexy, pe dezbrăcate,
Dacă schimbi titlul puțin:
Primul cuvânt se desparte
Și pui cratimă pe IN. (Dumitru BUJDOIU)
AMANTUL LA OPT, AMANTA LA PARTER
Ducea gunoiul la ghenă,
Zăbovea la o Elenă,
Mințea soața cu efect:
- Iar a fost liftul defect. (Dumitru BUJDOIU)
VICTORIOASE AMBELE TABERE ADVERSE?
Când efectivul militar american
Azi se retrage din Iran pe dată,
Căci teroriștii-s pe vecie la aman,
Tot o victorie-i considerată
Și de milițiile șiite și Iran. (NICOLAE MĂTCAȘ)
RUȘII CONDAMNĂ NATO DE AMENINȚAREA CU FOLOSIREA FORȚEI
Cum s-acuzi de-amenințare
O putere defensivă,
Când, prin forțe militare,
Ești de ani în ofensivă?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘI AICI E TOT OPERAȚIUNE SPECIALĂ?
O fabrică de arme din UÉ
Ce-i vinde Ucraínei vreun MV*
Devine-o țintă-a rușilor reală.
Operațiune militară specială? (NICOLAE MĂTCAȘ)
---------------------------------------------------
*Pistol de spălare sub presiune MV 925.
LUPTA PE DOUĂ FRONTURI A PREȘEDINTELUI ZELENSKI
Da, corupția din țară,
Ferm, a pus-o pe ilău.
Dac-ar pune-o la răcoare
Cu aceeași necruțare
Și pe cea din jurul său,
Oamenii l-ar venerară! (NICOLAE MĂTCAȘ)
FRAȚII DIN RM NE-AU DAT CHIȘCA
O reorganizare teritorială
Noi o clamăm decenii cu edílii,
Vecinii, -n schimb, redus-au, ca la școală
Cam la vreo trei duzine de raioane,
Care-nghițeau sute de milioane,
În trei doar regiuni și trei consilii. (NICOLAE MĂTCAȘ)
INVITAȚIA ȘI IZGONIREA DIN RAI
Când invitați diáspora să se întoarcă-n Țară,
Îi explicați prin probe ce rai vor regăsi,
Iar tinerii cu hurta când pleacă în afară,
Îi întrebați de ce și dacă, și când vor reveni? (LERU CICOARE)
CE PLIN DE SINE-I MITITELUL!
Marea-ncredere în sine
L-a făcut pradă mâniei:
„Dacă nu votați cu mine,
Sunteți contra României!” (LERU CICOARE)
LA ȘEDINȚA DE ÎNVESTITURĂ UN PRETENDENT LA FUNCȚIA DE MINISTRU NU SE ABȚINE SĂ FRECE FRUNZELE UNUI CADOU OTRĂVITOR DIN PARTEA OPOZIȚIEI
Parlamentul freacă menta
Beților de guvernare,
Un ministtru, și el, fenta
Unei flori cu miză mare. (LERU CICOARE)
GUVERNUL MUREȘAN A PICAT LA VOTUL DIN PLENUL PARLAMENTULUI
Să treci prin forum noul cabinet,
Cu oponentul să te porți cu aroganță,
Să-l faci mereu cu ou și cu oțet,
Dar votul să-l cerșești cu nonșalanță?! (LERU CICOARE)
CĂTRE DECIDENTUL STABILITĂȚII ȚĂRII
Cu lentoRI, de care ni se-apleacă,
Vreți răbdarea să ne fi crăpat?
Câte luni, o, Doamne, să mai treacă,
Să numiți, tot luni, alt candidat? (LERU CICOARE)
UN PARTID ALES ÎN PARLAMENT PRIN VOT PUBLIC ESTE ILEGITIM?
Nu intră morbul făr’delegii
Când spui de sus în gura mare
Că nu-l accepți la guvernare,
Cât nu e în afara legii? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PARTID INTEGRAȚIONIST ȘI EXTREMIST ÎN ACELAȘI TIMP?
Bun la moțiunea de cenzură
Spre-a demite un guvern ratat,
Rău, în schimb, oprit la-nvestitură
Într-un nou guvern, legitimat? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CONDITIO SINE QUA NON
Vreți să triumfe unitatea?
Eliminați liniile roșii!
Prezența lor, o știu toți boșii,
Exclude-n veci majoritatea. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
INEVITABILITATE
Să le ceri cum poți majoritate,
Când, în certuri, mai la moacă nu i-aI dat?
De alegeri nu scăpăm anticipate
Ca de moarte-un țintuit la pat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CĂTRE REALITATEA TV
De ce – dacă este vreo cauză –
Auzul ni-l devastați:
„Urmează o scurtă pauză.
Tu rămâi informaȚ”??! (NICOLAE CRIHĂNEANU)