Opinii
Starea de bine...
de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:În timp ce noi asistăm tot mai pasivi la circul degradant pe care ni-l oferă puterile din România, lumea merge înainte. Opinia ...
Dați-ne o femeie, să îi dăm o funcție. Inteligența e bonus
Toamna se numără candidații la prezidențiale. Toamna asta. Adică trecem prin acea perioadă când plouă cu discursuri, slogane și promisiuni, fixându-ne globurile oculare c...
Nu ne mai facem bine curând…
de Cătălin Borangic, istoric:Undeva, la un colț de stradă, o bătrână face trafic de pătrunjel. Polițiștii făcuți la fără frecvență debarcă tacticoși și o iau la frec...
De ce nu sunt de acord cu termenul de „căpșunar”, sau de ce nu sunt bun de profesor…
de Tudor Carare, politolog, Redactor Șef: M-am tot gândit în ultima perioadă să mă apropii de zona învățământului, mai ales când am realizat că ...
Aceeași școală cangrenată…
de Cătălin Borangic, istoric:Pe multe dintre grupurile Facebook nu doar nivelul conversațiilor atinge adesea zona gazelor de șist, ci și limbajul este unul pe care nu de puține ori doar cu ...
Viața noastră e un cod de bare
Ne naștem și murim încadrați de cifre, fie că vrem, fie că nu. Mai întâi, ne conduce codul numeric personal. Cu timpul, devenim dependenți de seria din buletin, în vreme ce ne hrănim inten...
Metastază socială
de Cătălin Borangic, istoric.Într-o bună zi, și de ce n-ar fi asta una bună?, va trebui să vorbim despre încredere.Sau mai bine zis despre neîncredere.Neîncredere...
Sindromul tătucului încă ne bântuie...
de Cătălin Borangic, istoric.Dincolo de prima imagine, orice ar zice și iubitorii lui Iohannis și pizmașii lui, acum a reacționat ca un președinte.Spun asta pentru că trebuie să ieși...
Amnezie naturală?
de Cătălin Borangic, istoric.Istoria e bună la multe lucruri, ea funcționând ca o memorie colectivă. Cu excepția momentelor când pe societate o lovește amnezia. Care amnezie nu ...
Despre toți, numai de bine…
de Cătălin Borangic, istoric. Așa grijă față de protestatari n-am mai văzut de mult, și cam nu-mi amintesc să fi văzut vreodată.Singurul sânge vărsat a fost de-al jandar...
Sabia noastră cea de toate zilele sau despre cum se creează un monstru
Spunea Pleșu, într-un articol, că numai în țările plicticoase se poate trăi fără cearcăne. Am aderat la idee fără ca măcar să mai caut argumentele și m-am întrebat, apro...
„Fără cearcăne nu se poate trăi decât în țări plicticoase”
Ce țară! Ne livrează, clipă de clipă, de toate: mîndrie locală, disperare, haz, stupoare, valori, bîlbîieli, cumințenii perdante și temperament fudul, glorii de nișă și ra...